La Davos a fost declanşat războiul mondial economic

Ediția Forumului Economic Mondial de la Davos din 2017 (17-20 ianuarie) nu a avut o desfășurare obișnuită, ci a fost semnalul declanșării unui adevărat război mondial economic. Motivul războiului – globalizarea. Edițiile care au urmat au continuat să aibă în prim plan această temă, discuțiile abordând pârghiile prin care să fie atins scopul visat – de la mutarea luării deciziilor din sarcina guvernelor în cea a șefilor corporațiilor, la Globalizarea 4.0, ce este bazată pe tehnologiile inteligente care vor interconecta toate lucrurile și toți oamenii.

Revenind la ediția din 2017, suprapunerea finalului Forumului, a concluziilor, cu preluarea mandatului de către Donald Trump, inamicul globalizării, a întărit ideea intrării în noua confruntare globală.

Marcată de prezența excepțională a președintelui R.P. Chineze, Xi Jinping, reuniunea s-a desfășurat sub imperiul pretențiilor Chinei, pe de-o parte, iar de partea cealaltă de o Europă Unită hotărâtă să joace un rol important în continuare, în ciuda problemelor create de Brexit și alte tendințe centrifuge și separatiste. Dar, ediția Forumului de la Davos din 2017 a stat și sub imperiul declarațiilor președintelui american, Donald Trump, un promotor al antiglobalismului, susținut de idei politice naționaliste. Reprezentanții lui Trump nici nu au participat la respectivul Forum; în acest context, Davos 2017 a fost o veritabilă reacție împotriva trendului lansat de noul lider al lumii libere.

Iată trei momente definitorii ale acestei întâlniri:

Primul moment, sau argument, a fost discursul președintelui R.P. China, Xi Jinping, un text mult comentat, dar care a fost, în esență, un avertisment clar, sau dur, la adresa comunității internaționale: nu vă jucați de-a lichidarea globalizării! „Multe dintre problemele care neliniștesc lumea nu sunt cauzate de globalizareˮ, a declarat președintele chinez.

Altfel spus, demersul chinez la cel mai înalt nivel s-ar putea explica astfel: China actuală este un produs al globalizării; deci, o schimbare a sistemului, care ar scădea cota de creștere economică a Chinei, cea care dă de lucru și asigură supraviețuirea câtorva sute de milioane de chinezi, ar arunca în aer „miracolul chinezˮ. Aceasta ar duce la bulversarea economiei mondiale, plasamentele chineze fiind vitale sau controlând ramuri economice întregi, chiar din state puternice; în al doilea rând, ar putea genera o criză a migrației pe lângă care fenomenul migrației islamice ar părea o glumă. Mai în glumă, mai în serios, s-ar reitera bancul cu arma secretă a Chinei contra URSS, și anume deschiderea graniței…

Al doilea moment a fost când FMI a ținut deschis partea Chinei, chiar prin vocea directorului general Christine Lagarde: „În lume sunt 3,6 miliarde de oameni care aspiră la un venit mai bun, la mâncare pe masă. A întoarce spatele globalizării, a întoarce spatele susținerii dezvoltării, este cea mai greșită abordareˮ, a declarat șefa FMI.

În acest fel, s-a expus și o alianță care ar putea duce la împlinirea unui deziderat chinez – pe care China nu îl ascunde – acela de a deveni liderul comunității economice internaționale. Or, o alianță între finanțatorii mondiali și China, aplaudată la scenă deschisă de toți cei prezenți la Davos, definește un megacompetitor pentru America lui Trump

În fine, un alt moment remarcabil a fost intervenția controversatului miliardar George Soros, un „oracolˮ al economiei mondiale, care a folosit tribuna forumului pentru a-l ataca pe Donald Trump, identificându-l cu însăși ideea de incertitudine – și încercând să prezinte în acest context un tablou sumbru al piețelor financiare și al economiilor din lumea întreagă.

„În momentul de față, incertitudinea este maximă și de fapt incertitudinea este dușmanul investițiilor pe termen lung, așa că nu cred că piețele se vor simți prea bineˮ, a declarat Soros pentru Bloomberg, într-un interviu video.

George Soros, care a pierdut peste un miliard de dolari odată cu victoria lui Trump, nu s-a dat în lături de la atacuri la persoană: „ar fi un dictator, dacă ar putea, dar va eșua, instrumentele democrației americane sunt prea puterniceˮ. Soros crede însă că Trump „va scinda Americaˮ, neadmițând alte idei decât ale sale.

Revenind la argumentele războiul mondial economic, iată o altă declarație a lui Soros, care consideră o relație SUA – China un „război comercial declanșat de Trumpˮ, ceea ce „ar putea apropia Europa de Asiaˮ.

Miliardarul a vorbit și de interesele Chinei și Rusiei, care ar fi preocupate de supraviețuirea UE, definind mai clar alianța. Dar, UE nu funcționează acum, spune Soros, „mulți dintre cei de Bruxelles știu asta, dar nu pot să recunoască publicˮ. Comerțul în UE a devenit nefuncțional, pentru că „este guvernat de legi nepotrivite cu actualul contextˮ, consideră Soros.

Uniunea Europeană a început să se dezintegreze după Brexit – despre care Soros credea în 2017 că va fi dureros iar premierul May nu-i va rezista, demisionând [ceea ce până la urmă s-a produs] – și după referendumul din Italia, „iată un curs care este necesar să fie schimbatˮ. Dacă Europa se prăbușește, „consecințele vor fi graveˮ, dar există o cale de a o salva, și aceasta „este cunoscută și de multă lume de la Bruxellesˮ, a spus Soros.

În prezent, războiul comercial dintre SUA și China a escaladat odată cu intrarea în vigoare a noilor tarife de 25%, impuse de președintele Donald Trump asupra unor mărfuri chinezești în valoare de 200 de miliarde de dolari. Riposta nu a întârziat, chiar dacă în paralel cu faulturile comerciale, cele două țări, oficial, sunt în plină perioadă de negocieri.

În concluzie, două superputeri ajunse la limita stării de echilibru intern și extern au nevoie de o reconfigurare urgentă; SUA, de protecționism nonglobalist și o relocare a resurselor și investițiilor, pentru a nu mai mări deficitul uriaș datorat politicii predecesorilor lui Trump, pe de altă parte China, ajunsă în poziția de a fi dependentă de globalism, dar și susținută de actanți financiar-bancari mondiali care, la rândul lor, nu pot supraviețui fără globalism. Europa (UE), aflată la mijloc, dar și obligată să-și păstreze locul pe podium dacă vrea să nu se dezintegreze, pare a se delimita, prin liderii ei politici, de un pilon al politicii lui Trump, naționalismul. Iar problema mare a celor două superputeri (împreună cu aliații lor) este că nu își vor putea impune politica dacă nu vor deveni lider al comunității economice internaționale. Pentru acest deziderat, încă din 2017 a început o luptă de tip „Aut vincere, aut moriˮ – învingi, ori mori – adică război.

Să reținem această dată, 20 ianuarie 2017, fiindcă va fi semnificativă în istoria marilor crize.

Citiţi şi:

Naționalismul și Imperiul Liberal (I) 
Și-a confundat Soros pastila albastră cu cea verde? Am asistat, probabil, la ultima ediție a Forumului de la Davos (I)

yogaesoteric
30 iunie 2019

Also available in: Français