de Marvin Atudorei
În data de 7 decembrie 2012 o ştire explodează în mass-media din România: în Italia, în zilele de 6 şi 7 decembrie 2012, trupele de carbinieri anti-Mafia au realizat descinderi în forţă în peste 25 de locaţii ale yoghinior din filialele MISA aflate în Italia. Ştirea conţine nelipsitele ingrediente cu care de ani de zile populaţia din România este sugestionată faţă de această şcoală de yoga: apelativul de sectă, acuzaţii de pornografie, trafic de persoane. La acestea se adaugă şi unele elemente noi: acuzaţiile de reţea internaţională de prostituţie, sclavie sexuală, agresiuni sexuale şi spălare de bani. Incriminările sunt în cele din urmă focalizate ca de obicei pe Gregorian Bivolaru şi nu se uită nici re-formularea acuzelor intentate mentorului MISA în procesele din România: „perversiune sexuală, act sexual cu un minor, trafic de minori şi trecerea ilegală a frontierei” (deşi, desigur, nu se precizează că Gregorian Bivolaru a fost găsit nevinovat de două instanţe de judecată cu privire la toate aceste acuzaţii).
Răsfoind diversele publicaţii în care au apărut aceste articole, ajungem însă cu uşurinţă la o constatare semnificativă şi totodată amuzantă: alături de articolul acuzator despre aşa-zisele abuzuri şi perversiuni sexuale din MISA, apar totuşi o sumedenie de articole despre aventurile sexuale ale unor personaje celebre din viaţa mondenă românească, dar pentru care nu este, desigur, nicio problemă că se etalează în filme şi poze pornografice. Prin urmare, ne întrebăm de ce această făţărnicie când vine vorba de MISA? Pozele yoghinilor în costum de baie sunt considerate o reprobabilă pornografie, dar adevărata pornografie este tratată cu indulgenţă ca „divertisment” sau chiar admirată ca „dezinhibare”! De exemplu, aflăm că zilele trecute a apărut Nicoleta Luciu pe un site porno din America, mângâindu-şi complet goală părţile intime. Mai aflăm că şi Gina Pistol apare într-un astfel de „filmuleţ” (nevinovat, nu-i aşa?) dând obraznică din fund. O altă noutate fierbinte este că Laura Cosoi, actriţa unui serial difuzat de Pro Tv, „este admirată de fanii din întreaga lume ai unui cunoscut site de filme porno”. Şi încă ceva: Sandra Roman, cunoscută drept „Regina sexului sălbatic”, a câştigat în industria porno, împreună cu soţul ei, aproximativ 15.000 de euro în primii doi ani de intensă activitate. De asemenea, dintre „vedetele” de la noi, mai suntem informaţi şi că Anamaria Ferentz, Cosmina Păsărin şi Jojo au ajuns pe portalurile „pentru adulţi”, devenind astfel starlete porno. Este vreo problemă cu aceasta pentru cineva ? Nici vorbă ! Presa zice aşadar că vedetele noastre mai sus menţionate fac o treabă foarte bună şi că toată lumea le admiră pentru prestaţia lor. Pe de altă parte, yoghinii care nici măcar nu au nimic de-a face cu pornografia sau industria porno, sunt acuzaţi tocmai de această pornografie, care însă e considerată a fi ceva reprobabil. Ce să mai înţelegem din toate acestea?
Manipularea opiniei publice
Spre deosebire de tonul relaxat-admirativ cu care se vorbeşte despre adevărata pornografie, ştirea despre „pornografia” MISA a fost preluată însă cu multă sârguinţă într-un ton total negativist. Aproape toate televiziunile şi ziarele mari şi mici au publicat această ştire, în bloc unitar, cum mai rar vezi un aşa unison în ziarele din România. Deşi articolele din presă scrisă şi din cea online sunt semnate cu nume diferite, ele sunt practic identice, neprezentând de fapt nici un fel de nuanţare a opiniilor sau a punctelor de vedere. Indiferent de orientarea publicaţiilor, sunt vehiculate exact aceleaşi acuzaţii cu care românii sunt deja obişnuiţi şi sugestionaţi până la saturaţie de ani de zile. Situaţia MISA fiind sistematic prezentată de foarte mult timp doar din acest punct de vedere, toate aceste reiterări nu par la prima vedere a fi altceva decât doar constatări obiective (şi sâcâitoare) ale unor fapte foarte grave. Faptul că nici măcar unul singur dintre jurnalişti nu menţionează însă niciodată o serie întreagă de aspecte publice esenţiale legate de această şcoală de yoga şi de mentorul său spiritual, dovedeşte cu prisosinţă că ei acţionează cu toţii la comandă, manipulând opinia publică şi neavând de fapt nicio intenţie de a prezenta adevărul. De exemplu, niciunul dintre jurnalişti nu menţionează vreo vorbuliţă despre faptul că nici măcar una dintre toate aceste acuzaţii care se tot aduc în atenţia publicului de aproape 20 de ani, nu a putut fi demonstrată juridic, că în urma proceselor de până acum Gregorian Bivolaru a fost declarat nevinovat şi că instanţa Curţii de Apel Bucureşti a declarat într-un mod irevocabil faptul că Gregorian Bivolaru a fost condamnat şi persecutat pe nedrept de către regimul comunist.
Toate acestea sunt suficient de semnificative, dar iată că presa din România le înconjoară cu un fel de zid al tăcerii. Formularea „act sexual cu un minor” repetată obsesiv are desigur un mare impact negativ, dar cum de le scapă oare tuturor jurnaliştilor detaliul că aşa-zisul „minor”, Mădălina Dumitru, neagă de peste opt ani faptul că ar fi avut vreo relaţie cu domnul Bivolaru, că declaraţia i-a fost luată de procurori sub ameninţare şi că avem aşadar de-a face cu un proces al unui acuzat fără victimă ? Ne întrebăm de asemenea cum se face că Gregorian Bivolaru este considerat infractorul nr 1 în România, – având cele mai multe articole şi apariţii cu conotaţie negativă în subiectele de la ştiri -, deşi ţara geme de infractori ajunşi nu de puţine ori chiar în poziţii administrative foarte înalte? La o privire ceva mai atentă este destul de uşor de remarcat faptul că atunci când apare chiar şi un mic semn de acuzaţie faţă de MISA pe vreun blog sau pe altundeva, „ştirea” este apoi imediat preluată, citată şi umflată până apare ca o informaţie de prima mână, certă şi verificată de „sursele jurnaliştilor”, aceasta fiind de fapt destul de cunoscuta metodă a „suveicii”. Iar dacă nimeni nu se plânge de nimic despre MISA, cei care ar avea totuşi vreun potenţial în acest sens, sunt căutaţi „cu lumânarea”. Există mai mulţi martori din procesele MISA care au depus mărturii în care recunosc faptul că după ce s-au retras din diverse motive din MISA au fost abordaţi de procurori şi încurajaţi să dea declaraţii încriminatoare, promiţându-li-se recompense consistente şi chiar insistându-se cu presiunile în această direcţie, mergând uneori până la diferite forme de ameninţare. Întrucât aceste mărturii sunt depuse la dosare, nu ne vom permite să le facem publice, atitudine care este însă total străină pentru jurnaliştii anti-MISA, care au făcut publice de nenumărate ori orice acuzaţii împotriva MISA/Gregorian Bivolaru pe care au reuşit să le prindă din zbor. Este mai mult decât semnificativ faptul că nicio ştire pozitivă despre MISA nu a fost vreodată făcută publică de presa din România, deşi ocaziile nu au lipsit. Nu s-a spus niciodată nimic despre faptul că sute de oameni s-au vindecat de afecţiuni dintre cele mai serioase prin terapii naturiste, că au fost realizate de către mii de oameni rugăciuni colective către Dumnezeu (cum nu s-a mai făcut niciodată în acesta ţară), sau că şcoala de yoga MISA a organizat în mai multe rânduri Congrese Internaţionale pe teme de spiritualitate. Nici unui jurnalist nu pare să-i pese că analiza făcută de cel mai mare expert suedez în materie de culte, Karl Erik Nylund, a afirmat că MISA nu este o sectă, că acuzaţiile legate de traficul de persoane sunt ridicole şi că în realitate statul român a săvârşit grave abuzuri în cazul MISA-Gregorian Bivolaru. Aceleaşi concluzii au fost dealtfel formulate şi de către mai multe organizaţii internaţionale pentru apărarea drepturilor omului, cum ar fi APADOR-CH, SoJust, sau Soteria International, precum şi de peste 50 de europarlamentari din diferite ţări, inclusiv comisarul european pentru Drepturile Omului, Thomas Hammarberg. Ziariştii din România omit total să-i informeze pe români că aceşti europarlamentari chiar au supus problema situaţiei MISA unor dezbateri în plenul Parlamentului UE şi i-au semnalat primului ministru român şi ministrului Justiţiei din România gravele abuzuri şi acţiunile ilegale realízate în cazul MISA. Nu sunt toate acestea semnificative ? Ba da, dar iată că nici măcar un singur ziar sau vreo televiziune nu include şi aceste aspecte. Presa de la noi o ţine într-una : MISA este o “sectă pornografică”, deşi această alăturare de termeni este de-a dreptul aberantă şi ilogică, iar ziariştii ar trebui să se decidă măcar pentru care dintre cele două acuzaţii false şi contradictorii optează: secta sau pornografia (menţionăm în treacăt că niciuna dintre aceste două acuzaţii nu se referă la fapte ilegale).
Cruciadă împotriva spiritualităţii
Ceea ce se petrece acum în Italia este prezentat a fi o confirmare a faptului că acuzaţiile aduse în România sunt remarcate şi reiterate şi de autorităţile altor state. Ne întrebăm din nou: oare chiar aşa să fie în realitate? Nu cumva este vorba de fapt despre reiterarea aceloraşi abuzuri grave care au avut loc în România şi care iată că din nefericire nu sunt străine nici altor state? Privind în ansamblu mai multe cazuri ce au avut loc de-a lungul timpului în mai multe ţări între care se înscrie şi România, putem destul de uşor să sesizăm că asemenea descinderi intens mediatizate ale trupelor antitero, având ca obiectiv activitatea unor mişcări spirituale, reprezintă de fapt un tip de acţiune-şablon prin care grupările spirituale ce au ajuns să devină incomode pentru anumite structuri ale statelor sunt sistematic calificate drept secte periculoase, supuse constant oprobiului public prin intermediul mass-media, apoi desfiinţate în forţă, încălcându-se flagrant drepturile celor vizaţi. Există numeroase precedente în acest sens. Putem menţiona de exemplu cazul unei grupări creştine din Franţa, numită “La Famille”, ai cărei membri au fost acuzaţi prin mijloacele mass-media de agresiuni la adresa minorilor, prostituţie şi alte activităţi ilegale. După şase ani de asemenea tratament public, în anul 1993, membrilor acestei grupări le-au fost sparte cu topoarele uşile de către mai mult de 200 de agenţi de poliţie înarmaţi cu puşti automate. Gruparea a fost desfiinţată, deşi niciuna dintre acuzaţiile aduse nu a fost dovedită vreodată. Un alt caz semnificativ este cel petrecut cu asociaţia Essentielle, de asemenea din Franţa. Această asociaţie edita o revistă cu articole despre sănătate şi plante. Deşi timp de peste cinci ani membrii acestei mici comunităţi spirituale au fost sistematic supravegheaţi şi monitorizaţi de către jandarmeria franceză, constatându-se că aceştia erau complet inofensivi şi non-violenţi, au fost totuşi catalogaţi ca fiind o sectă periculoasă şi ca atare în anul 2000, peste 60 de jandarmi din cadrul unui departament de brigăzi speciale, au supus membrii Essentielle unor acte de o brutalitate incredibilă (pistoale la tâmplă, cătuşe la spate, femei lăsate dezbrăcate în faţa copiilor), sub pretextul unor presupuse activităţi ilegale, deşi nimeni nu depusese nicio plângere împotriva lor.
Într-un mod asemănător s-au petrecut lucrurile şi cu membrii şcolii de yoga Himavanti din Polonia, în frunte cu liderul lor Lalit Mohan, care sub pretexte aberante, au fost bătuţi cu cruzime şi închişi, în ciuda protestelor unor organizaţii internaţionale de apărare a drepturilor omului, cum ar fi Comitetul Helsinki. Să mai menţionăm şi cazul membrilor grupării Ananda din Italia, care în 2004 au fost de asemenea supuşi unei descinderi a 80 de carabinieri înarmaţi, care sub acuzaţia de transformare în sclavi a membrilor grupării, spălare de creiere, trafic de carne vie şi consum de droguri, au efectuat percheziţii şi au confiscat computerele şi banii asociaţiei. Liderului acestei grupări, Swami Kriyananda i s-a intentat un proces pentru corupere de minore. Deşi niciuna dintre acuzaţii nu a putut fi probată, cazul a fost intens mediatizat, presa lansând – ca şi în România – acuzaţii aberante, ce au avut în realitate scopul de a discredita respectiva grupare. Exemplele ar putea continua, dar credem că adevărul devine din ce în ce mai transparent. Toate acestea nu sunt întâmplătoare şi nu sunt nici imaginaţii de tip „teoría conspiraţiei”. Ele sunt de fapt rodul eforturilor îndârjite pe care francmasonería mondială le face pentru distrugerea mişcărilor spirituale autentice, care – în viziunea care îi caracterizează – sunt considerate periculoase pentru planurile lor de dominare mondială, deoarece asemenea mişcări îndeamnă oamenii să îşi trezească conştiinţele, să afle adevărul şi să devină astfel liberi. Aşa-zişii „iluminaţi” ştiu că se apropie o perioadă importantă de transformări pentru această planetă şi ei pierd din ce în ce mai mult teren, fiind departe de a-şi desăvârşi planurile malefice. Nu ne miră faptul că ei sunt deranjaţi de acţiunile spirituale ale acestei şcoli de yoga care le-a stricat planurile şi au decis să se răzbune in extremis, acţionând şi de această dată abuziv prin atacurile asupra şcolii de yoga din Italia, plecând de la declaraţia unei singure persoane.Merită să luăm însă în considerare un adevăr spiritual fundamental : întunericul ignoranţei nu are nicio putere asupra Luminii Conştiinţei care începe să strălucească. În acest sens, într-un mod foarte inspirat, dr. Leonard Horowitz, unul dintre cei care a avut curajul să demaşte faptul că sistemul medical mondial este departe de a fi condus de interese care să vizeze în primul rând sănătatea oamenilor, spunea: „Aceasta este diferenţa dintre puterea lui Dumnezeu şi orice altceva, în particular Răul. Căci poţi să mergi într-o cameră plină de întuneric, de răutate, dar să aprinzi o mică lumină şi în mod instantaneu acel întuneric va dispare. Dar nu poţi face şi invers. Nu poţi merge într-o cameră plină de Adevăr, Dreptate şi Înţelepciune, de Bucurie şi Armonie cu Universul şi să aduci acolo orice cantitate de întuneric şi aceasta să aibă cel mai mic efect asupra acelei Lumini. Acesta este lucrul la care mă gândesc adeseori atunci când cred că nu am destulă putere. Aceasta este cea mai mare lecţie pentru mine şi cred că pentru oricine altcineva : să ştiu că totul este înăuntru. Şi că vom învinge.” Aşa încât rămânem mereu optimişti şi nu putem decât să fim de acord cu italienii adevăraţi, care au demnitate şi onoare şi să spunem odată cu ei „La vitta e bella”.
Citiţi şi:
Raid de proporţii împotriva şcolilor de yoga din Italia
2012 – anul Apocalipsei sau al Salvării?
yogaesoteric
18 decembrie 2012