Lagărul de concentrare digital – cum poți evada?

Am ajuns la punctul în care un suflet viu este prefăcut într-un număr de inventar. Cum poți rămâne o icoană a Creatorului într-o lume a algoritmilor și a evaluărilor sociale?

Pe 28 ianuarie a fost Ziua Internațională a Protecției Datelor. Ar fi fost mai corect să i se spună: Ziua Comemorării Libertății Umane Pierdute.

Am intrat în ultima etapă: în pragul prefacerii finale a oricărui suflet viu într-un simplu număr de inventar digital.

Apoi, umanitatea va fi înghițită total de Leviatanul impersonal al Noii Ordini Mondiale. Este inevitabil.

Orice stat se sprijină pe trei piloni: controlul, exploatarea și violența. Controlul asupra tuturor proceselor care au loc în interiorul statului, exploatarea resurselor umane și a oportunităților și violența ca sistem de eliminare a celor care depășesc limitele legilor statului.

Diferența dintre un stat totalitar și unul așa-zis democratic constă adesea doar într-o restricție mai ușoară a libertăților personale, însă esența este aceeași.

Digitalizarea oferă o ocazie ideală pentru punerea în practică a celor trei mecanisme și niciun stat din lume nu va ezita să o adopte.

Omnisciența algoritmului

În acest nou sistem de relații, algoritmul va prelua funcția cvasi-religioasă a Omniscienței.

Acest sistem fără chip supraveghează în permanență fiecare mișcare, dorință și cuvânt al tău, 24/7, pentru a permite sistemului să te exploateze la maxim și să-ți controleze viața exterioară și interioară.

Conceptul Panopticonului (Michel Foucault) se impune în lume – o închisoare în care un gardian îi vede pe toți, dar nimeni nu-l vede pe el.

Mediul înconjurător este preschimbat într-un lagăr de concentrare „soft”, în care gratiile sunt înlocuite de servicii, de camere de supraveghere și de sisteme de notare socială.

În acest context, loialitatea față de sistem devine singura condiție de supraviețuire fizică. Liberul arbitru este înlocuit de un confort și o securitate relative.

Inteligența Artificială va crea o realitate de tip „bulă”, oferind răspunsuri chiar înainte de apariția întrebărilor.

O persoană, ca purtătoare de cunoștințe intelectuale și de abilități creative, nu va mai fi necesară.

Omul va fi necesar doar acolo unde utilizarea mâinilor și picioarelor umane va fi mai convenabilă și mai ieftină decât utilizarea roboților.

Gândurile și judecățile noastre personale de valoare va fi nevoie să fie ascunse undeva adânc, astfel încât sistemul să nu le detecteze și să nu fim marcați ca niște elemente potențial defavorabile pentru mediul social.

Viață pe abonament

Existența în afara sistemului va fi imposibilă. Deja astăzi, în multe orașe mari, sistemul de recunoaștere facială biometrică funcționează în timp real.

Ochiul atoatevăzător al Inteligenței Artificiale te urmărește pas cu pas, îți cunoaște viața personală și este gata să dea comanda „chip” în orice moment, dacă este necesar.

În viitor, o persoană va putea doar să își închirieze viața, în anumite condiții. Nu va fi proprietară.

Necesitățile esențiale, ca și avantajele suplimentare, nu vor fi accesibile decât cu abonament. Totul va depinde de evaluarea socială și de loialitatea față de sistem.

În era Big Data, personalitatea va fi înlocuită de „utilizator”. Sistemul va decide pentru noi, iar liberul arbitru se va atrofia din lipsă de utilitate.

Asaltul Turnului Babel

Următoarea etapă va fi crearea unei ființe post-umane, la care nu va exista loc pentru chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Fuziunea dintre biotehnologie și digital va preschimba trupul uman într-un terminal.

Când carnea devine un biomaterial pentru modificări, iar creierul o interfață pentru conectarea la un „cloud” virtual, o persoană încetează să mai fie icoană a Creatorului.

Un nou Turn Babel va fi construit în interiorul propriilor noastre celule.

Acum, sistemul colectează datele noastre personale, inclusiv biologice și genetice, după care câștigă dreptul și capacitatea nu doar de a fi proprietarul, ci și proiectantul ființelor umane.

Oamenii vor fi privați de ultimul lor drept: dreptul la natura umană, dar de la Dumnezeu.

Cum putem împiedica lumea noastră să devină un lagăr de concentrare digitală? Răspunsul e simplu: imposibil! Există motive obiective pentru aceasta.

Principalul motiv este că oamenii își doresc acest lagăr și aspiră la el. Facilitatea elimină grijile vieții. Când totul e disponibil și la îndemână, când viața se rezumă la un clic, iar inteligența artificială știe mai bine decât tine de ce ai nevoie și când, nu mai este necesar niciun efort.

Omul nu va mai avea nevoie de Dumnezeu. Sistemul Îi va lua locul.

Algoritmul alege tot ce ai nevoie, într-o fracțiune de secundă.

Omenirea alege să se așeze pe scaunul pasagerului la bordul unei drone controlate de un sistem de inteligență artificială.

Acest proces este vizibil în toate aspectele mărunte. La urma urmei, este mai convenabil să folosești biometria decât să porți un pașaport cu tine, care se poate pierde în orice moment.

E mai ușor să pui degetul decât să scoți un portofel.

În mod voluntar, ne punem la gât ceea ce ni se pare a fi o bijuterie de înaltă tehnologie. Dar, de îndată ce sistemul te etichetează drept „străin”, colierul devine ștreang.

Accesul la viață îți este blocat cu un singur clic.

Insulele rezistenței

Desigur, nu se poate spune că oamenii nu înțeleg aceasta. Sunt mulți cei care trag semnale de alarmă, există mișcări de protest în întreaga lume printre cei care înțeleg esența a ceea ce se petrece.

Există minunate cluburi luddite în Europa și în SUA, ai căror membri își înlocuiesc iPhone-urile cu telefoane cu butoane, se adună în parcuri și biblioteci, citesc cărți tipărite, desenează, comunică între ei față către față și refuză în mod conștient gadgeturile.

De altfel, mercenarii Noii Ordini Mondiale își cresc copiii exact în această manieră. Elita din Silicon Valley își protejează odraslele de propriile invenții. Nu le permite să folosească aparate electronice înainte de vârsta de 12-14 ani. Îi deprind, între altele, cu lucrul manual (grădinărit, tricotaj, tâmplărie), cu arta și cu învățarea directă.

În loc de manuale școlare, copiii lor creează adesea propriile lor caiete ilustrate. Angajații de la Google, Apple etc. își trimit copiii la școli unde spiritul critic și empatia nu sunt dezvoltate decât prin contact uman, iar nu pe rețele de comunicare virtuală.

Amish-ii americani, numeroase mănăstiri budiste și alte comunități religioase refuză dominația calculatoarelor. Este poziția lor de principiu.

Pentru ei, a se dispensa de un smartphone nu înseamnă revenirea la viața rurală, ci căutarea unui echilibru în care omul este stăpânul tehnologiei, nu un simplu instrument.

Este o luptă pentru dreptul de a rămâne creator și credincios, nu consumator.

Aceste persoane folosesc conștient tehnologia doar dacă nu amenință unitatea familiei sau a comunității. Ele sunt în căutarea unui echilibru uman și spiritual.

Echipamente de protecție

Cum putem învăța să rezistăm acestei apostazii generale? Cel mai important, este necesar să ne amintim că toate cele de mai sus, în sensul cel mai larg, sunt doar în conștiința noastră. În realitatea spirituală nu există cifre, toate acestea sunt fantezii ale diavolului impuse din exterior.

Desigur, în viața pământească nu putem trăi izolați de lumea exterioară, dar putem, pe cât posibil, să nu permitem algoritmilor să ne modeleze viața. Putem lupta pentru a fi stăpânii atenției noastre și nu un obiect al manipulării.

Aerisește-ți conștiința preventiv de cel puțin câteva ori pe zi. Acordă-ți cel puțin 15-20 de minute de liniște completă. Pur și simplu observă lumea așa cum este (cerul, copacii, fețele oamenilor).

Citește cărți de hârtie, gândește cu capul ta, fă propriile alegeri contrare a ceea ce îți oferă algoritmul. Începe și termină întotdeauna ziua departe de lumina ecranelor. Acordă-ți timp pentru rugăciune, reflecție, comunicare directă cu oameni vii și lectură.

Caută momente de bucurie naturală, fără legătură cu tehnologia.

Afirmă-ți legătura cu Dumnezeu, nu cu internetul. Nu uita că un smartphone sau un computer este aceeași drăcie.

Folosește tehnologia pentru a îndeplini o sarcină specifică și apoi pune-o deoparte. Nu uita niciodată că ești purtătorul unui suflet nemuritor și niciun algoritm nu poate cuprinde vreodată adâncurile inimii tale.

Zonă invizibilă

Este necesar să păstrezi întotdeauna o „zonă invizibilă” în tine. Libertatea noastră începe acolo unde se termină zona de acțiune a algoritmilor.

Rezervă-ți dreptul de a fi ilogic și imprevizibil – exact asta nu înțelege sistemul.

Menține conexiuni vii între oameni vii. Nimic nu poate înlocui prezența fizică, comunicarea directă și rugăciunea comună.

Creează conexiuni orizontale bazate pe încredere și iubire. Învață să te descurci fără intermediari digitali oriunde este posibil. Abilitățile de muncă reală, schimbul în natură și sprijinul fizic sunt fundamentul autonomiei.

Să ne amintim că o persoană nu este un set de date, nu este un computer biologic, ci suflarea lui Dumnezeu.

Sistemul se teme de ceea ce nu poate digitaliza. Nu poate digitaliza profunzimea tăcerii. Isihasmul în teologie este calea către Dumnezeu prin încetarea gândirii. În lumea sclaviei digitale, este o modalitate de a crea o „zonă invizibilă” inaccesibilă camerelor și senzorilor.

Nu-ți face niciodată viața publică și transparentă. Lasă sacrul doar pentru Dumnezeu și cei mai apropiați oameni.

Revenirea la „intimitate” este o rebeliune împotriva „transparenței”. Dictatura digitală este construită pe predictibilitate, dar este neputincioasă împotriva haosului viu al sufletului uman.

Prin urmare, este necesar să păstrăm în noi înșine ceea ce nu poate fi ambalat în cod software: spontaneitatea noastră, unicitatea noastră personală, tăcerea noastră și, bineînțeles, sufletul nostru nemuritor.

Un editorial publicat pe site-ul Uniunii Jurnaliștilor Ortodocși din Ucraina (nota bene: prigoniți de Zelenski)

Citiți și:
Inteligența Artificială sau cultul idolilor moderni
Noua politică a Apocalipsei IA: CEO-ul Anthropic pare să se teamă cel mai mult de oameni și nu de roboți!

 

yogaesoteric
16 februarie 2026