Lao Tse şi profunzimea divină a înţelepciunii sale

de Iulia Bontaş
 
„Destinul etern al omului este uniunea perpetuă cu TAO, DUMNEZEUL Suprem şi Regele Universal.”

„A şti că nu ştii este cea mai înaltă înţelepciune. A nu şti, dar a pretinde că ştii este slăbiciune. Recunoscând această slăbiciune, ne putem elibera de ea. Înţeleptul nu are această slăbiciune. Recunoscând-o, el s-a eliberat de ea.”

„A cunoaşte armonia înseamnă a cunoaşte ce este neschimbător. A cunoaşte ceea ce este neschimbător înseamnă a fi înţelept.”

Lao Tse

Lao Tse este considerat întemeietorul taoismului şi al liniei Ghizilor spirituali nemuritori, linie ce continuă până în zilele noastre. Lucrarea sa fundamentală TAO TE CHING este textul sacru central al taoismului, fiind apreciată ca „rădăcina tuturor lucrurilor, învăţătorul regilor şi cea mai preţioasă nestemată pentru oameni.”

Numele său, Lao Tse, înseamnă Bătrânul Maestru iar împrejurările naşterii sale sunt descrise ca fiind miraculoase. Se spune că mama sa, o tânără fecioară, a observat o stea căzătoare şi în acel moment a rămas însărcinată. După o neobişnuit de lungă şedere în pântecele matern, s-a născut Lao Tse, având o barbă albă şi urechile foarte lungi, ca semn de înţelepciune.

Potrivit tradiţiei chineze, marele înţelept taoist a trăit în secolul 6 î.Ch., însă în alte texte este indicat secolul 4 î.Ch., confuzia provenind se pare de la faptul că în realitate, cunoscând secretul nemuririi fizice şi spirituale, Lao Tse a trăit o perioadă extrem de îndelungată. De asemenea, se mai spune despre el că a avut ulterior 13 încarnări succesive, în ultima dintre ele, în care a atins impresionanta vârstă de 990 de ani, călătorind în India pentru a revela TAO.

Considerat în cele mai multe forme religioase ale filosofiei taoiste ca fiind o încarnare divină, Lao Tse era venerat ca TAISHANG LAOJUN, „Grandiosul maestru celest al lui TAO şi al Virtuţii”, una dintre cele trei fiinţe divine ale trinităţii taoiste. De asemenea, în timpul dinastiei Tang, Lao Tse a fost onorat ca strămoş al acestei dinastii, acordându-i-se titlul TAISHANG XUANYUAN HUANGDI – „Misteriosul şi primordialul Împărat Suprem.”

Credinţa în revelarea lui TAO prin intermediul lui Lao Tse a dat ulterior naştere Căii Ghizilor spirituali celeşti, prima grupare taoistă religiosă. În tradiţia taoistă matură (ulterioară) el este privit ca o personificare a lui TAO.

Originea legendară a lui TAO TE CHING şi inefabila relaţie Ghid spiritual – aspirant

Se spune că, la vârsta de 160 de ani, Lao Tse, îndurerat de decăderea morală a vieţii din oraş şi de declinul regatului, a intenţionat să se retragă către frontiera vestică pentru a duce acolo o viaţă de ermit. Ajuns la poarta dinspre vest a oraşului el a fost recunoscut de către gardianul Yinxi (Yin His), care l-a rugat să redacteze o chintesenţă a înţelepciunii sale. Profund mişcat de învăţătura divină revelată de Lao Tse, Yinxi l-a recunoscut ca Ghidul său spiritual şi l-a urmat cu veneraţie de atunci înainte. Relaţia dintre ei constituie un exemplu viu al relaţiei ideale dintre Ghidul spiritual taoist desăvârşit şi aspirantul spiritual model şi, mai mult decât atât, ea este apreciată, în anumite cercuri esoterice, drept o mărturie a Divinităţii, întrupate de Lao Tse, ce revelează Adevărul divin ultim umanităţii aflate în ignoranţă şi suferinţă.

Se spune însă că Lao Tse nu a acceptat imediat să-l îndrume spiritual pe Yinxi, atunci când acesta şi-a exprimat dorinţa de a cunoaşte TAO. Mai întâi el i-a testat aspiraţia spirituală, dar cum studiile îndelungate de astrologie ale lui Yinxi şi bineînţeles calităţile sale interioare i-au permis să recunoască apropierea Ghidului său spiritual, Lao Tse a acceptat până la urmă. Yinxi a primit iniţierea spirituală odată cu transmiterea lucrării TAO TE CHING şi a altor texte şi precepte, urmând apoi o perioadă de trei ani în care şi-a perfecţionat credinţa şi comuniunea cu TAO, dedicându-se cu totul vieţii spirituale.

Tradiţia chineză relatează că mai apoi, Lao Tse, mulţumit de credinţa şi perseverenţa lui Yinxi, a anunţat că numele nemuritor a lui Yinxi este scris în ceruri şi a chemat o procesiune celestă pentru a-l îmbrăca pe Yinxi în veşmintele nemuritorilor, luând astfel naştere tradiţia Ghizilor spirituali nemuritori din China. De asemenea, Lao Tse i-a conferit lui Yinxi un număr de împuterniciri spirituale şi l-a luat cu sine într-o călătorie prin Univers, mergând chiar până în cel de-al 9-lea Paradis. După această călătorie iniţiatică, cei doi înţelepţi au plecat către ţinuturile vestice.

Realizarea adevărului ne inspiră să-l oferim şi celorlalţi

 

Lao Tse a „clădit” învăţătura taoistă direct pe conceptele din tradiţiile Salemului, afirmând că TAO este Cauza Primordială Unică a întregii creaţii. „Unitatea se naşte din TAO cel Absolut; din această Unitate a apărut Dualitatea cosmică, apoi, din această Dualitate, Trinitatea a ţâşnit în existenţă, iar Trinitatea este sursa primordială a întregii realităţi”.
„Orice realitate este mereu în echilibru între aspectele potenţiale şi cele manifestate ale cosmosului, şi acestea sunt veşnic armonizate de către Spiritul divinităţii”.

În ceea ce priveşte manifestarea lui DUMNEZEU, el afirmă: „Deitatea Absolută nu face eforturi, însă ea este întotdeauna victorioasă; ea nu constrânge oamenii, dar este întotdeauna gata să răspundă dorinţelor lor sincere; voinţa lui DUMNEZEU este veşnic răbdătoare şi expresia ei este inevitabilă în eternitate”.

Înzestrat cu o viziune spirituală vastă, Lao Tse înţelegea astfel rostul fiinţei umane în univers: „destinul etern al omului este uniunea perpetuă cu TAO, Supremul Dumnezeu şi Regele Universal”. El propovăduia ideea reîntoarcerii creaturii la Creator şi descria viaţa ca fiind o formă de manifestare particulară a lui DUMNEZEU printr-o scânteie din El, în timp ce aşa-zisa moarte seamănă cu o reîntoarcere acasă a acelei personalităţi create.

În învăţătura sa, Lao Tse pune adesea accentul pe pacea minţii şi serenitatea spiritului. El consideră  autenticitatea, adevăratul caracter, sinceritatea şi spontaneitatea a fi caracteristici naturale, native, proprii oricărei fiinţe umane. Conceptul de credinţă veritabilă îl defineşte ca fiind asemeni cu „atitudinea unui copilaş”.

Exprimând importanţa actului de a dărui, bătrânul înţelept spunea, de asemenea, când vorbea despre fiinţa spirituală: „Omul bun nu caută să păstreze adevărul pentru el însuşi, ci mai degrabă să-i reverse bogăţiile asupra semenilor lui, căci aceasta este realizarea adevărului. Voia lui DUMNEZEU cel Absolut este întotdeauna benefică şi niciodată distructivă; intenţia adevăratului credincios este să acţioneze întotdeauna, dar niciodată să constrângă.”

Între învăţăturile lui Lao Tse şi cele ale Evangheliei, enunţate şase secole mai târziu de IISUS, există unele asemănări uimitoare, demonstrând că adevărata înţelepciune este universală. Observăm această asemănare în special în câteva rostiri ale înţeleptului chinez prin care exprimă într-un mod magistral învăţătura divină, anticipând înalta etică a Predicii de pe Munte: „Răspundeţi la rău cu bine.”, „Faţă de cei răi voi fi bun pentru a-i face şi pe ei buni.” sau „Bunătatea dă naştere la bunătate dar, pentru cel care este cu adevărat bun, şi răul generează bunătate”.

HUA HU CHING, un tratat mai puţin cunoscut al lui Lao Tse

TAO TE CHING este unul dintre cele mai apreciate texte spirituale din lumea întreagă, fiind tradus în nenumărate limbi. Remarcabil prin profunzime şi claritate, preţuit dincolo de graniţele culturale pentru înţelepciunea sa atemporală, acest text a fost considerat multă vreme ca fiind singurul tratat ce-i aparţine lui Lao Tse. Puţini ştiu, însă, că mai există un alt tratat al înţelelepciunii taoiste, HUA HU CHING, în care sunt consemnate o serie de învăţături orale cu privire la dobândirea stării de iluminare, tratat care îi este atribuit tot marelui înţelept chinez.

Învăţăturile din HUA HU CHING au o imensă autoritate spirituală şi o mare importanţă, fiind pentru fiinţele umane comune o sui generis hartă a itinerariului spiritual. Această carte a fost interzisă în anumite perioade de dispute politice din istoria zbuciumată a Chinei, ordonându-se arderea tuturor exemplarelor găsite. Transmiterea orală, de la Ghid spiritual la aspirant, a învăţăturii spirituale în tradiţia taoistă a făcut posibilă transmiterea acestui text până în zilele noastre.

Tratatul este onorific cunoscut ca: Taishang lingbao Laozi huahu miaojing (Sublimul tratat clasic a lui Lao Tse ce constituie Suprema comoară hrănitoare pentru convertirea barbarilor). O copie a acestui tratat (HUAHUJING) a fost găsită în peştera Mogao lângă Dunhuang, considerându-se că textul original datează din ultima perioadă a secolului 4 î.Ch. sau prima jumătate a secolului 5 î.Ch..

HUA HU CHING – Învăţătura necunoscută a lui Lao Tse

„1
Eu vă arăt Calea Desăvârşită de comuniune cu marele şi misteriosul TAO. Învăţăturile mele sunt simple; dacă vrei să faci din ele o religie sau o ştiinţă vei da greş. Profunde, chiar dacă sunt simple, aceste învăţături conţin întregul adevăr al Universului. Cine vrea să cunoască adevărul, să realizeze cu bucurie treburile şi îndatoririle care îi revin. Când şi-a terminat treburile, să se bucure de curăţirea trupului şi de bucatele ce îi revin. După ce a terminat toate acestea, să meargă la Ghidul său spiritual pentru a primi învăţătura. Această cale simplă conduce către dobândirea păcii, a virtuţii şi a abundenţei.

2

Bărbaţii şi femeile care doresc să fie conştienţi de întregul adevăr trebuie să adopte practica Căii Desăvârşite. Aceste discipline consacrate calmează mintea şi conduc la armonia cu tot ceea ce ne înconjoară. Prima practică este cea a virtuţii nediscriminatorii: ai grijă de cei care merită aceasta, şi în acelaşi timp, în mod egal, ai grijă şi de cei care nu merită aceasta. Când extinzi această virtute în toate direcţiile, fără discriminare, te afli deja ferm ancorat pe Calea care te conduce la TAO.

3
Cine vrea să întruchipeze TAO trebuie să accepte totul. Aceasta înseamnă să nu manifeşti respingere şi să nu deteşti vreo idee sau vreun lucru, cu viaţă sau fără viaţă, cu formă sau fără formă. Acceptarea este adevărata esenţă a lui TAO. A accepta totul înseamnă în acelaşi timp îndepărtarea de orice concept sau separare – bărbat sau femeie, eu şi celălalt, viaţă şi moarte. Separarea este contrară naturii lui TAO. Renunţând la antagonism şi la separare, te afli deja în mijlocul unităţii armonioase a tuturor lucrurilor şi fenomenelor.

4
Orice îndepărtare de TAO contaminează spiritul. Mânia este îndepărtare, neacceptarea este îndepărtare, egoismul este îndepărtare. De-a lungul încarnărilor, povara acestor contaminări poate să devină foarte mare. Există o singură modalitate de purificare a acestora şi anume practicarea virtuţii. Ce vrea să zică aceasta? Practica virtuţii înseamnă a-i ajuta pe ceilalţi fără să cerem ceva în schimb, oferind fără limite propriul nostru timp, capacităţile şi posesiunile noastre, în orice ocazie sau loc care ne cere aceasta, fără a aduce vreun prejudiciu persoanelor care au nevoie de ajutorul tău. Dacă disponibilitatea ta de a oferi fericire este limitată, limitată va fi şi posibilitatea de a primi fericire. Aceasta este opera subtilă a lui TAO.

5

Îţi imaginezi că Universul este agitat? Mergi noaptea în deşert şi contemplă cerul înstelat. Această practică ar trebui să îţi răspundă la întrebare. Fiinţa superioară îşi ordonează mintea la fel cum Universul ordonează stelele de pe cer. Conectându-şi mintea cu originea ei ultimă, o calmează. Odată ce s-a calmat, se expansionează în mod natural şi în final devine vastă şi incomensurabilă, precum cerul nopţii.

6

TAO dă naştere tuturor formelor, dar el nu are formă proprie. Dacă încerci să-ţi reprezinţi în minte imaginea sa, îl vei pierde. Este ca şi cum ai ţintui un fluture: capturezi forma, dar pierzi zborul. De ce nu te mulţumeşti doar să îl experimentezi?

7
Învăţăturile Căii Desăvârşite vor continua atât timp cât există TAO şi cineva care vrea să-l întrupeze. Ceea ce este scris acum pe aceste pergamente va apărea într-un mod diferit peste generaţii. Totuşi, aceste lucruri nu se vor schimba niciodată: cine vrea să atingă unitatea trebuie să practice virtutea nediscriminatorie. Pentru aceasta, trebuie desfiinţată orice idee de dualitate: bun şi rău, frumos şi urât, înalt şi scund. Trebuie abandonată orice deviere mentală născută din credinţe culturale sau religioase. Într-adevăr, mintea trebuie menţinută liberă de orice gând care interferează cu înţelegerea lor asupra Universului, totul fiind privit ca o unitate armonioasă. Începutul acestei practici este începutul eliberării.

8

Mărturisesc că aici nu este nicio învăţătură de oferit: nicio religie, nicio ştiinţă şi nici vreo altă formă de informaţii care să îţi îndrepte mintea către TAO. Astăzi vorbesc într-un mod, mâine pot să vorbesc în alt mod, dar întotdeauna, Calea Desăvârşită se află dincolo de cuvinte şi de minte. Fii pur şi simplu conştient de unitatea tuturor lucrurilor.

9

Cine îşi doreşte admiraţia lumii, să adune o avere mare şi apoi să renunţe la ea. Lumea îl va admira în conformitate cu mărimea averii sale. Bineînţeles că aceasta nu are niciun sens. Încetează să mai goneşti după dobândirea admiraţiei. Găseşte-ţi toate resursele în TAO. Trăieşte în conformitate cu acesta, împărtăşeşte cu ceilalţi învăţăturile ce conduc la acesta şi vei fi cuprins de binecuvântarea ce se revarsă din acesta.

10

EGO-ul este ca o maimuţă care ţopăie prin junglă: fascinat complet de regatul simţurilor, trece de la o dorinţă la alta, de la un conflict la altul, de la un egoism la altul. Dacă îl ameninţi se teme pentru viaţa sa. Lasă această maimuţă să plece. Lasă simţurile să plece. Lasă dorinţele să plece. Lasă conflictele să plece. Lasă ideile să  plece. Lasă să plece iluzia vieţii şi a morţii. Tu doar rămâi în centru, ca un observator. Apoi uită că te afli acolo.

11

Te atrage mai mult un parfum decât altul? Preferi această aromă sau acel sentiment? Practica ta spirituală ţi se pare sacră, iar munca ţi se pare profană? Înseamnă că mintea ta este separată: de ea însăşi, de unitate, de TAO. Menţine-ţi mintea liberă de separări şi distincţii. Când mintea ta este simplă, detaşată şi liniştită, toate lucrurile pot să existe în armonie şi vei începe să percepi adevărul ultim.

12

Vrei să locuieşti într-un spaţiu sacru? Vrei să dobândeşti respectul şi compania celor mai spirituale fiinţe? Vrei să fii protejat de gardienii celor opt raze puternice de energie? Preţuieşte atunci Calea Desăvârşită: tratează cu respect aceste învăţături, practică adevărurile sale, iluminează cu acestea celelalte fiinţe umane. Vei primi atâtea binecuvântări din partea Universului câte fire de nisip sunt în Râul Eternităţii.

13

Particulele minuscule ce formează vastul Univers nu sunt câtuşi de puţin minuscule. Cu atât mai puţin vastul univers este vast. Toate acestea sunt concepte ale minţii, care este precum un cuţit, ce reduc încetul cu încetul accesul la TAO, aceasta (mintea) căutând să îl cuprindă şi să-l stăpânească. Dar ceea ce se află dincolo de formă este de necuprins şi ceea ce se află dincolo de înţelegere este de necontrolat. Există totuşi o consolare: cel care renunţă la cuţit îl va avea pe TAO la îndemână.

14

Poţi să îţi dizolvi EGO-ul? Poţi să abandonezi ideea de eu şi de celălalt? Poţi să renunţi la noţiunile de bărbat şi femeie, scurt şi lung, viaţă şi moarte? Poţi să laşi deoparte toate aceste dualităţi şi să accepţi TAO fără scepticism sau panică? Dacă poţi să faci aceasta, vei atinge inima Unităţii Desăvârşite. Pe parcursul drumului evită să te gândeşti la Unitate ca la ceva neobişnuit, elevat, sublim, transcedental. Căci fiind Unitate, ea se află dincolo de toate aceste atribute. Este pur şi simplu adevărul direct, esenţial şi complet.

15

Pentru fiinţa obişnuită, ceilalţi adeseori cer toleranţă. Pentru fiinţa cu un înalt nivel de conştiinţă, nu există nimic care să se poată numi toleranţă, deoarece nu există nimic care să se poată numi celălalt. Aceasta a abondonat orice idee de individualitate şi şi-a extins bunăvoinţa fără a aduce vreun prejudiciu anume. Fără ură, fără a se opune, fără a se lupta, pur şi simplu învaţă şi există. A iubi, a urî, a avea aşteptări: toate acestea sunt ataşamente. Ataşamentul împiedică evoluţia spirituală reală a fiinţei umane. Prin urmare, fiinţa completă nu se ataşează de nimic şi poate relaţiona cu toată lumea, fără nicio discriminare. Din acest motiv, existenţa sa este în beneficiul tutror fiinţelor. După cum se poate observa, ceea ce are formă este egal cu ceea ce nu are formă şi ceea ce este viu este egal cu ceea ce este fără viaţă. Acesta este adevărul ultim şi nu vreo invenţie religioasă, dar numai cei cu un înalt nivel de evoluţie spirituală îi vor înţelege sensul.

16

Majoritatea religiilor din lume nu fac decât să consolideze ataşamentele faţă de anumite concepte false, cum ar fi: eu şi celălalt, viaţă şi moarte, cer şi pământ… Cel care se lasă înlănţuit de aceste idei false nu poate să perceapă Unitatea Desăvârşită. Suprema virtute care poate să fie practicată este acceptarea responsabilităţii de a descoperi şi de a transmite apoi mai departe adevărul complet. Unii oameni îi ajută pe ceilalţi cu scopul de a primi recompense şi admiraţie. Aceasta este pur şi simplu lipsit de sens. Alţii devin învăţaţi pentru a-i servi, pe de o parte, pe ceilalţi şi pe de altă parte pentru a-şi servi propriul EGO. În cel mai fericit caz, aceştia vor înţelege doar jumătate din adevăr. Dar acelora care vor dobândi învăţătura pentru a-i ajuta pe ceilalţi, li se va revela adevărul întregului Univers. În consecinţă, caută acest ultim adevăr, care este complet, practică-l în viaţa de zi cu zi şi împărtăşeşte-l cu umilinţă şi celor din jurul tău. Vei intra astfel în tărâmul a ceea ce este divin.”

Citiţi şi:

SAN BAO, cele trei comori din interiorul fiecărei fiinţe umane

Din învăţăturile lui Padmasambhava către Dakini Yeshe Tsogyel (I)

yogaesoteric
3 februarie 2012