Larry Fink: Maestrul discret al finanțelor cu un milion de marionete

Se știu puține aspecte despre viața personală a lui Larry Fink, despre dorința sa de a rămâne discret și de „a fi anonim”. Ușor de înțeles atunci când ești unul dintre marii păpușari care manipulează lumea. Nu la fel când ești una dintre cele mai cunoscute personalități de pe Wall Street și începi să devii una dintre cele mai controversate figuri din orice domeniu.

În fruntea celei mai mari companii multinaționale de gestionare a activelor din lume, el administrează un portofoliu de acțiuni în valoare de peste 10.000 de miliarde de dolari la toate cele mai mari companii din lume, precum și la concurenții acestora. Sub înfățișarea sa de profesor de finanțe în pauza de cafea, cu ochelarii sparți, Larry Fink este un maniac al puterii și al competiției, jucând cartea verde și predicând companiilor responsabilitatea socială corporatistă, în timp ce pariază pe concurenții acestora.

Laurence Douglas, pe numele său real, nu a studiat matematică, contabilitate sau finanțe, ci științe politice și administrarea afacerilor în California. Și, la fel ca un anume Jeff Bezos, a obținut primul său loc de muncă la New York, la banca First Boston. La acea vreme, piața financiară trecea printr-o serie de schimbări, printre care și începutul securizării activelor în anii 1970.

Larry Fink s-a specializat în acest domeniu și a luat parte la dezvoltarea pieței, inventând noi titluri de valoare în concurență acerbă cu un alt trader celebru, Lewis Ranieri, care lucra pentru Salomon Brothers. La începutul anilor 1980, la vârsta de 29 de ani, Larry Fink a devenit director executiv al băncii. Era cea mai tânără persoană care deținea funcția respectivă la acea vreme. El a reușit să crească activele angajatorului său cu un miliard de dolari.

Ascensiunea nu a venit fără probleme și, deși directorul general al First Boston avea în palmares multe distincții bursiere, s-a împiedicat de multe ori, iar unele dintre poticneli aveau să se dovedească costisitoare. În 1986, a pierdut peste 100 de milioane de dolari pariind pe o creștere a ratelor dobânzilor și pe o scădere a plăților anticipate de către creditorii ipotecari. Poate că ar fi fost nevoie să așteptăm până în 2008. Pierderea a fost grea, iar Larry Fink a căzut în dizgrație.

A învățat din acea experiență și a părăsit First Boston în 1988. A decis apoi să înființeze o companie care să investească banii clienților săi, concentrându-se pe gestionarea riscurilor. Împreună cu mai mulți parteneri, printre care Ralph Schlosstein, un bancher de la Lehman Brothers și fost șef al Trezoreriei în administrația Carter, și Peter Peterson, secretar al Comerțului în timpul lui Nixon, Fink a pus bazele tinerei Blackstone.

Poate că își păstrează un profil scăzut, dar este un om ambițios și competitiv. În 1993, când gestiona un portofoliu de 20 de miliarde de dolari, s-a despărțit de Blackstone după o lungă bătălie pentru control cu Stephen Schwarzman, fondatorul fondului de private equity (considerat în continuare ca fiind cealaltă figură importantă de pe Wall Street, alături de Laurence Douglas). Dar Stephen Schwarzman a făcut o eroare strategică, vânzându-și participația de 32% din unitatea condusă de Larry Fink, adică BlackRock, unei bănci, PNC, pentru o sumă subevaluată de 240 de milioane de dolari.

În 1995, filiala a fost desființată în forță, ca să spunem așa, și a inclus printre acționari și Bank of Pittsburgh. BlackRock avea deja 17 miliarde de dolari în active gestionate în 1992, apoi 53 de miliarde de dolari în 1994. Creșterea a fost fulminantă. Larry Fink a profitat de acest aspect pentru a se concentra asupra obiectivului său principal: analiza riscurilor, și a dezvoltat Aladdin (Asset Liability, Debt and Derivatives Investment Network), o platformă de gestionare a riscurilor.

„Wall Street se referă în primul rând la tehnologia folosită pentru a vinde valori mobiliare”, spune Robert S. Kapito, cofondator și fost angajat al First Boston. „Am vrut să dezvoltăm o platformă pentru oamenii care dețineau acțiuni” și să permitem BlackRock să consilieze și să gestioneze banii doar pentru clienții săi, nu pentru ea însăși.

Puterea și influența tentaculară a visurilor WEF

BlackRock a devenit publică în 1999 și, în următoarele două decenii, a făcut o serie de achiziții, a câștigat pariuri pe acțiuni și s-a diversificat în domeniul imobiliar, al infrastructurii și al activelor necotate. Deși Larry Fink nu are o pregătire solidă în matematică, el este recunoscut pentru „înțelegerea instinctivă a bilanțurilor”, combinată cu înțelegerea complexității finanțelor și cu o analiză „intuitivă” a oamenilor. Fostul director general al First Boston beneficiază de rețeaua sa vastă și de „stilul său diplomatic”.

Multinaționala a rezistat crizei financiare din 2008 și a mers din ce în ce mai bine. Rezerva Federală din New York i-a încredințat chiar gestionarea a 30 de miliarde de active ale Bear Stearns pentru a facilita salvarea acesteia. Multe alte bănci și companii au apelat la expertiza BlackRock. În 2009, Barclays Global Investors a fost achiziționată de la banca-mamă omonimă, iar acest leviatan al finanțelor a devenit liderul pieței mondiale, cu active gestionate în valoare de 4.000 de miliarde de dolari.

În 2020, unul dintre primii acționari, PNC Bank, și-a vândut pentru 17 miliarde de dolari participația de 22,4%, achiziționată în 1995 pentru 240 de milioane de dolari. Un randament al investiției de peste 7.000%. Până în 2022, compania va avea active în administrare de peste 10.000 de miliarde de dolari, în urma unor noi achiziții, cum ar fi cea a companiei de investiții Global Infrastructure Partners (GIP) pentru 12,5 miliarde de dolari. Împreună cu „concurenții” săi, Vanguard și State Street, care au participații una în cealaltă, activele combinate aflate în administrare ajung la 22.000 de miliarde de dolari și sunt echivalente cu mai mult de jumătate din valoarea combinată a tuturor acțiunilor companiilor din „S&P 500”, un indice bursier bazat pe 500 de mari companii listate în Statele Unite.

Monopolul provoacă îngrijorare în rândul unora, care îl descriu drept un „pericol” economic global. După cum demonstrează numeroasele rezoluții în legătură cu care BlackRock și-a exprimat punctul de vedere, cei trei administratori de active pot influența politicile de gestionare a societăților la care dețin acțiuni și pot avea un cuvânt de spus în luarea deciziilor strategice. Multinaționala omniprezentă și nelipsită este acționar la sute de companii importante, inclusiv la giganți din domeniul tehnologiei precum Google-Alphabet, Amazon, Meta, Apple și Microsoft (GAFAM). BlackRock este, de asemenea, acționar în peste 18 companii franceze din CAC40 și deține o participație de 2,1% din indicele bursier. Multinaționala deține 40% din Suez și are participații în multe dintre cele mai importante companii alimentare din lume, inclusiv Danone (5,7%) și Pernod-Ricard (5%).

Controlul deținut de BlackRock asupra celor mai mari companii din lume, ca și al concurenților săi, este de așa natură încât ridică temeri legate de reducerea posibilităților de alegere ale consumatorilor, de creșterea prețurilor, de scăderea salariilor și de reducerea locurilor de muncă. Această putere este, de asemenea, evidentă în activitățile de lobby ale companiei în Statele Unite și în Europa pe o gamă largă de probleme, inclusiv schimbările climatice și „capitalismul părților interesate” atât de drag lui Klaus Schwab și Forumului Economic Mondial (WEF).

Dar „lobby” este doar un cuvânt frumos pentru a descrie adevărata activitate a BlackRock. Nu se pune problema ca BlackRock să se consulte cu factorii de decizie pentru a încerca să încline balanța în favoarea sa. „Toate aceste instituții financiare cumpără politicieni”, a dezvăluit un recrutor al companiei, filmat fără știrea sa de O’Keefe. „Poți să iei acest mare câștig de bani și să începi să cumperi oameni (…) cei mai ieftini sunt senatorii (…) ceea ce contează nu este cine-i președinte, ci cine controlează portofoliul președintelui”, a spus el.

Protejați clima……. dar nu contați pe mine!

Omul care spune că „îi place să fie anonim” poate că este discret în ceea ce privește viața sa privată, dar statura sa este acum de notorietate. Suficient pentru a-l face pe Klaus să roșească de gelozie! Dacă fondatorul WEF influențează deciziile politice prin intermediul a o mie și una de organizații, BlackRock este suficient pentru ca Larry Fink să-i dicteze legile. Susținător de lungă durată al Partidului Democrat, el a devenit o figură cheie în politica americană și în Forumul Economic Mondial (WEF), făcând parte din consiliul de administrație al acestuia.

Unul dintre puținii lideri financiari care a fost invitat la reuniunile miniștrilor de finanțe din G7, Laurence Douglas a avut numeroase prânzuri cu guvernatorii băncilor centrale din mai multe țări, oferindu-și „sfaturile” în materie de reglementări, precum și cu oficiali ai Trezoreriei SUA. Un entuziast al puterii și al câștigului și un adept al principiului „fă ce spun eu, nu ce fac eu”. El predică ipocrit poziții pro-climat pentru a-și lustrui imaginea, în timp ce BlackRock își umple buzunarele cu hidrocarburi și este în favoarea sancțiunilor împotriva Rusiei, având în același timp un mare interes în continuarea războiului din Ucraina, a cărei economie i-a fost deja încredințată.

„Nu vrem ca acest conflict să se încheie (…) Să presupunem că Rusia aruncă în aer silozurile de grâu, prețul crește. Este un câștig pentru o companie comercială (…) economia ucraineană este legată de prețul grâului”, explică recrutorul BlackRock.

Dar acest lobby periculos este foarte prezent și în Franța. În 2017, Larry Fink s-a deplasat la Paris pentru a „audia mai mulți miniștri” ai Republicii însărcinați să îi explice în ce fel politica economică dusă din 2017 și alegerea lui Emmanuel Macron este favorabilă intereselor sale. Un document intitulat „Loi Pacte: Le bon plan Retraite” – Legea Pact: Planul de pensii corect (adoptat în 2019), sintetizează cele 14 „recomandări” ale BlackRock către guvern, printre care și impunerea economisirii pentru pensie în întreprinderi, pentru a permite adoptarea controversatei reforme a pensiilor, atât de dragă regimului Macron. Lupul intenționează să mai zăbovească la stână cu proiectul de lege privind politica agricolă, care prevede ca grupurile de investiții agricole să cumpere terenuri pentru investitori și să le închirieze unor noi fermieri. Ce să vezi!

După ce și-a consacrat viața capitalismului acționarilor, democratul Larry Fink este acum campionul „capitalismului stakeholder”, modelul propus de Klaus Schwab în cartea sa Marea Resetare, care constă în „poziționarea companiilor private drept custozi ai societății”, în detrimentul instituțiilor democratice. Iar BlackRock & Co. reușesc deja.

Citiți și:
De ce Larry Fink, fondatorul BlackRock, este cel mai puternic om de pe Wall Street. Firma sa gestionează active de peste 10 trilioane de dolari – VIDEO
BlackRock: Noi conducem America, nu Biden! – Am dori ca Războiul din Ucraina să nu se termine niciodată – Care e prețul lui Zelenski?

 

yogaesoteric
14 iunie 2024