Legătura ecumenismului cu Francmasoneria, despre care se ştie că luptă împotriva legii naturale, voite de Dumnezeu

586 0

Ecumenismul are legătură cu Francmasoneria şi cu „Noua Eră”?

Da. Francmasoneria luptă împotriva legii naturale, voite de Dumnezeu, conform căreia omenirea e compusă din naţiuni. Francmasoneria urmăreşte instaurarea unui stat unic condus de ea. Pentru a înfăptui acest stat unic (obţinut prin desfiinţarea graniţelor), este nevoie de o armată unică, de o legislaţie unică, de o economie unică, de un învăţământ unic şi de o religie unică, Religia unică se obţine pe calea ecumenismului.

Noua Eră are două scopuri de bază: o nouă ordine pe plan politico-economic şi o nouă ordine pe plan religios (o nouă religie mondială).

Robert Muller, fost subsecretar al ONU şi un important exponent al Noii Ere, scrie în cartea sa Noua Geneză că religiile este nevoie:
‒ să accelereze ecumenismul şi să creeze fundaţii religioase mondiale comune;
‒ să înalţe steagul ONU în toate locurile de cult;
‒ să se roage şi să organizeze rugăciuni comune mondiale.

Biserica Ortodoxă a luat vreo măsură împotriva Francmasoneriei?

Da. În anul 1937, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a luat următoarea hotărâre publicată în Telegraful Român:

,,În urma raportului I.P.Sf. Mitropolit Nicolae al Ardealului, s-au hotărât următoarele: Biserica osândeşte Francmasoneria ca doctrină, ca organizaţie şi ca metodă de lucru ocultă, şi în special pentru următoarele motive:

Francmasoneria propagă necredinţa

Francmasoneria îi învaţă pe adepţii ei să renunţe la orice credinţă şi adevăr revelat de Dumnezeu, îndemnându-i să admită numai ceea ce descoperă cu raţiunea lor. Ea propagă astfel necredinţa şi lupta împotriva creştinismului, ale cărui învăţături sunt revelate de Dumnezeu. Vânând câţi mai mulţi intelectuali să şi-i facă membri şi obişnuindu-i pe aceştia să renunţe la credinţa creştină, Francmasoneria îi rupe de Biserică, şi având în vedere influenţa însemnată ceo au intelectualiiasupra poporului, e de aşteptat ca necredinţa să se întindă asupra unor cercuri tot mai largi. În faţa propagandei anticreştine a acestei organizaţii, Biserica este necesar să răspundă cu o contrapropagandă.
Francmasoneria propagă o concepţie despre lume panteist naturalistă, reprobând ideea unui Dumnezeu personal, deosebit de lume şi ideea omului ca persoană, deosebită, destinat nemuririi.
Din raţionalismul şi naturalismul său, Francmasoneria deduce în mod consecvent o morală pur laică, un învăţământ laic, reprobând orice principiu moral heteronom şi orice educaţie ce rezultă din credinţa religioasă şi din destinaţia omului la o viaţă spirituală eternă. Materialismul şi oportunismul cel mai cras, în toate acţiunile omului, este concluzia necesară din premisele Francmasoneriei. Francmasoneria îi consideră pe evrei superiori creştinilor.
În lojile francmasonice se adună la un loc evreii şi creştinii, şi francmasoneria susţine că numai cei ce se adună în lojile ei cunosc adevărul şi se înalţă deasupra celorlalţi oameni. Aceasta înseamnă că creştinismul nu dă un avantagiu în ce priveşte cunoaşterea adevărului şi dobândirea mântuirii membrilor săi. Biserica nu poate privi impasibilă cum tocmai duşmanii de moarte ai lui Hristos să fie consideraţi într-o situaţie superioară creştinilor, din punct de vedere al cunoaşterii adevărurilor celor mai înalte şi al mântuirii.

Francmasoneria vrea să se substituie creştinismului

Francmasoneria practică un cult asemănător celui al misterelor precreştine. Chiar dacă unii dintre adepţii ei nu dau nicio însemnătate acestui cult, acesta ajunge să exercite o oarecare forţă quasi religioasă. În acest caz, prin acest cult, Francmasoneria vrea să se substituie oricărei alte religii, deci şi creştinismului.

În afară de motivele acestea de ordin religios, Biserica mai are în considerare şi motive de ordin social când întreprinde acţiunea sa contra Francmasoneriei.

Francmasoneria subminează ordinea socială

Francmasoneria este un fenomen de continuă şi subversivă subminare a ordinei sociale prin aceea că îşi face din funcţionarii statului, din ofiţeri, unelte subordonate altei autorităţi pământeşti decât acelea care reprezintă ordinea stabilită vizibil. Îi face unelte în mâna unor factori neştiuţi încă nici de ei, având să lupte pentru idei şi scopuri politice ce nu le cunosc. E o luptă nesinceră, pe la spate, niciodată nu există siguranţă în viaţa statului şi în ordinea stabilită. E o luptă ce ia in sprijinul ei minciuna şi întunericul. Împotriva jurământului creştinesc pe care acei funcţionari l-au prestat statului, ei dau un jurământ păgânesc.
Francmasoneria luptă împotriva legii naturale, voite de Dumnezeu, conform căreia omenirea e compusă din naţiuni. Biserica Ortodoxă care a cultivat totdeauna specificul spiritual al naţiunilor şi le-a ajutat să-şi dobândească libertatea şi să-şi menţină fiinţa primejduită de asupritori, nu admite această luptă pentru exterminarea varietăţii spirituale din sânul omenirii.

Măsuri ce se impun

Iar ca măsurile cele mai eficace, pe care Biserica înţelege să le ia împotriva acestui duşman al lui Dumnezeu, al ordinei social-morale şi al naţiunii, sunt următoarele:

O acţiune persistentă publicistică şi orală de demascare a scopurilor şi a activităţii nefaste a acestei organizaţii.
Îndemnarea intelectualilor români, care se dovedesc a face parte din loji, să le părăsească. În caz contrar, Frăţia Ortodoxă Română extinsă pe toată ţara va fi îndemnată să izoleze pe cei ce preferă să rămână în loji. Biserica le va refuza la moarte slujba înmormântării, în caz că până atunci nu se căiesc. De asemenea, le va refuza prezenţa ca membri în corporaţiile bisericeşti.
Preoţimea va învăţa poporul ce scopuri urmăreşte acela care e francmason şi-l va sfătui să se ferească şi să nu dea votul candidaţilor ce aparţin lojilor.
Sf. Sinod şi toate corporaţiile bisericeşti şi asociaţiile religioase stăruie pe lângă guvernul român şi corpurile legiuitoare să aducă o lege pentru desfiinţarea acestei organizaţii oculte. În caz că guvernul nu o va face, Sf. Sinod se va îngriji să fie adusă o astfel de lege din iniţiativă parlamentară.

Domnul a zis: «Dacă îţi vei aduce darul tău la altar şi acolo îţi vei aduce aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă darul tău acolo, înaintea altarului şi mergi întâi şi împacă-te cu fratele tău şi apoi, venind, adu darul tău» (Mt. 5: 23-24). Deci dacă cei de altă credinţă au ceva împotriva noastră, că nu participăm la întâlniri ecumenice sau slujbe ecumeniste, noi nu putem să aducem daruri la altar?

Domnul nu se referă aici la eretici. Sfântul Apostol Pavel ne îndeamnă să ne depărtăm de cei care se împotrivesc învăţăturii ortodoxe: «Şi vă îndemn, fraţilor, să vă păziţi de cei ce fac dezbinări şi sminteli împotriva învăţăturii pe care aţi primit-o. Depărtaţi-vă de ei» (Rom. 16:17). Deci nu se cuvine să participăm la întâlnirile şi slujbele cu ereticii.

La Sfintele Sinoade Ecumenice, cum au gândit Sfinţii Părinţi? Au cugetat cumva că nu mai pot aduce daruri la altar din cauza faptului că ereticii sunt supăraţi pe ei? Nicidecum. Ci au mărturisit cu mult curaj dreapta credinţă şi au anatemizat pe eretici.”

Autor: Ioan Vlăducă, revista Atitudini nr.16, 2011

Citiți și:
Trei dovezi de netăgăduit că francmasoneria este o sectă satanică
Eliberează-ne pe noi de rău: Arhiepiscopul Viganò – Considerații despre Marea Resetare și Noua Ordine Mondială (II)

yogaesoteric
12 mai 2023