Nu, nu am învins pe resurse… Nu, nu avem de ce să ne felicităm: am fost trădați în proporție de doar 65%!!! Ne mai putem felicita poate doar pentru că am evitat adoptarea de către Parlament a unei legi dezastruoase… și am forțat adoptarea unei legi nu dezastruoase, ci doar foarte proaste. Căci da, PLX 33/2018 este foarte proastă! A trezit bănuiala viteza cu care au trecut prin Comisie propunerile de modificare a PLX 33/2018 – Legea referitoare la resursele offshore ale României, pentru ca, în aceeași zi, să fie și adoptată târziu în noapte de către Cameră. De ce? De ce atâta grabă? De ce nu am avut și noi, societatea cu adevărat civilă, posibilitatea să vedem propunerile de modificare și completare a legii?
Apoi, după prima citire a propunerilor de modificare a variantei PLX 33/2018 venită de la Senat, bănuiala a devenit o serioasă suspiciune… suspiciune că iar s-a petrecut o grozăvie… că iar am fost „înțepați” de reprezentanții noștri. Iar la mai bine de 12 ore după „prima citire”, suspiciunea s-a transformat în certitudine. Certitudinea că am fost vânduți… Iarăși! Și am fost și prostiți să fim fericiți și mândri că am fost vânduți în proporție de doar 65%…
Să explicăm: Cert, în varianta venită de la Senat, România nu câștiga mai nimic din resursele din Marea Neagră? Dar câștigă ceva acum, după adoptarea în Camera Deputaților, și dacă DA, cât?
În primul rând, și în varianta ieșită de la Cameră a fost păstrat dezastruosul alineat 1 al art. 18 din PLX 33/2018, articol prin care resursele din Marea Neagră sunt exceptate de la supraimpozitarea prevăzută de OG 7/2013: „începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 7/2013 privind instituirea impozitului asupra veniturilor suplimentare obţinute ca urmare a dereglementării preţurilor din sectorul gazelor naturale (…) nu se aplică titularilor de acorduri petroliere referitoare la perimetre petroliere offshore aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a prezentei legi”. Această dispoziție este în același timp o prostie și, așa cum vom arăta mai jos, o ticăloșie.
În primul rând este o prostie pentru că OG 7/2013… nu mai există. OG 7/2013 a devenit Legea 73/2018 începând cu 01.03.2018… astfel că Parlamentul, în „înțelepciunea sa” a făcut vorbire despre o Ordonanță devenită Lege în urmă cu 4 luni. Dar nu asta e cu adevărat grav…
De ce este o ticăloșie? Pentru simplul fapt că în OG 7/2013 (alias Legea 73/2018) se prevedea la articolul 2 că „(2) Impozitul prevăzut la alin. (1) se calculează prin aplicarea unor procente de 60% și, respectiv, de 80% din veniturile suplimentare, așa cum acestea sunt determinate potrivit anexei care face parte integrantă din prezenta ordonanță, din care se deduc redevențele aferente acestor venituri, precum și investițiile în segmentul upstream. Procentele de calcul al impozitului sunt:
a) 60% din venitul suplimentar pentru prețurile de până la 85 lei/MWh inclusiv;
b) pentru prețurile care depășesc 85 lei/MWh se aplică un procent de 80% la venitul suplimentar obținut din diferența dintre 85 lei/MWh și prețul practicat”.
Cu alte cuvinte, România lua 60% din diferența între 85 lei/MWh și 45,71 lei/MWh – prețul de achiziție a gazelor naturale din producția internă pentru clienții casnici și noncasnici în anul 2012 și 80% din diferența pentru prețurile care depășesc 85 lei/MWh.
În ziua de azi prețul este 115 lei/MWh, ceea ce înseamnă că România aplicând dispozițiile OG 7/2013 avea un câștig calculat după următoarea formulă (85-45,71)lei x 60% + (115-85)lei x 80% = 23,574lei + 24lei = 47,574lei/MWh din 115 lei/MWh. Adică România ar fi atins o „suprataxă” de 41,36% din valoarea gazelor care s-ar fi extras din Marea Neagră.
Parlamentul a renunțat la această dispoziție și, modificând articolul 19 din PLX33/2018, a introdus o SUPRATAXARE ÎNJUMĂTĂȚITĂ! („art. 19 (…) Procentele de calcul a impozitului se calculează pe baza prețurilor de vânzare a gazelor naturale practicate de către titularii de acorduri petroliere referitoare la perimetre petroliere offshore pe baza grilei de prețuri de mai jos, ajustate anual începând cu 1 ianuarie 2019 cu indicele anual al prețurilor de consum, după cum urmează: a) 30% din venitul suplimentar pentru preţurile de până la 85 lei/MWh inclusiv; b) 15% din veniturile suplimentare obţinute în urma practicării unor preţuri între 85 lei/MWh și 100 lei/MWh inclusiv; 20% din veniturile suplimentare obţinute în urma practicării unor preţuri între 100 lei/MWh și 115 lei/MWh inclusiv; (…)”).
Cu alte cuvinte, în cel mai bun caz, în urma aplicării noii legi la bugetul României vor veni următoarele sume (85-45,71)lei x 30% + (100-85)lei x 15% + (115-100)lei x 20% = 11,787lei + 2,25lei + 3lei = 17,037lei/MWh din 115 lei/MWh.
Asta vrea să spună că România va atinge doar, cel mult, 14,81% din valoarea gazelor care s-ar fi extras din Marea Neagră… Adică 35% din ce ar fi câștigat statul român dacă resursele naturale din Marea Neagră nu ar fi fost exceptate de la aplicarea OG 7/2013… Am fost vânduți pentru 65% din cât ni s-ar fi cuvenit!
Dar de ce spunem că vom lua această sumă infimă „în cel mai bun caz”? Pentru că noua lege omite să amintească în vreun articol prețul reglementat al gazelor de până în 2012 în raport cu care se stabilește procentul de 30%, respectiv „prețul de achiziție a gazelor naturale din producția internă pentru clienții casnici și noncasnici în anul 2012, respectiv 45,71 lei/MWh” – așa cum îl stipula OG 7/2013 și L 73/2018!!! Ceea ce înseamnă că pricepuții fiscaliști ai corporațiilor petroliere vor specula această „inexplicabilă lipsă”, și, legea fiind neclară, vor plăti taxe doar pentru limitele de preț clar stabilite, respectiv (100-85)lei x 15% + (115-100)lei x 20% = 2,25lei + 3lei = 5,25lei/MWh din 115 lei/MWh… Cum vă place? Mai suntem mândri de victorie???
Până la urmă, care care sunt „redevențele” (în sens larg) pe care le primește statul român pentru bogăția sa din Marea Neagră, și întrebarea asta trebuie să ne-o punem plecând de la premiza Constituțională stabilită de art. 136 din Constituția României potrivit căreia „(al. 3)(…) resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental, precum şi alte bunuri stabilite de legea organică, fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice. (al. 4) Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. În condiţiile legii organice, ele(…) pot fi concesionate ori închiriate; (…)”.
Pentru a afla cota atinsă de România din resursele sale va trebui să adunăm la procentele de mai sus redevența pentru gaze cuprinsă între 3,5% și 12% (așa cum este ea stabilită prin Legea gazelor 85/203 actualizată în 2018). Astfel, în condițiile în care nu ar fi fost exceptate resursele din Marea Neagră de la aplicarea de la „OG 7/2013”, România ar fi atins între minim 49,21% și maxim 57,71% din valoarea gazelor sale exploatate de către companiile petroliere – fapt care ne-ar fi situat cu nivelul redevențelor printre țările demne și civilizate.
În schimb, aplicarea „suprataxelor” prevăzute în noua lege PLX 33/2018 ne va aduce doar între minim 18,314% și maxim 26,814%, ceea ce ne așează sub limita de 30% din valoarea zăcămintelor, limită minimă la nivel mondial… Asta a fost măsura considerată ca o „victorie” de către puterea noastră de „centru-stânga” PSD – ALDE și, respectiv, ca o măsură care va alunga companiile și capitalul străin – de către opoziția națională și de centru-dreapta PNL – USR… De fapt este doar o ticăloșie săvârșită de niște politicieni lași (dacă nu șantajați)…
O lege ticăloasă care însă nu va fi întoarsă de către Președintele Iohannis către Parlament pentru a fi reexaminată… fiindcă este răul cel mai mic pentru șefii și stăpânii săi, iar odată întoarsă, ar exista riscul ca legea să fie modificată sub presiunea noastră, a societății civile, și nu în interesul lor… ci al nostru, al celor care suntem proprietarii resurselor din Marea Neagră!
Cert, există și dispoziții „înțelepte” cum ar fi faptul că a fost eliminat neconstituționalul „credit fiscal”, sau că „Tranzacțiile desfășurate sub prețul de referință se impozitează la prețul de referință”, și mai ales faptul că 50% din cantitatea de gaze naturale contractate cu livrare în anul calendaristic respectiv trebuiesc tranzacționate pe bursa de la București… Dar este prea puțin! Mult prea puțin!!! În ansamblu, eroicii noștri oameni politici au reușit să ne dea resursele nu pe nimic… ci pe foarte puțin.
Citiți și:
Străinii reinvestesc doar o fărâmă din profituri și ne fentează cu redevențele
yogaesoteric
22 septembrie 2018