Legea rezonanţei

Rezonanţa înseamnă – conform latinescului „resonare” – a răsuna, a repeta un sunet sau altfel spus o vibraţie.

În fizică, rezonanţa se defineşte ca fiind procesul prin care are loc un transfer de energie între două sisteme vibratorii sau care oscilează cu frecvenţa de vibraţie apropiată (sistemul sursă şi sistemul rezonator), şi care are ca efect o creştere a amplitudinii vibraţiilor sistemului rezonator. În cazul în care sistemul rezonator are frecvenţa de vibraţie perfect egală cu a sistemului sursă, amplitudinea vibraţiilor sistemului rezonator creşte foarte mult (dacă nu ar exista fenomene de inerţie ar tinde la infinit) către o valoare maximă caracteristică.

Rezonanţa însă este un fenomen specific nu numai fizicii. În definitiv tot ceea ce există în univers vibrează cu o anumită frecvenţă specifică (sau cu mai multe în cazul sistemelor complexe, cum ar fi omul) şi deci totul interacţionează într-o măsură mai mică sau mai mare cu cât diferenţa de frecvenţă este mai mică sau mai mare.

Deoarece prin modificarea frecvenţei de vibraţie sistemul rezonator (în cazul de faţă o fiinţă umană) se poate conecta la diferite sisteme sursă, fenomenul de rezonanţă reprezintă o foarte fină şi eficientă modalitate de percepţie. Pe baza legii rezonanţei – această cheie secretă cum au numit-o unii esoterişti – se poate explica cum două lucruri sau fenomene aparent total independente din univers se pot afla în legătură sau pot interacţiona selectiv, fiind astfel cuprinse sau integrate în marele „tot”.

O ilustrare străveche a aceluiaşi principiu al rezonanţei îl întâlnim în lucrarea esoterică „Tabla de smarald”: „Tot ceea ce este jos este precum tot ceea ce este sus, iar tot ceea ce este sus este precum tot ceea ce este jos pentru a întregi miracolul totului”. Cu alte cuvinte, Hermes Trismegistos ne revelează această taină fundamentală a universului care face posibil ca partea să se reflecte în întreg şi întregul în parte.

Mult mai recent a apărut o teorie care exprimă acelaşi lucru – teoria holistică – teorie prin care universul este definit ca o gigantică hologramă – hologramă care are această proprietate prin care o părticică din ea, oricât de mică, conţine aceeaşi informaţie ca şi întregul.(v. Parapsihologie – Prin holografie supranaturalul pătrunde în ştiinţă)

Aşadar, legătura care uneşte toate lucrurile, fenomenele, fiinţele, procesele psihice şi mentale (cu alte cuvinte tot ceea ce există în manifestare) are ca bază procesul rezonanţei.

Revenind la fizică, spectrul de frecvenţe existent în univers este împărţit astfel:

• între 0,00001 Hz şi 20 Hz unde specifice Pământului;
• între 20 Hz şi 20.000 Hz unde sonore (audibile de către om);
• între 20.000 Hz şi 300 Ghz unde radio;
• peste 300 Ghz existând infraroşii, lumina vizibilă, ultravioletele, razele X şi gamma.

După părerea unui cercetător francez, Dr. Arnaud toate frecvenţele de vibraţie din lumea fizică sunt cuprinse între aproape zero şi 1022 Hz !!! (adică 10 miliarde de Terahertzi !!! – ceva aproape imposibil de imaginat cu mintea umană limitată). Iar această frecvenţă uriaşă reprezintă doar octava cea mai de jos a universului. Potrivit aceluiaşi om de ştiinţă frecvenţele astralului şi planului mental sunt cuprinse intre 12*1032 Hz şi 96*1039 Hz. Iar planurile superioare (cauzalul) sunt caracterizate de frecvenţe încă şi mai mari!

yogaesoteric

Also available in: Français