Legea rezonanței oculte explică saltul cuantic din sfera trupului în cea a conştiinţei

 

La ora actuală, mulți savanți consideră că activitatea mentală conștientă poate influența aspecte, lucruri, evenimente sau manifestări din cadrul lumii fizice, inclusiv organele, ţesuturile şi celulele ce alcătuiesc trupul. Conştiinţa este un factor important a cărui autenticitate nu poate fi respinsă nici în evoluţia proceselor vindecătoare, nici în inducția stărilor superioare de conştiinţă.

Această concluzie aruncă o umbră asupra cercetărilor medicale recente, care susţin că atitudinile, intenţiile şi înclinaţiile conştiente ale experimentatorului nu au niciun efect asupra rezultatelor experimentului şi, de aceea, pot fi ignorate în totalitate, fără nicio reținere.

Evidențele contrazic însă această ipoteză. Iniţiaţii şi yoghinii avansaţi ştiu că atitudinile, intenţiile ferme şi manifestările conştiente ale experimentatorului declanşează procese de rezonanță ocultă care influenţează rezultatele experimentului.

De altfel, meditațiile realizate la unison de un număr mare de oameni au evidenţiat efecte benefice semnificative, puternice şi concludente, care sunt în acord deplin cu ţelul fixat cu anticipație. În astfel de meditații colective survine efectul ocult de multiplicare/înmulţire, definit în folclor prin proverbul: ,,Unde-s mulți, puterea creşte”.

Interesul sporit asupra modului în care observatorii conştienţi influenţează într-un mod specific procesul de observare a generat apariţia unui număr din ce în ce mai mare de lucrări în literatura de specialitate.

Teoria cuantică a devenit o veritabilă matcă din care izvorăsc noi şi noi idei menite să explice interconexiunea și procesele de rezonanţă ocultă ce se declanşează în cazul unui proces atent de observație.

Când va fi recunoscută ca atare de cât mai multe fiinţe umane (mai ales de oamenii de ştiinţă), Legea rezonanței oculte va aduce un aport imens. Este cât se poate de evident că Legea rezonantei oculte se îmbină de minune cu toate descoperirile fizicii cuantice. Când va fi înțeleasă aşa cum se cuvine, va putea fi cuplată perfect cu fizica cuantică și va permite oamenilor obişnuiţi, cercetătorilor şi tuturor celor interesați de o spiritualitate autentică să facă paşi siguri şi rapizi pe calea cunoașterii de sine, pe calea descoperirii realității tainice a lui Dumnezeu Tatăl.

Legea rezonanței oculte va avea un aport imens în transformarea conştiinţelor oamenilor. Apariţia şi cristalizarea acestei legi fundamentale în cadrul şcolii noastre spirituale este o necesitate și nu o întâmplare. La fel, apariţia şi cristalizarea Principiului holografic ocult. Ele fac posibilă manifestarea unei simbioze creatoare între ştiinţă şi spiritualitate și sunt de un real folos în explorarea universului lăuntric, punându-ne la dispoziție jaloane sigure. Cu ajutorul lor, putem înţelege cu totul altfel ceea ce se petrece în noi şi în afara noastră, în Macrocosmos.

Aceste noi idei se desfăşoară într-un spectru larg de opinii ale căror extreme sunt diametral opuse. De exemplu, unii cercetători susţin că instrumentele observatorului domină într-o asemenea măsură procesul observării, încât măsurătorile nu pot fi atribuite nici măcar parţial obiectului ales drept țintă. În schimb, alții arată că evenimentele care se petrec la un moment dat în conştiinţa observatorului sunt determinante pentru procesul de măsurare. Ei sugerează astfel ideea creatoare, profundă şi reală că domeniul cuantic poate funcţiona ca un vestibul prin intermediul căruia conştiinţa şi obiectul sunt conectate, iar astfel măsurătorile realizate sunt validate, în final, la cel mai profund nivel imaginabil.
În măsura în care avem inteligența și intuiţia necesare, ne dăm seama că aceste explicații includ în mod indirect procesele de rezonanță ocultă declanşate prin intermediul conștiinței observatorului la nivelul obiectului studiat. Altfel spus, această conectare despre care se vorbeşte la ora actuală devine cu putinţă datorită Legii rezonanței oculte în viitorul apropiat, Legea rezonanței oculte va fi necesar să fie recunoscută vrând-nevrând, în unanimitate, căci fără ea nu se va putea explica modul în care se realizează conectarea.

Nu este cazul să ne surprindă că expresii precum ,,fizica conştiinţei” şi-au pierdut utilitatea din cauza creşterii regretabile a coeficientului lor de ambiguitate. Pentru a ieşi din ceața conceptuală ce le acoperă acum adevărata semnificație, va fi nevoie de probe concludente, complete, neechivoce, care să lămurească teoriile hibride situate între extremele radicale.

Majoritatea oamenilor de ştiinţă sunt convinşi că s-a reuşit sistematizarea poziţiei ce susţine întâietatea instrumentelor observatorilor asupra procesului de observare şi nu consideră necesar să se pună faţă în față ideile din întregul spectru conceptual. O asemenea viziune limitată, parţială, superficială aduce deservicii mai ales celor care abordează problemele într-o manieră în mod evident unilaterală.

Cercetătorii au în continuare de desluşit problemele care izvorăsc din Principiul incertitudinii al lui Heisenberg, care afirmă că poziţia şi viteza microparticulelor nu pot fi niciodată determinate în simultaneitate. Astfel, preocuparea pentru rolul jucat în permanență de conștiința observatorului reapare, atrăgând noi adepţi, în pofida faptului ca mecanismul precis al influenţării realității fizice de către conştiinţă prin interacțiune cuantică rămâne un mister fascinant.

Acest mister este însă elucidat în lumina Legii rezonanței oculte, care ne permite să înţelegem procesul prin care se realizează influenţarea realității fizice atunci când, spre exemplu, observatorul manifestă o intenție clară, fermă, puternică şi constantă.

Din fericire, explicațiile ştiinţifice continuă să evolueze şi vor fi din ce mai mult îmbunătăţite pe măsură ce o ştiinţă mai luminată va căuta calea cea mai adecvată către Adevăr.

La ora actuală, dovezile ce evidenţiază trecerea de la un nivel cuantic la altul, saltul cuantic între domeniul conştiinţei şi cel al trupului, există din abundenţă. (Noțiunea de salt cuantic este utilizată aici datorită impactului său didactic specific, şi nu în sensul tehnic impus la origini de fizicienii Niels Bohr şi Albert Einstein pentru a descrie saltul electronilor de pe un strat pe altul).

Aceste dovezi pot fi detectate cu claritate în cazurile vindecărilor miraculoase, care se produc fără intervenţia medicinii convenționale (vindecarea prin credinţa în Dumnezeu, remisiunile spontane, efectul placebo etc.).

Pentru iniţiaţi este evident că efectul placebo declanşează, de fapt, în universul ființei umane, un proces benefic, intens şi profund de rezonanță ocultă cu un anumit focar nesfârşit de energie vindecătoare armonizatoare, regenerantă, ce face să apară refacerea sau chiar vindecarea.

Dincolo de aparențe, efectul placebo, deocamdată inexplicabil ştiinţific, evidenţiază realitatea tainică a Legii rezonanței oculte. Chiar și scepticii ignoranţi şi îndârjiți care se îndoiesc de existența acestei Legi se pot convinge că, în cazul efectului placebo, ceva tainic se produce, și anume un fenomen de rezonanță ocultă care atrage după sine ameliorarea stării bolnavului şi, uneori, chiar vindecarea sa totală.

De ce sunt relevante aceste exemple de vindecări neconvenţionale? Pentru că în toate aceste situaţii, conştiinţa ființei umane declanşează un proces de rezonanță ocultă cu un focar de energie nesfârşită ce există în Macrocosmos şi determină astfel în sfera trupului un salt extraordinar, un salt cuantic.

În conformitate cu viziunea fizicii moderne, întreaga realitate este permanent interconectată la nivelurile cele mai profunde, ceea ce confirmă vrând-nevrând Principiul holografic ocult.

Astfel, observaţiile făcute asupra unui anumit obiect pot influența citirea datelor despre un alt obiect, indiferent dacă măsurătorile se fac prin separarea la distanțe mai mici sau mai mari a celor două obiecte. Uneori ele pot să nu fie deloc în contact fizic, să fie chiar la zeci de ani lumină depărtare, dar, cu toate acestea, în sensul cel mai profund, tainic şi universal, contactul dintre ele nu încetează niciodată.

Acest aspect, pe care fizica modernă l-a confirmat în ultima vreme, a fost definit de inițiați prin expresia: „Totul este în parte, iar partea este în permanență inclusă în Marele Tot”.

Prin urmare, dincolo de spațiu-timp, se află Eternitatea cea misterioasă care îmbrăţişează totul, cunoscută drept Conştiinţa infinită şi pură a lui Dumnezeu. Chiar dacă nu-I putem înțelege natura în totalitate, nici nu-I putem nega prezenţa impunătoare, nepieritoare şi enigmatică.

Această dualitate a dus la un impas ştiinţific. Toată panoplia de fenomene inexplicabile înregistrate în domeniul parapsihologiei (psihochinezia, curbarea traseului luminii prin puterea gândului, materializarea şi dematerializarea, călătoriile astrale în afara trupului, decorporalizarea, clarviziunea, precogniţia, reîncarnarea, existenţa obiectivă a câmpurilor aurice din jurul ființelor vii, telepatia, empatia paranormală, psihometria, teleportarea, levitaţia, transmutația biologică la temperatura trupului a potenţialului sexual în energie, fenomenele extraordinare care apar în meditațiile yoghine profunde de lungă durată, vindecările miraculoase cu ajutorul fluidelor biomagnetice ce ţâşnesc din mâini etc.) evidenţiază existenţa misterelor, a aspectelor enigmatice care, indirect, ne fac să simţim într-un mod inefabil prezența misterioasă și copleşitoare a lui Dumnezeu.

Chiar şi cei sceptici şi obtuzi ar putea să se întrebe: ,,De ce oare ştiinţa actuală nu legitimează toate aceste fenomene sau măcar 50% dintre ele într-un fel sau într-altul?”.

Ştiinţa nu este capabilă să ofere un răspuns clar şi pertinent. Ea nu poate fi mai bună decât ipotezele sale de plecare, decât metodologia pe care o foloseşte.

La ora actuală, metodologia ştiinţei este structurată pe pilonii clasici ai demonstrabilităţii şi repetabilității. Aceste atribute sunt criteriile de bază pentru admiterea unor probe în cadrul discursului ştiinţific. Orice fenomen, oricât de extraordinar ar fi, dacă nu poate fi repetat într-un mod tangibil, este apriori exclus din vederile ştiinţei.

Evidenţa ştiinţifică este necesar să fie obiectivă, însă fenomenele expuse anterior sunt paranormale, au un orizont predominant subiectiv, ce depinde de starea lăuntrică a observatorului. Pentru a le percepe, observatorul este necesar să fie într-o stare transformată de conştiinţă, de exemplu o stare amplă şi profundă de transă sau o stare ce implică predominanța la nivelul creierului a ritmurilor de tip alpha.

Fragment preluat din cartea Vindecarea și regenerarea psihică, mentală și spirituală a omenirii și a planetei Pământ prin meditație realizată la unison, de profesor de yoga Gregorian Bivolaru, apărută la editura LuxSublima, tipărită la Ganesha Publishing House.

Citiți și:

Undele cuantice – punte de legătură între ştiinţă şi spiritualitate

Sincronicitatea, informaţia cuantică şi psihicul
Conştiinţa – de la atom la fiinţa umană

 

yogaesoteric
18 iulie 2019