În ultimul timp, atenția a fost atrasă de legea vaccinării inițiată, sau mai bine zis preluată, de la guvernul Cioloș de Ministerul Sănătății. Este o lege tehnică și de aceea pare oarecum bizar faptul că ea este dezbătută public. Ce sens are să consultăm publicul?
Un posibil răspuns: „Nu are sens să întrebăm publicul” deoarece… activitatea științifică care fundamentează politicile de sănătate este o activitate care cel mai bine ar fi restrânsă la discuții între experți.
Alt posibil răspuns are sens:
1. Pentru a învață publicul, pentru a îl educa.
2. Să ne asigurăm că publicul are suficiențe informații pentru a lua decizii informate.
3. Pentru a configura împreună programele de vaccinări.
Rezultatele consultării produc un confort public mai mare și mai puțină anxietate legată de implementarea politicilor de sănătate. Consultarea publicului implică: furnizarea de informații; exercitarea liberului arbitru; absența coerciției. Oamenii sunt participanți într-o discuție care caută să promoveze înțelegerea și să adapteze, când este posibil, politicile la dorințele comunității.
„Este privilegiul și condiția necesară pentru o ființă umană ajunsă la maturitate să își utilizeze și interpreteze experiența proprie în felul său propriu.” John Stuart Mill
Personal, ader la al doilea posibil răspuns tocmai pentru că o asemenea lege are repercursiuni asupra comunității și comunitatea trebuie să se pronunțe. Însă trebuie să se pronunțe în cunoștință de cauză cu informații complete și oneste.
Din păcate, Ministerul Sănătății a început cu stângul. A început cu stângul deoarece a preferat să își promoveze legea, bazându-se pe frică și pe informații incomplete. În locul unor mesaje pozitive a creat o adevărată isterie, profitând de epidemia de rujeolă. Ni s-au prezentat prognoze apocaliptice, cu dezinformare prin omisiune și în acest mod a dat arme și muniții celor care sunt împotriva vaccinării din principiu. Ministerul Sănătății a omis să ne informeze cu câteva aspecte:
1. în acest moment, focare epidemice de rujeolă există și în Italia și în Germania;
2. studiile au arătat că epidemia din Germania este cu o tulpină migrată din Italia și față de care populația vaccinată nu avea imunitate chiar dacă era vaccinată, lucru posibil și în România;
3. de anul trecut din martie s-a prognozat o astfel de epidemie în România, în 2017, dar Ministerul Sănătății nu a luat nicio măsură de a avea asigurată cantitatea de vaccin necesară și, astfel, după datele oficiale, peste 10 județe nu au reușit să imunizeze populația țintă.
Între 1973-1977 am fost medic într-o circumscripție rurală. Unul dintre criteriile prin care eram evaluat și primeam salariul era planul de vaccinare. Toți medicii arondați Spitalului Fălticeni raportau lunar îndeplinirea planului de vaccinare și erau instruiți lunar cu privire la calendarul vaccinărilor, riscurile, accidentele și incidentele care pot să apăra și modul de raportare al acestora. Am vaccinat mii de copii (am realizat o rată de vaccinare de 98%) și nu am avut o reacție post-vaccinală, un incident sau un accident. Nu am auzit nici de la colegii mei să fi avut incidente sau accidente. De aceea, atunci când prin 1997 am aflat despre existența celor care se împotrivesc vaccinărilor, am rămas uimit și la fel ca toți medicii îndoctrinați cu beneficiile vaccinărilor i-am condamnat pe opozanți și i-am declarat drept fanatici, inconștienți și ignoranți. Aceasta până când am întâlnit un părinte (intelectual rasat, medic) care s-a transformat din adept al vaccinărilor în adversar al acestora ca urmare a unui accident vaccinal al copilului său. Ceea ce m-a impresionat era faptul că statul român nu a recunoscut boala copilului că fiind în legătură de cauzalitate cu vaccinarea și în consecință l-a lăsat să se descurce singur fără niciun ajutor. Am început atunci să mă documentez și am aflat ce se schimbase din 1973 până în 1997.
În primul rând, modul de administrare al vaccinului. Deși clasicii vaccinologiei recomandau administrarea vaccinului pe calea naturală a circulației virusului, s-a ajuns la singura modalitate de administrare, cea injectabilă.
În al doilea rând, am aflat că dată fiind cererea pe piață, companiile producătoare (în goana după profit) au renunțat la metoda clasică de producere și s-au introdus noi metode care cresc productivitatea vaccinurilor, dar scad doza de substanță activă. Apoi s-au introdus vaccinuri combinate (tetra, penta, hexa etc). Studiile care s-au făcut relevă doar eficiență imunologică; nu am găsit studii privind reacțiile și complicațiile produse de adjuvanții utilizați pentru aceste combinații. Am găsit studii care infirmă relația de cauzalitate între un vaccin și o anumită boală. Singurul studiu găsit privind complicațiile vaccinurilor a fost cel comandat de Agenția de Protecție a Sănătății din Marea Britanie. S-a constat că până în prezent 75 de copii cu vârste cuprinse între 4 și 18 ani au dezvoltat narcolepsie după administrarea vaccinului împotriva gripei AH1N1 (gripa porcină).
Statul britanic a fost obligat să plătească despăgubiri în valoare de 120.000 de lire sterline pentru fiecare caz în parte. Și am mai aflat un lucru curios: deși a fost revizuit de 10 ori, codul de clasificare a bolilor elaborat de OMS nu cuprinde reacțiile post-vaccinare, incidente sau accidente legate de această manevră medicală. Deși el este exhaustiv și cuprinde unele lucruri la care nici nu te-ai gândi. De exemplu:
– 878 Rezultate anormale ale imaginii diagnostice și probelor funcționale, fără diagnostic;
– 973 Complicații ale actelor medicale de diagnostic și tratament, neclasate la alte locuri;
– 991 Intervenția forței publice și acțiuni de război;
– 992 Complicațiile îngrijirilor medicale și chirurgicale, medicamente și substanțe biologice care au provocat efecte indezirabile în cursul utilizării terapeutice;
– 993 Persoane în contact cu serviciile de sănătate pentru diverse investigații. etc.
Nimic despre prevenție, vaccinare și complicații apărute în aceste activități medicale.
În încercarea de a justifica vaccinarea obligatorie s-a spus că acei copii care nu se vaccinează sunt un pericol comunitar deoarece pot îmbolnăvi alte persoane. Argumentul a prins la public. Numai că are o mică mare contradicție: cel nevaccinat își pune în pericol sănătatea proprie. El dacă vine în contact cu virusul face boala. Cei vaccinați sunt protejați împotriva bolii. În aceste condiții a impune restricții, sancțiuni (de exemplu, a exclude din comunități școlare copii nevaccinați) constituie un abuz justificat prin minciună.
Este necesară o lege a vaccinării?
Răspunsul este fără îndoială da. Nimeni nu poate nega beneficiile pe care le aduce vaccinarea. De aceea o asemenea lege este necesară pentru a impune obligații celor care elaborează politicile publice. O asemenea lege este necesară pentru că trebuie să prevadă calendarul vaccinărilor, clasificarea vaccinărilor (vaccinuri recomandate ca absolut utile, vaccinuri recomandate ca facultative etc.), acoperirea riscurilor de către stat, responsabilizarea îndeosebi a organismelor administrative și modalitatea în care vor fi acoperite eventualele incidente sau accidente post-vaccinare. Modul în care familiile în care apar accidentele vor fi susținute material. Și, nu în ultimul rând, sancționarea abuzurilor.
În concluzie, vaccinarea este utilă. Dar nefiind un act terapeutic, ci unul de prevenție, impunerea prin mijloace coercitive este un abuz. Deoarece este o politică publică, statul are obligația de a informa, de a minimaliza riscurile și de a asigura accesul la vaccinare a întregii populații. Decizia de a se vaccina sau nu rămâne însă a persoanei în cauză sau a părintelui care să își dea un acord (consimțământ) în cunoștință de cauză și asumându-și riscurile.
Cred că o campanie pozitivă, privind beneficiile vaccinărilor ar fi fost mult mai eficientă, dar și aceasta făcută cu onestitate. Singura boală eradicată prin vaccinare a fost variola. În rest, am asistat la o diminuare semnificativă, dar nu la eradicare și nu sunt semne că acest lucru se va întâmpla curând. Se vorbea că poliomielita va fi eradicată, dar noile focare care au apărut au îndepărtat în timp acest rezultat. Celor care idolatrizează vaccinarea trebuie să le spunem că ne paște același pericol ca în cazul antibioticelor. Utilizarea nerațională și nejustificată a condus la situația de a pierde acest mijloc terapeutic.
Un expert în vaccinări căreia i-am prezentat rezervele mele mi-a spus: „accidentele post-vaccinale sunt mai puține decât accidentele de trafic.” Am rămas uimit de un asemenea mod de gândire. Înseamnă că el nu știa care este morbiditatea prin accidente de trafic la minori. Îi comunic că aceste accidente de trafic reprezintă a 7-a cauza de morbiditate și a 6 cauza de mortalitate la minori. Știm care este însă morbiditatea și mortalitatea post-vaccinală? Nu ar trebui să o știm?
de Vasile Astărăstoae
Citiți și:
Legea șocantă a vaccinării obligatorii, criticată pe site-ul Asociației Medicilor de Familie Mureș
yogaesoteric
24 mai 2017