Legea vaccinării va fi supusă dezbaterii publice. Să continuăm hotărât campania împotriva vaccinării obligatorii
Noua lege a vaccinării îi bagă în puşcărie pe părinţii care nu-şi vaccinează copiii şi îi decade din drepturile părinteşti, nu îi primeşte în şcoli pe copiii nevaccinaţi şi le retrage dreptul de liberă practică medicilor cu opinii anti vaccinare.
Suntem cetăţeni liberi ai acestei ţări. Şi ca cetăţeni liberi ai acestei ţări avem dreptul deplin să ne opunem vaccinării propriilor noştri copii. Dar am devenit deja precum nişte paria în propria noastră ţară. Nu avem acces la dezbateri reale pro şi contra vaccinare în mass-media. Medicii care au opinii anti-vaccinare se tem să nu-şi piardă dreptul de a mai profesa. Un parlamentar ce a îndrăznit doar să pună întrebări pe tema vaccinurilor a fost exclus din partidul său. Etc, etc, etc.
Acum însă, guvernanţii sunt pe punctul de a trece o nouă barieră, dincolo de care statutul nostru de oameni liberi este doar o vorbă goală: suntem ameninţaţi cu puşcăria şi cu pierderea copiilor în cazul în care nu-i vaccinăm. Nu trebuie să-i lăsăm să treacă de acest prag…
Inițial, dezbaterea publică era programată să aibă loc la sfârşitul lunii februarie. Însă nu a mai avut loc atunci, probabil datorită scandalului izbucnit în jurul îmbolnăvirilor în serie a bebelușilor. Ministerul Sănătății a afirmat că de vină pentru episodul îmbolnăvirilor ar fi bacteria E. Coli, dar argumentele aduse nu au fost de natură să convingă. Numeroase voci, printre care Asociația pentru Protecția Consumatorilor și europarlamentara Norica Nicolai au arătat că unul dintre vaccinurile obligatorii ar putea fi cauza acestor îmbolnăviri, în timp ce autoritățile au evitat sistematic să demareze cercetări în această direcție.
Mai multe amănunte despre acest episod vă invităm să citiți în articolele următoare (exemplele pot fi mult mai numeroase):
Dovezi ştiinţifice: Bacteria E. coli nu poate fi cauza decesului copiilor şi nici a sindromului hemolitic uremic
Dar guvernanții sunt grăbiți nevoie mare, aşa că au anunțat că în aprilie proiectul de lege va fi pus în dezbatere publică. Totuși, nici până acum (la sfârșitul lunii mai) data exactă nu a fost stabilită. Pentru a-i convinge pe părinți să-și vaccineze copiii, autoritățile pregătesc sancțiuni pentru cei care refuză, dar și unele stimulente: susţin că îşi vor asuma rezolvarea eventualelor complicaţii apărute în urma vaccinării şi că vor oferi despăgubiri în cazul în care copiii vor avea de suferit.
Părinţii care refuză vaccinarea se tem că pruncii lor s-ar putea îmbolnăvi din această cauză, chiar şi de autism.
În campania provaccinare sunt invitați să vorbească tot felul de specialiști, atât din țară cât și de peste hotare, care repetă cu toții cam aceleași idei, chiar dacă studii recente pun la îndoială argumentele aduse în sprijinul lor. O astfel de idee este aceea că „vaccinurile sunt un scut de fier pentru copii” împotriva îmbolnăvirii, ca să cităm cuvintele profesorului doctor David Greenberg, de la Universitatea Ben-Gurion din Israel, invitat la a patra ediție a Conferinței Naționale a Actualității în Vaccinologie – RoVaccin 2016, organizată de Societatea Română de Microbiologie. Iată că unii „specialiști” mai sunt capabili să susțină cu aplomb astfel de lucruri.
Să luăm doar exemplul rujeolei. Vaccinul anti rujeolă (pojar) nu asigură imunizarea pe viaţă, dar poate avea consecinţe teribile.
Pe Wikipedia putem citi următoarele: „Sindromul rujeolei atipice apare de obicei la persoane vaccinate anterior cu vaccinurile vechi cu virus rujeolic omorât, care nu mai sunt disponibile. Se pare că vaccinurile cu virus rujeolic inactivat nu previn infecția cu virusul sălbatic și pot sensibiliza pacienții astfel încât expresia afecțiunii este semnificativ alterată. Cu toate acestea, sindromul rujeolei atipice poate să urmeze și vaccinării cu virus rujeolic viu, atenuat, probabil rezultând dintr-o inactivare insuficientă datorată depozitării inadecvate.
[…]
Anterior răspândirii pe scară largă a vaccinării, epidemiile de rujeolă se produceau la fiecare 2-3 ani, cu endemii minore în intervalul dintre ele. În ultimii ani, în SUA endemiile au apărut mai des la adolescenți vaccinați anterior și la adulți tineri și uneori la preșcolarii neimunizați. Un sugar a cărui mamă a avut rujeolă dobândește transplacentar imunitate pasivă care durează aproape tot primul an de viață, apoi susceptibilitatea este mare. Un episod de rujeolă conferă imunitate pe viață.”
Aşadar, informațiile cheie sunt: imunizarea naturală este pe viaţă, iar vaccinarea nu asigură imunizarea pe viaţă, dar poate avea consecinţe teribile.
În articolele de mai jos puteți citiți și alte informații deosebit de interesante despre cât de sigură și de folositoare este de fapt vaccinarea pentru sănătatea noastră:
Dezvăluiri șocante despre industria farmaceutică: în realitate, nu se știe cu certitudine dacă și cum funcționează un vaccin!
Nu vaccinării ROR – oreionul, rujeola și rubeola – Dr. Robert S. Mendelsohn
Vaccinarea antipolio – «grija» autorităților de a infecta cu un virus cancerigen zeci de milioane de americani
Campania criminală de vaccinare cu Gardasil şi Cervarix vizează depopularea prin sterilizare
Pe site-ul saccsiv.wordpress.com, găsim următoarea confesiune:
„Să vă povestesc cum a fost când m-am îmbolnăvit de bolile astea pe vremea lui Ceauşescu.
Pojarul l-am făcut la 18 ani. A fost oleacă mai greu la început, până a erupt. A trecut de la sine fără tratament şi fără să mă agit alergând pe străzi de groază cu mâinile în aer.
Cu vărsatul de vânt de la 21 de ani a fost mai greu dar nu din cauza bolii, ci a consecinţelor «tratamentului» medicilor. La început mă durea cam tot toracele dar mai intens în zona abdominală. Şi-mi apăruseră 2 bubiţe pe picior. Nici la vârsta aia nu credeam în coincidenţe aşa că m-am dus la un doctor mare şi tare şi i-am spus de ambele chestiuni ce în mintea mea aveau o strânsă legătură. Ăla nimic. Că bubele nu contează şi s-o dăm pe multe analize şi aparate şi ce mai aveau ei pe vremea aia. Apoi, după multă cheltuială, a tras omul «concluzia»: piatră la rinichi. A urmat desigur reţeta şi altă cheltuială. Şi când să încep tratamentul, buf. M-am umplut din cap până în picioare de bube. Dar ce bube, că mă mâncau de simţeam că mă sui pe pereţi. Însă nu mă mai durea nimic pe interior.
Aşa că am pus tratamentul de rinichi în sertarul – mic depozit farmaceutic familial şi am purces pe calea dermatologilor. Evident, i-am căutat iniţial pe cei mai specialişti dintre specialiştii urbei. Şi au început ăştia să mă ungă cu tot soiul de alifii şi să mă îndoape cu sumedenie de pastile şi pastiluțe, dar să mă lămurească exact ce am, n-au putut.”
Unguentele prescrise, aplicate în zona intimă, au avut un efect devastator.
„Aşa că ce mă gândesc eu până la urmă? Dacă super specialiştii m-au mutilat, s-o iau pe calea medicilor mai puţin specialişti. Şi ajung astfel în cabinetul unei tinere ce terminase facultatea nu de multă vreme. Şi începe fata metodic: ia o lupă studiind cu foarte mare atenţie bubele de pe corp. Apoi cugetă. După care iar ia lupa. Şi iar cugetă. Se duce la un raft şi extrage nişte cărțuloaie mari cu poze. Le studiază şi pe alea. Şi din nou se întoarce la lupă. Într-un final exclamă:«Aşa ceva nu se poate!». Şi mă întreabă dacă am făcut varicelă când eram mic. Eu nici nu ştiam ce-i aia. Mai cugetă ea oleacă şi trage concluzia finală: «Sigur e vărsat de vânt».
«Şi ce facem? », întreb eu. «Nimic», zice ea. «Doar să nu vă mai scărpinaţi», adăugă.
«Iar pentru zona genitală?»
«Acid boric. Linişteşte. Şi nu purtaţi o vreme chiloţi. Şi nici pantaloni. De fapt nu mai purtaţi nimic.»
Cum eu mă uitam probabil la ea neînţelegând cum mă voi descurca în timpul ăsta în relaţia cu cei din jur, face o concesie: «Vă cumpăraţi o fustă şi staţi cu ea prin casă».
Super tare. Şi iată-mă în fusta nevestei, bărbat fudul cum eram plin de fibră pe mine că doar trăgeam de fiare, făceam arte marţiale şi mă injectam cu testosteron. Ce mai râdeau cei ce veneau pe la noi în vizită… La un moment dat începuseră să vină şi unii ce nu mai trecuseră prin casa noastră demult. Probabil le ofeream o imagine rară şi de neuitat ce musai nu trebuia ratată. Varicela deja trecuse după câteva zile dar m-am mai chinuit cu fusta încă vreo trei săptămâni.
Şi iată cum am trecut cu bine peste vărsatul de vânt şi pojarul cu care ne tot înspăimântă acum la televizor în disperarea lor de a ne vaccina cât mai urgent copiii, deoarece o şatră de ţigani ar fi răspândit rujeolă prin judeţele Bistriţa şi Cluj.
Evident, nu îndemn pe nimeni să nu-şi ducă copilul la doctor când acesta deja se îmbolnăveşte de aceste boli. Dar fraţilor, imunizarea naturală nu se compară cu niciun vaccin. O ai pe viaţă şi nici nu rişti să bagi în tine te miri ce mizerii.”
Citiți și:
Bătaia de joc a vaccinărilor obligatorii continuă
Anchetă despre cum (NU) ţin autorităţile române evidenţa efectelor adverse ale vaccinurilor (I)
Stenogramele guvernamentale din Marea Britanie arată că vaccinarea este de fapt o afacere
yogaesoteric
22 mai 2016