Legende despre viitor

Parcurgând Shiva Purana, această importantă scriere şivaită de început, regăsim povestea tulburătoare a umanităţii care ne-a precedat, poveste pe care o putem privi ca o relatare despre viaţa trecută a generaţiei actuale. Aici au fost consemnate cu multă claritate două catastrofe, pe de o parte cea care a provocat sfârşitul civilizaţiei asurilor (acum mai mult de 60000 ani) şi pe de altă parte, cea care a însemnat distrugerea cetăţilor Indusului de către invadatorii arieni. Acest eveniment, petrecut cu mai mult de două milenii înainte de era noastră, a marcat începutul lui Kali Yuga, perioada de declin a umanităţii actuale, cea din care facem şi noi parte. Shiva Purana ne poate lămuri asupra condiţiilor care pot duce la declinul unei generaţii la sfârşitul fiecărui ciclu temporal care antrenează viaţa pe Pământ. De aceea, povestea asurilor trebuie privită nu doar ca o imagine a trecutului, ci şi ca o profeţie a viitorului care ne poate aştepta.

Există un paralelism evident între evenimentele, concepţiile religioase, ideologiile, teoriile sociale şi morale care au provocat distrugerea asurilor şi cele care, de la începutul erei Kali Yuga, caracterizeaza generaţia umană actuală şi par să ducă la „catastrofa provocată” (naimittika pralaya), sfârşitul brutal care ne poate aştepta.

Istoria asurilor ne învaţă de asemenea cum, prin acţiunile noastre şi mai ales prin concepţiile noastre morale şi religioase, putem să împiedicăm dezastrul final pentru toată umanitatea, sau numai pentru o parte a ei. Aceasta va permite multora dintre noi să traverseze cataclismul şi să participe la Vârsta de Aur a umanităţii viitoare.

Legenda sfârşitului asurilor

Asurii, posesori ai unui înalt nivel de civilizaţie, sunt prezentaţi în scriptură ca fervenţi adoratori ai zeului Shiva şi ai simbolului triumfător al acestuia, linga, falusul divin. Cu ajutorul lui Maya, faimos arhitect constructor, ei au proiectat şi apoi au construit trei cetăţi practic de nedoborât: una pe Pământ, de aramă, alta între Pământ şi Cer, de argint şi a treia în Cer, de aur. Regăsim aici, ca şi în alte tradiţii, simbolismul corpului macrocosmic, prezent în toate cele 3 lumi esenţiale: grosieră, subtilă şi divină.

Shiva Purana ne povesteşte despre asuri ca fiind oameni puternici, cu plete negre şi ondulate, eroici în lupte, învăţaţi în arta războiului, pioşi, deschişi la inimă şi posesori ai unei cunoaşteri care includea folosirea luminii soarelui în multiple scopuri. Fără să se preocupe de restul lumii existente în afara celor trei cetăţi, ei trăiau fideli cultului lui Shiva. (cf. Rudra Samhita (1), 5.1., 10-78).

Shiva, principiu al Timpului, singura măsură a Spaţiului, este unicul zeu care posedă puterea distrugerii şi transformării. Iată de ce doar lui i s-au putut adresa alţi zei când au căutat să învingă şi să anihileze asurii şi splendidele lor cetăţi. Zeii arienilor (invadatorii barbari care au vrut să-şi însuşească teritoriile popoarelor civilizate şi care şi-au găsit în asuri formidabili inamici), au căutat să obţină favorurile lui Shiva, pentru a putea distruge fortăreţele acestora. Dar Shiva, ca zeu al dreptăţii, şi ca zeu al tuturor fiinţelor vii nu putea să intre în această dispută. „Asurii, a spus el, sunt fără de păcat şi sunt respectuoşii mei adoratori. Nu i-aş putea distruge decât dacă s-ar îndepărta de Mine”. Zeii arieni s-au adresat atunci lui Vishnu (zeul menţinerii manifestării, cel care prezidează virtuţile civice). Vishnu le-a spus: „Nu veţi putea să distrugeţi aceste cetăţi fără ajutorul lui Shiva, stăpânul sacrificiilor”. Zeii arieni au organizat deci un mare sacrificiu închinat lui Shiva. Din focul ritual au ieşit o mulţime de spirite malefice (bhuta) înarmate care, deşi îndreptate asupra cetăţilor asuriene, nu au avut nici un efect distructiv. Această nouă înfrângere a fost explicată de Vishnu astfel: „Cât timp ei îl venerează pe Shiva şi falusul său emblematic (simbol al vieţii), toate dorinţele lor sunt îndeplinite, iar religia vedică este ameninţată. Trebuie deci să se facă în aşa fel încât ei să îşi renege zeul care îi protejează şi care este singurul care îi poate şi distruge.” (cf. Rudra Samhita, 5.3., 30-50.)

Astfel, Vishnu a inventat o stratagemă prin care să pună capăt existenţei şi acţiunilor virtuoase a asurilor, creând un straniu personaj, o fiinţă perversă, cu numele de Arihat (distrugătorul fiinţelor pioase) care trebuia să propovăduiască o relige puritană, fără viaţă, aproape materialistă, în care nu exista Creator, manifestarea nu avea nici un scop, iar hazardul era răspunzător de orice etapă a vieţii. Prin vicleşug, Arihat şi discipolii săi nou racolaţi au reuşit să se infiltreze şi să convingă regele asur de „superioritatea” noii religii. Regele, rău inspirat de Vishnu şi înşelat de perfidul înţelept de curte Narada, s-a lasat iniţiat şi apoi a proclamat noua religie în cele trei cetăţi. Astfel, toate riturile spirituale legate de Shiva, toată puterea asurilor legată de acest cult a decăzut. (cf. Rudra Samhita, 5.5., 1-60.). Acesta a fost şi motivul pentru care Shiva a admis distrugerea asurilor şi a cetăţilor lor, nu înainte de a cere noilor zei arieni să-i recunoască suveranitatea, ca Stăpân al „Turmei” (Pashupati) formate din toate fiinţele lumii (celeste, umane, animale sau vegetale). Acesta a şi fost mijlocul prin care o parte din înţelepciunea asurilor, legată de cultul şivait, s-a putut transmite de-a lungul generaţiilor, în secret, într-o tradiţie esoterică şi îniţiatică, în ciuda noilor religii ariene care s-au dezvoltat în Kali Yuga. Shiva, printre arienii Indiei, trebuia să rămână zeul suprem şi totuşi ocultat.

După distrugerea celor trei cetăţi, de către Shiva însuşi, Arihat şi discipolii săi au fost sfătuiţi de Vishnu să se retragă în deşert şi să aştepte venirea lui Kali Yuga (epocă a conflictelor, care precede un nou sfârşit al lumii). Atunci, ei vor putea să îşi răspândească din nou mesajul printre oamenii ignoranţi şi vanitoşi, conducându-i către declin şi către explozia finală care va pune capăt rasei umane. (cf. Rudra Samhita, 5.4., 19-21.)

Istoria celor trei cetăţi reprezintă sfârşitul unei mari civilizaţii cu un înalt nivel tehnic, cu ajutorul unor arme de extremă putere. Este vorba despre o povestire despre un trecut îndepărtat, sau despre o prefigurare a viitorului? Poate amândoua… Ceea ce este important şi ne interesează în această povestire este ceea ce ne învaţă de fapt: că o schimbare în concepţiile religioase, sociale şi morale a putut provoca sfârşitul asurilor. Cultului falusului şivaic, simbol al principiului vieţii, practicilor de yoga tantrică şi căutării unei înţelegeri a realităţilor cosmologice şi a legilor naturale, li s-au substituit noţiuni sentimentale şi negative, puritane şi egalitare. Timpul în care trăim ne aduce o imagine neliniştitoare. Printr-un straniu orgoliu, omul caută să schimbe ordinea divină, ordinea naturală, printr-o ordine umană, care opune pretinse virtuţi morale magiei riturilor divine şi neglijează puterile spirituale autotransformatoare care pot fi atinse prin parcticile de tip yoghin, de comuniune directă cu Dumnezeu. Această atitudine, care conduce la negarea ordinii divine a lumii, în cazul în care este menţinută, aşa cum ne învaţă şi istoria, nu poate duce decât la un dezastru.

yogaesoteric