Libertatea de exprimare este la mila „fact cecărilor”. Pentru cenzorii Factual, suferințele românilor din Ardeal, crimele horthyștilor și diferențele de tratament în ceea ce privește istoria contemporană sunt „false”

Facebook mi-a șters prin intermediul „Factual” (cenzorii Funky Citizens menționați în Raportul Congresului SUA – n.n.) un clip în care explicam o problemă de fapt și una de drept legată de Legea Vexler, anume că Institutul „Elie Wiesel”, în general, nu se preocupă de liderii și executanții regimului fascist din Ungaria din perioada celui de-al Doilea Război Mondial care au ucis, deportat și batjocorit mii de români și evrei, dar și cel puțin câteva zeci de maghiari, sub conducerea amiralului Miklós Horthy și a lui Ferenc Szálasi.

Acestea s-au petrecut în perioada 1940-1944, în care jumătate din Transilvania, numită Ardealul de Nord, a fost ocupată de Ungaria, după Diktatul de la Viena prin care Hitler, pe care nu știu cum pot unii să-l vadă ca prieten al românilor, ne-a impus cedarea acestui teritoriu către Ungaria. Masacrele de la Ip, Trăznea, Nușfalău și altele sunt masacre grotești îndreptate împotriva populației românești, care au inclus uciderea unor femei însărcinate prin scoaterea de viu a pruncilor cu baioneta.

Culmea, chiar biografia oficială a lui Elie Wiesel, originar din Sighet, menționează că acesta a fost deportat în mai 1944 la Auschwitz și Buchenwald. De horthyști, sub guvernul lui Döme Sztójay! Dar când este pronunțat numele lui Wiesel nu se spune mai niciodată de crimele din Ardealul de Nord, ci despre responsabilitatea României din cel de-al Doilea Război Mondial. Ați auzit pe undeva să se vorbească despre criminalul de război Döme Sztójay? Nici nu apare pe site-ul celor de la Institut. Ați auzit pe undeva să urle cineva când vine vorba de Ungaria Mare că în 1940-1944 a venit la pachet cu masacre și deportări? Nu. Dar, în schimb, orice soldat român care a luptat pe Frontul de Răsărit este prezumat criminal, adoptându-se parcă traducerea din limba rusă a rapoartelor și comunicatelor Ministerului Afacerilor Externe de la Moscova.

În OG 31/2002, care a fost modificată doar prin Legea Vexler, avem două definiții ale holocaustului, cu sancțiunile aferente: una generală și una specifică României.

General – Conform art. 2 lit. d, „prin holocaust se înțelege persecuția sistematică sprijinită de stat și anihilarea evreilor europeni de către Germania nazistă, precum și de aliații și colaboratorii săi din perioada 1933-1945. De asemenea, în perioada celui de-al Doilea Război Mondial, o parte din populația romă a fost supusă deportării și anihilării.” Drept sancțiune, conform art. 6 alin. 1, „negarea, contestarea, aprobarea, justificarea sau minimalizarea în mod evident, prin orice mijloace, în public, a holocaustului ori a efectelor acestuia se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani și interzicerea unor drepturi”.

Definiția și sancțiunea se referă la holocaust la modul general, la nivel european, prin raportare la acțiunea Germaniei și a aliaților ei, nu la nivelul acțiunii unor aliați ai săi pe un anumit teritoriu. Nu este desemnat niciun teritoriu, nu este desemnată nicio metodă, ba mai mult se referă strict la evrei și romi, nu și la popoarele slave care au avut de suferit în timpul regimului nazist (polonezi, cehi ș.a.m.d.), considerate a fi inferioare și bune de exterminat. Deci, conform Legii, poți spune oricând că Germania Nazistă nu a ucis polonezi sau cehi.

România – Conform art. 2 lit. e, „prin holocaust pe teritoriul României se înțelege persecuția sistematică și anihilarea evreilor și a rromilor, sprijinită de autoritățile și instituțiile statului român în teritoriile administrate de acestea în perioada 1940-1944”. Drept sancțiune, conform art. 6 alin. 2^1, „negarea, contestarea, aprobarea, justificarea sau minimalizarea în mod evident, prin orice mijloace, în public, a holocaustului pe teritoriul României ori a efectelor acestuia se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani și interzicerea unor drepturi.”

Vreun cuvânt despre Ardealul de Nord care nu era sub administrație românească? Nu.

Ah, dar nu e tot! Nu au parte de același regim și deportările, lagărele și măsurile anti-evreiești pe care le-au făcut sovieticii în 1940 în Estonia. Sau despre cum bolșevicii i-au alungat pe evrei din Azerbaijan. Sau din Georgia. Și au închis școli, teatre, sinagogi ș.a.m.d.

Dacă ne luăm, atunci, după principiile și ideile emanate de Vexler, Florian și Muraru, asta nu i-ar face pe sovietici……. antisemiți?

Nu mai zic și că, evident, negarea crimelor împotriva românilor nu este infracțiune!

Iar această diferență de tratament între „morții unora” și „morții altora” ar face bine să vă dea de gândit…….

Autor: Silvian-Emanuel Man

Citiți și:
Jim Jordan, președintele Comisiei Juridice din Congresul american, avertizează că cenzura UE amenință libertatea de exprimare dincolo de Europa
Noul instrument de cenzură al UE

yogaesoteric
2 martie 2026