„Licență de furt”

13 iunie 2024. O dată istorică ce va intra în constelația găurilor negre ale drepturilor omului în România. Pe lângă circul electoral, mahalagismul politic, supărările lui Babașa, începerea Campionatului European de fotbal, viața merge înainte, iar guvernul guvernează. În ziua de 13, guvernul a aprobat „Ordonanța de Urgență a Guvernului României privind unele măsuri pentru soluţionarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi a proceselor privind prestaţii de asigurări sociale.”

În informația de presă oferită, Guvernul Ciolacu ne anunță că prin această ordonanță se asigură o practică judiciară uniformă și unitară, care să elimine diferențierile în materia stabilirii și plății drepturilor salariale ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal.

„De asemenea, se asigură o practică unitară referitoare la stabilirea și plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea, recalcularea, revizuirea drepturilor la pensie sau/și cele privind alte prestații de asigurări sociale pentru aceste categorii de persoane. Deci din nou guvernul bagă mâna până la claviculă în drepturile de pensie ale muritorilor de rând și de peste rând.”

Este, dacă vreți, o nouă măsură prin care cei care își revendică anumite drepturi bănești în instanță împotriva unui stat dedulcit la furturi mai abitir ca Ali Baba, sunt puși la punct prin decizii politice, pierzându-și dreptul la apărare în instanță, drept de altfel universal. Celebrul hoț de basm cu ai săi 40 de ortaci este copil de țâță pe lângă acest stat „de drept” penal care, cum simte că îi fuge pământul de sub picioare, cum mai scoate o ordonanță prin care să își „legalizeze” dreptul de a fura. Americanii au scos filmul Licence to kill (Licență pentru a ucide), dar guvernele României au produs un neverending (nesfârșit) serial numit „Licence to steal” (Licență pentru furt) care în traducere autohtonă se scrie „ordonanțe de urgență”, care, de fapt, sunt acte legislative pe care guvernul le emite ori de câte ori are nevoie să se „remonteze”. Toate măgăriile din ultimii 35 de ani au fost date prin OUG, care au marele avantaj că se aplică imediat, creează efect juridic și până la „intrarea în legalitate” prin votul Parlamentului pot să treacă și 100 de ani, legea nu prevede un termen limită, de adoptare ca lege prin vot, pentru că legea e făcută de aceiași hoți.

Așa cum ne-a obișnuit, guvernul a avut inclusă această ordonanță în data de 12 iunie 2024, „la derută”, în acte supuse analizei, nu aprobării, pentru data de 13, dar pe 13 a ieșit gata aprobată. Nu e prima oară când ordonanțe sensibile sunt – pasămite – analizate, dar de fapt sunt aprobate pe repede înainte. De altfel, pe pagina guvernului, ordonanța nu este publicată.

De ce e această nouă măgărie importantă? Eu aș spune că nu e importantă, aș spune că este extrem de importantă pentru că „pune la punct” unui domeniu care ține de dreptul de proprietate al cetățenilor. Dacă până acum instanțele dădeau decizii în ceea ce privește unele drepturi financiare cu care instituțiile statului erau datoare, în funcție de cum judeca completul, existând șanse să pierzi sau să câștigi în funcție de „bunăvoința”, conștiința, starea de spirit, competența completului și numai în cazul în care pe aceleași spețe (drepturi) existau decizii care se băteau cap în cap de la o instanță la alta intervenea I.C.C.J. cu o decizie de uniformizare, de acum, la orice caz de solicitare de drepturi financiare, prima instanță este obligată să trimită cazul către I.C.C.J., care va da o decizie, care va fi apoi obligatorie pentru toate cazurile similare.

De ce a decis guvernul să facă aceste modificări în procesul juridic, modificând chiar norme procedurale și ce efecte vor avea? Este posibil ca în unele cazuri această OUG să fie benefică, dacă ne gândim că se vor aplica aceleași decizii pentru cazuri similare. Pe de altă parte, există cazuri personalizate care nu pot primi decizii pe generalitate. Dar două aspecte sunt extrem de sensibile:

Aceasta dovedește că s-a constatat oficial că nu se mai poate avea încredere în deciziile instanțelor, acestea, magistrații, judecând fiecare după capul lui sau după șpaga clientului. Din această perspectivă, ordonanța ar putea fi benefică. Acest fapt însă poate fi extrem de periculos, pentru că a fost dovedit și probat că guvernul / legislativul a avut grijă să bată palma cu înaltele instanțe și structuri ale magistraților, respectiv membrii C.S.M., I.C.C.J., C.C.R., acordându-le, prin Statutul de curând modificat, drepturi „mai egale” decât celorlalți magistrați, unul din „daruri” fiind dreptul de a ieși la pensie după un stagiu de 5 ani în structurile respective, indiferent de vârstă. Nu că e suficient de mulțumitor pentru membrii respectivelor structuri?

Cum credeți că vor judeca aceste instanțe sau ce decizii vor lua respectivele „autorități” când va fi vorba de interese financiare ale guvernului, care se bat cap în cap cu cele ale cetățenilor? Bineînțeles că I.C.C.J. va da decizii în favoarea guvernului, că doar guvernul îi plătește.

Pe de altă parte, se va produce o ruptură în curtea magistraților, pentru că este știut că aceștia își acordau în instanțe drepturi financiare și, conform statutului, dacă un magistrat câștiga un drept în instanță, acest drept se acorda automat tuturor celorlalți aflați în aceeași situație. Acesta poate fi unul din motivele apariției acestei ordonanțe, pentru că bugetul e găurit de drepturile pe care magistrații le primeau în instanțe prin decizii ale „colegilor” de suferință, care le dădeau decizii favorabile, știind că vor beneficia și ei de aceleași drepturi. Sub acest aspect pare să se pună capăt unor afaceri foarte profitabile pentru magistrați, și de aia spun că se va produce o schismă în interiorul justițiarilor, între cei loviți și privilegiații din marile „firme”, care vor da decizii în favoarea guvernului.

Unii ar putea spune că e foarte bine, așa le trebuie, dar victimele colaterale aici vor fi și militarii, pentru că sunt foarte mulți, care cu sau fără argumente juridice sau cu sau fără drept, au deschis acțiuni în instanță pentru diferite litigii, ultimul fiind chiar cel privind supraimpozitarea. Cei mai mulți au pierdut, e adevărat în primă instanță, dar este și un caz la Tribunalul București care a primit decizie favorabilă în primă instanță. Ei bine, acest caz va fi, imediat după intrarea în vigoare a ordonanței, trimis către I.C.C.J., care este clar că va soluționa în favoarea Guvernului și apoi toate cazurile sau procesele pe această speță vor primi automat același răspuns. Crede cineva că I.C.C.J. va da posibilitatea ca zeci de mii de pensionari militari să primească niște bani înapoi și să ușureze bugetul de niște sume de bani care ar putea intra mai bine în procesul de instruire al piloților ucraineni?

Partea și mai proastă este că prevederile ordonanței se aplică și „proceselor în curs la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență”. Așadar se vor putea întoarce decizii nedefinitive ale instanțelor, chiar mai mult, decizia I.C.C.J. va constitui pentru stat motiv de apelare la căile extraordinare – contestaţia în anulare sau revizuirea pentru situaţiile în care a pierdut definitiv anterior.

Curios este că avizul Consiliului Legislativ dat pe acest proiect de ordonanță, deși este favorabil, este plin de observații și constatări ale încălcării unor legi și principii cu care ordonanța întră în contradicție, în unele părți frizând Constituția, dar membrii consiliului legislativ au dat totuși aviz de trecere. Asta probează o dată în plus că juridicul și legislativul au bătut palma, chiar dacă vor pierde și unii magistrați. „Divide et impera!” se aplică și la magistrați, nu? Acum încep să se apropie și ei de militari, care au fost împărțiți în zeci de grupușoare și categorii care acum se bat cap în cap și își pun piedică unii altora. Amendamentele la Ordonanța Bayraktar sunt avantajoase pentru unii și dezavantajoase pentru alții, tocmai din cauza legislației diferite existente la ora actuală, și nu se va reuși niciodată lichidarea nedreptăților, tocmai din cauza aplicării unor prevederi diferite celor aflați în situații similare.

Prin această ordonanță, guvernul a încăl(e)cat justiția, transformându-se în organ judecătoresc, în primul rând prin anularea independenţei completului judecătoresc legal sesizat și în al doilea rând prin acordarea / privarea de privilegii / drepturi care se va face în funcție de interesele unui grup de decidenți, unii ar spune grup infracțional organizat, nu ale cetățeanului, încălcând articolul 44 din Constituție. Dar cine să mai apere Constituția în țara în care nici armată națională nu mai există și nimănui nu îi pasă?

Autor: Col.(R) Marin Neacșu

Citiți și:
Pensiile speciale, factor de fragmentare antagonică a societăţii
Despre rolul nefast al SRI în viața social-politică a României euro-atlantice

yogaesoteric
28 iunie 2024