Locul fiinţei umane în evoluţia universală

de Sri Aurobindo

Evoluţia conştiinţei este scopul principal al fiinţei terestre. Atât evoluţia sufletului, cât şi cea a formelor fizice. Evoluţia spirituală, evoluţia conştiinţei în materie, este un proces prin care are loc revelarea gradată a spiritului în lumea fizică. Inconştienţa şi insensibilitatea materiei fizice ocultează energia universală. Energia universală acţionează în lumea fizică prin intermediul materiei. Evoluţia conştiinţei începe cu proiectarea acesteia în regnul mineral, apoi în cel vegetal, animal şi, în final, în fiinţa umană, unde poate atinge maxima sa dezvoltare. Totuşi, ajunsă la acest nivel de evoluţie, conştiinţa mai păstrează reminescenţe ale naturii sale animalice, putând oricând să cadă în stări de inconştienţă. Fiinţa umană trebuie să treacă de la nivelul actual de conştiinţă, care este preponderant mental, la un nivel de conştiinţă superior, supramental. Acest proces evolutiv, de la materie până la minte şi chiar dincolo de aceasta, se desfăşoară pe două căi. Un proces exterior, vizibil, al evoluţiei materiei şi unul interior, invizibil, al evoluţiei sufletului. Fiinţa umană nu poate atinge dezvoltarea maximă a conştiinţei sale într-o singură viaţă terestră. Renaşterea este o condiţie indispensabilă pentru o totală evoluţie a sufletului individual şi pentru desăvârşirea sa în spirit. Sufletul devine astfel capabil să manifeste din ce în ce mai multe capacităţi divine, cu care este înzestrat. Fiecare viaţă este un pas înainte spre manifestarea totală şi deplină a spiritului în şi prin materie. Odată cu fiinţa umană se face trecerea de la o evoluţie inconştientă la una conştientă, prin trezirea gradată a conştiinţei. Această trezire s-a manifestat în mintea sa prin dorinţa de a evolua, de a cunoaşte, atât realitatea interioară cât şi cea exterioară. Fiinţele umane caracterizate de o intensă aspiraţie spirituală au reuşit să-şi trezească complet sufletul şi să-şi reveleze Sinele Divin, ATMAN.

În noua epocă a umanităţii, SATYA YUGA, omenirea va fi caracterizată de o intensă aspiraţie spirituală. Aspiraţia spirituală este inerentă unui om. La începutul vieţii pe acest pământ, balanţa a înclinat în favoarea evoluţiei inconştiente, importanţa spiritului fiind ignorată. Acum balanţa este echilibrată şi evoluţia conştiinţei primează în faţa evoluţiei corpului fizic, a evoluţiei inconştiente. Evoluţia conştiinţei va genera şi evoluţia materiei fizice de fiecare dată când acest lucru va fi necesar. Trebuie să notăm faptul că, fiinţa umană a demonstrat deja că poate produce modificări ale naturii exterioare. Nu este imposibil ca în viitor fiinţa umană să folosească Natura pentru propria sa transformare fizică şi spirituală. Sufletul este incapabil să se manifeste de la bun început la întreaga sa capacitate, să devină propriul lui stăpân, să nu mai fie amăgit de minte şi de simţuri. În corpul fizic uman sufletul se poate dezvolta mult mai repede decât în creaturile de ordin inferior. În viaţa terestră, mintea inferioară este un instrument al ignoranţei. Acest lucru poate fi depăşit printr-o schimbare a nivelului de conştiinţă, de la mental la supramental. Nu avem niciun motiv să presupunem că această transformare este imposibil de realizat pe pământ. De fapt va da un nou sens existenţei terestre. Nu este nimic concludent în afirmarea faptului că, trăind într-o lume a ignoranţei,  această transformare poate fi obţinută doar prin translaţia într-unul din paradisuri sau nu va putea fi realizată niciodată şi, această dorinţă a sufletului arată prin ea însăşi ignoranţă şi va trebui înlocuită printr-o translaţie a sufletului în Absolut. Această concluzie poate fi validă doar dacă Ignoranţa ar fi substanţa şi forţa acestei lumi fizice. Ignoranţa este doar o parte a Naturii.

Ea este de fapt o cunoaştere limitatoare şi ia naştere din Inconştienţa primordială. Este Conştiinţa suprimată care caută să se găsească pe sine, să se descopere, să manifeste Cunoaşterea. Mintea universală manifestă planuri superioare minţii umane, planuri care sunt instrumente ale cunoaşterii universale. La aceste nivele de conştiinţă mintea fiinţei umane poate să ajungă cu siguranţă. Cea mai elevată stare la care se poate afla mintea umană este supermintea, supermentalul (a nu se confunda cu supramentalul).

Orientarea viitoare a umanităţii către spiritualitate va fi dovada clară că a sosit momentul pentru o plenară manifestare a spiritului pe Pământ. Dacă manifestarea plenară a spiritului este, de fapt, motivul principal pentru care ne naştem în Materie, dacă există în mod fundamental o evoluţie care are loc în Natură, atunci fiinţa umană actuală nu poate fi ultimul produs al acestei evoluţii. Este prea imperfectă pentru a se putea manifesta plenar spiritual. Mintea umană este un instrument limitator, reprezentând doar o stare intermediară a conştiinţei. Dacă fiinţa umană se va dovedi incapabilă să-şi transceandă mentalitatea actuală, ea va fi înlocuită cu o nouă rasă, supraomul, care va manifesta supermentalul. Dar, dacă fiinţa umană se va folosi de capacităţile extraordinare ale minţii sale, capacităţi care deocamdată sunt latente, dacă va reuşi să se deschidă către realităţile superioare, de ordin subtil, din manifestare, atunci nu va exista niciun obstacol în calea ei spre supermental şi chiar mai sus spre supramental.

Articol preluat din Revista Yoga Magazin, nr.44
 

Citiţi şi:

Urmele misterioase şi fascinante ale paşilor lui Dumnezeu în manifestare 
Vedere din centrul Universului (I) 
 

yogaesoteric

18 iulie 2010

Also available in: Français