Londra a transformat Marea Britanie într-un «stat mafiot civilizat»
Materialul pe care îl prezentăm în continuare aduce în lumină o critică usturătoare asupra rolului jucat de City din Londra în transformarea Marii Britanii în ceea ce jurnalistul George Monbiot, autorul articolului, a numit „un stat mafiot civilizat”. City of London, numit simplu City, este o entitate administrativă din orașul Londra, situată la marginea vechii cetăți medievale a Londrei; în prezent, City of London este principalul centru financiar al Regatului Unit al Marii Britanii și cel mai mare centru financiar al lumii, alături de New York.
Articolul, informativ şi foarte bine scris, preluat din ziarul The Guardian, trebuie citit de oricine este încă în ceaţă în ceea ce priveşte rolul central al Londrei în sindicatul crimei financiare globale. Iată câteva fragmente:
„Într-o măsură ce nu a mai fost întâlnită dinaintea Primului Război Mondial, relaţiile economice în această ţară (Marea Britanie – n.r.) au devenit bătute în cuie. Nu este vorba numai de faptul că cei foarte bogaţi nu mai cad, iar cei foarte săraci nu se mai ridică, ci că sistemul în sine este protejat de orice risc.
Prin acte de bailout (prin care se acordă asistenţă financiară afacerilor în pragul falimentului pentru a le salva de la colaps – n.r.), prin introducerea de bani noi, fără suport real în economie şi prin întârzieri în creşterea dobânzilor, investiţiile speculative au fost atât de bine «capitonate» încât, așa cum a afirmat editorul pe teme economice de la The Guardian, Larry Elliott, pieţele financiare sunt «unul dintre ultimele bastioane ale socialismului rămase pe Pământ».
Serviciile publice, infrastructura, însăşi structura naţiunii: acestea, de asemenea, au fost convertite în investiţii fără risc. «Curăţarea» socială transformă zona centrală a Londrei într-o zonă economică exclusivă pentru speculaţiile pieței imobiliare. Dintr-o mulţime de direcţii, politica guvernului converge către acest obiectiv.”
„Proprietatea în această ţară este un adăpost pentru veniturile din infracţiuni internaţionale. Şeful Agenţiei Naţionale pentru Infracţiuni, Donald Toon, susține: «Piaţa imobiliară a Londrei a fost denaturată de spălarea de bani. Preţurile au fost crescute artificial de infractori de peste hotare care doresc să îşi asigure veniturile aici în Marea Britanie».
Nu este foarte surprinzător, dat fiind gradul de supraveghere. Private Eye (unul din cele mai bine vândute ziare de afaceri şi satiră din Marea Britanie – n.r.) a realizat o hartă a teritoriului britanic aflat în proprietatea unor companii înregistrate în paradisuri fiscale din străinătate. S-a observat că terenul deţinut de acestea ajunge la 1,2 milioane de acri (aprox 4856 milioane metri pătraţi), incluzând mare parte din suprafaţa imobiliară de primă clasă a ţării. Printre cei prezentați ca beneficiari ai acestor averi sunt oligarhi din Rusia, şeici ai petrolului, aristocraţi britanici şi proprietari de ziare. Aceştia sunt oamenii pentru care lucrează politicile guvernului – şi cu cât este reglat mai puţin sistemul care îi îmbogăţeşte, cu atât mai fericiţi sunt ei.
Piaţa imobiliară speculativă este doar un curent în marele flux de cash care «curge prin ecluze» în Anglia, în timp ce abia atinge marginile albiei. Sectorul financiar exploatează un privilegiu politic uimitor: City din Londra este singura jurisdicţie din Regatul Unit care nu este pe de-a-ntregul supusă autorităţii Parlamentului. De fapt, relaţia pare să funcţioneze invers. În spatele scaunului preşedintelui Camerei Comunelor stă „Amintitorul” – the Remembrancer – a cărui slujbă este aceea de a asigura că interesele City-ului sunt respectate de membrii aleşi. (O campanie de anulare a acestui privilegiu – „Nu uitaţi de Amintitor” – va fi lansată curând.)
City din Londra este un stat semi-offshore (pe jumătate în afara graniţelor – n.r.), seamănă un pic cu dependenţele şi teritoriile îndepărtate ale Regatului Unit, paradisuri fiscale legitimizate de Privy Concil (Consiliul Secret). Secretele financiare britanice subminează sistemul de taxe în timp ce susţin un canal către economia legală pentru gangsteri, cleptocraţi şi baroni ai drogurilor.
Chiar şi cele mai «ortodoxe» instituţii de aici implementează o succesiune de practici scandaloase: instrumentarea abuzivă a pensiilor, fraude ipotecare, escrocherii în asigurarea protecţiei plăţilor, manevre asupra ratelor de împrumut între bănci.
Un fost ministru din ultimul guvern, Lord Green, conducea HSBC (una dintre cele mai mari instituţii bancare şi de servicii financiare din lume – n.r.) în timp ce aceasta era implicată în spălare de bani pentru traficanții de droguri, evaziune fiscală sistematică şi furnizarea de servicii băncilor saudite şi din Bangladesh care sunt legate de finanţarea teroriştilor. De multe ori Marea Britanie îmi apare ca un stat mafiot cât se poate de civilizat!”
„De asemenea, Guvernul insistă că nu există nicio legătură între donaţiile politice şi locurile din Camera Lorzilor. Dar un studiu al cercetătorilor de la Universitatea Oxford a arătat că probabilitatea ca atât de mulţi donatori importanţi să ajungă în Camera Lorzilor din întâmplare este de 1.36×10–38, «echivalent cu a juca la Loteria Naţională şi a câştiga premiul cel mare de cinci ori la rând». De ce rămâne Camera Lorzilor nereformată? Deoarece permite puterii plutocratice să devanseze democraţia. Ambele părţi, bogaţii şi săracii, sunt menţinute la locurile lor.
Guvernaţi fie de, fie în favoarea oamenilor care ne jupoaie, nu putem fi surprinşi de descoperirea că toate serviciile publice sunt regândite pentru beneficiul capitalului privat. De asemenea, nu putem fi surprinşi când guvernanţii ajută la negocierea – fără acordul cetățenilor – a tratatelor cum ar fi Transatlantic Trade and Investment Partnership şi Comprehensive Economic and Trade Agreement, care subminează atât suveranitatea Parlamentului cât şi a legii.
Observaţia lui Esop, cum că «Îi spânzurăm pe hoţii mărunţi, iar pe cei mari îi numim în funcţii publice», rămâne adevărată în spirit, chiar dacă spânzurarea a fost înlocuită cu plata înapoi către comunitate.
Oriunde ai «adulmeca» viaţa publică britanică, ceva miroase urât: aş putea să umplu acest site cu exemple. Dar, în timp ce toți porii corpului politic emană corupţie, ni se spune că datoria noastră este numai de a îi îngriji unghiile.
A refuza să înfrunți acest sistem înseamnă a colabora cu el. Majoritatea oamenilor nu vor să ia atitudine în fața acestei realități, dar aceasta nu o face mai puțin adevărată.”
Citiți și:
Bancherii s-au întâlnit în secret la Londra pentru a plănui să «elimine cash-ul»!
Bonusuri prea mari pentru a fi acceptate
yogaesoteric
21 ianuarie 2016