Luceafărul luminează acolo unde Soarele nu ajunge
Marele nostru Iisus Eminescu (zic, pentru că Dumnezeu e în noi toți), a avut timp să analizeze natura sufletului nostru de român în mare adâncime și pe cât cuprinde zarea conștiinței umane. Pe vremea lui nu exista atâta tehnologie care să-i încețoșeze și înmărăcineze sfera conștiinței. Românul era la țărână, asuda pământul pentru a-și hrăni neamul și a mângâia natura cu melancolia și doina sa.
E în firea omului să-și nege trecutul oropsit și suferința, și atunci urăște izvorul genealogic, constrâns fiind de timpul prezent și sub presiunea anturajului creat de timpuri.
Toate popoarele Europei se trag din aceeași rădăcină a poalelor Carpaților însămânțată după topirea ghețarilor, a unui popor refugiat din Egipt după o mare catastrofă acum 10 mii de ani și mai bine. Îmi imaginez din surse rămase prin ruine și folclor că au creat un imperiu al frumosului și iubirii, al păcii și trăirii în armonie cu aproapele și natura creației Dumnezeului Zamolxes adus cu ei.
Această stare de împăcare și mulțumire echilibrată dintre natură și om nu i-a mulțumit pe unii dintre ei și aceștia s-au revoltat și au părăsit Imperiul traco-dac refugiindu-se pe proaspetele teritorii dezghețate ale Europei și așa au apărut romanii în Peninsula Italică, vikingii la Nord, triburile franceze și engleze sau cele ruse din răsărit până la Urali. Apoi au apărut năvălirile popoarelor din Asia și estul mijlociu care au corcit limba locală sute de ani și așa au apărut noile derivații de limbi din cea originală de la poalele Carpaților. Ceva asemănător cu derivaţiile de engleză generate de colonizatorii englezi prin lume, exersate recent în istoria civilizației noastre, de am ajuns să nu ne mai recunoaștem originea noastră europeană sau s-o negăm din fudulie precum unii americanii de pe cele trei continente.
Adevărul e atât de supărător pentru europeni încât au făcut tot posibilul ca să-l eclipseze și să-l asfixieze pe Eminescu, pentru că devenise prea adevărată lumina sa înspre origine. Și o mai zic, cum am mai zis-o, că tot așa cum romanii s-au îngâmfat susținând că ei sunt adevărata sursă a civilizației Europei, tot așa vor pretinde și americanii foarte curând că ei sunt buricul pământului. Or fi buricul ciomagului orgolios și înfumurat, însă nu adevărul. Această aspirație e mai aproape de mocirlă decât de stele – o aspirație a prostiei țâfnoase. Omul trăiește în plasa celor două povestiri: Banul și Religia. La început a fost „Cuvântul” și în cuvinte, Eminescu a așternut destinul scris. Cu cât europenii vor pretinde că ei hotărăsc viitorul, tot așa vor dispărea.
Așa cum l-au asasinat pe Eminescu, tot așa America asasinează Europa. Din același orgoliu primitiv și ură pentru origine. Nu există respect pentru rost și destin.
Nu vom putea avea niciodată o Europă unită fără a ne privi frățește în oglinda adevărului comun care este Eminescu. S-ar fi cuvenit să fie tradus în toate limbile pământului, dar cum altfel ar mai putea „lighioanele” vâna căprioare?
În lucrările sale ne putem oglindi sufletele la o pură scară dumnezeiască. Eminescu e un telescop de înaltă clasă înspre origine. Luceafărul luminează acolo unde Soarele nu ajunge.
La mulți ani, Eminescu!
Autor: Ben Todică
Citiți și:
Aura Luceafărului – Mihail Eminescu
Limba noastră cea spre ființă (I)
Acad. Ioan Aurel Pop despre Românul Absolut: Eminescu este, în sine, elogiul şi lauda poporului român!
yogaesoteric
24 ianuarie 2024