Marco … Polio!
Fără îndoială, cea mai eficientă fantomă pentru a băga frică în oameni este „polio”. Din păcate, este vorba şi de una dintre cele mai mari fraude medicale ale tuturor timpurilor.
Cauza principală a poliomielitei (otrăvirea cu pesticide) este documentată demult. Lecturaţi studiile de mai jos:
– Is Human Poliomyelitis Caused By An Exogenous Virus?
Ralph R. Scobey, M.D.
Archive Of Pediatrics (April/May, 1954)
– The Poison Cause of Poliomyelitis And Obstructions To Its Investigation
Ralph R. Scobey, M.D.
Archive Of Pediatrics (April, 1952)
– Is The Public Health Law Responsible For The Poliomyelitis Mystery?
Ralph R. Scobey, M.D.
Archive Of Pediatrics (May, 1951)
– Statement On Clinical Intoxication From DDT And Other New Insecticides
Morton S. Biskind, M.D.
Journal Of Insurance Medicine (May, 1951)
– DDT Poisoning A New Syndrome With Neuropsychiatric Manifestations
Morton S. Biskind, M.D. and Irving Bieber, M.D.
American Journal Of Psychotherapy (1949) pg. 261
Polio este „virusul invizibil”.
1824: Muncitorii din industria metalurgică sufereau de secole întregi de o paralizie similară cu poliomielita, cauzată de prezența plumbului şi arsenicului în metalele cu care lucrau. Cercetătorul britanic John Cooke a remarcat: „Aburii de la acele metale sau ingerarea lor pe cale orală cauzează frecvent paralizii”.
1890: Pesticidele pe bază de arseniat de plumb încep să fie folosite în SUA în fiecare vară, pentru a distruge insectele care deranjau recoltele de mere.
1892: Încep „epidemiile” de polio în Vermont, o regiune foarte bogată în livezi de meri. În raportul său, inspectorul guvernamental dr. Charles Caverly notează relatările părinţilor, conform cărora copiii dezvoltau simptomele după ce mâncau fructe. Inspectorul relatează că „paralizia infantilă apare de obicei în familiile cu mai mulţi copii şi, întrucât nu se făceau eforturi pentru a izola bolnavii, este mai mult ca sigur că boala nu este contagioasă” (în familiile numeroase doar un singur copil dezvolta boala!).
1900: Onuff raportează cazul unui pictor cu paralizie flască a ambelor picioare, a cărui autopsie a arătat leziuni caracteristice poliomielitei.
1902: Obsrastoff raportează un caz de poliomielită acută rezultată din intoxicaţia cu arsenic.
1903: Philippe şi Gauthard raportează un caz de poliomielită în urma otrăvirii cu plumb.
1907: Arseniatul de calciu începe să fie utilizat, în principal pentru recoltele de bumbac.
1908: Într-un oraş din Massachusetts care avea trei mori de bumbac şi mai multe livezi de meri, 69 de copii s-au îmbolnăvit de „paralizie infantilă”.
1908: Collins şi Martland raportează un caz de poliomielită la un bărbat de 38 de ani otrăvit cu cianură folosită pe post de soluţie pentru curăţarea tacâmurilor de argint; boala începuse cu diaree, apoi dureri de cap şi dureri şi paralizie a cefei. Opt zile mai târziu era paralizat.
1909: Marea Britanie pune embargo pe importurile de mere din SUA din cauza reziduurilor de arseniat de plumb găsite pe acele mere.
1921: Franklin D. Roosevelt dezvolta „polio” [ulterior redefinită ca sindrom Guillain-Barre] după ce înotase în Bay of Fundy, New Brunswick. Toxicitatea apei s-ar fi putut datora scurgerilor şi deversărilor de pesticide în apele din jurul livezilor sau fabricilor de bumbac.
1943: Este introdus DDT-ul, un pesticid neurotoxic care în câţiva ani ajunge să fie folosit în masă în majoritatea locuinţelor americane. Familiile înstărite puneau în camera copiilor tapete îmbibate cu DDT(!!!).
1943: O epidemie de polio în oraşul britanic Broadstairs, Kent, este legată epidemiologic de o fabrică de lactate unde vacile erau spălate cu DDT (!!!).
1944: Albert Sabin raportează că una din cauzele majore ale îmbolnăvirii şi decesului trupelor americane staționate în Filipine era poliomielita. Bazele militare americane erau stropite ZILNIC cu DDT pentru a distruge ţânţarii. Localităţile din apropiere ale filipinezilor nu au fost afectate de „polio”(!).
1944: Institutul Naţional de Sănătate din SUA raportează că DDT vatămă exact aceiași neuroni motori din cornul inferior care erau vătămaţi şi la copiii care sufereau de „paralizie infantilă”.
1946: Gebhardt arată că „polio” era o boală de sezon care apărea doar în perioada recoltelor de fructe.
1949: Endocrinologul dr. Morton Biskind, cercetător şi medic, a descoperit că DDT cauzează „leziuni similare cu polio” în măduva spinării.
1950: J.G. Townsend, directorul Institutului Public de Igienă Industrială american, notează similaritatea dintre otrăvirea cu Parathion (pesticid) şi polio şi este convins că unele cazuri de polio sunt cauzate de consumul fructelor şi legumelor cu reziduuri de Parathion.
1951: Dr. Biskind îşi tratează pacienţii cu diagnostic de polio considerându-i victime ale otrăvirii, eliminând toxinele din alimentaţia şi mediul înconjurător al acestora, în special laptele şi untul contaminate cu DDT. Dr. Biskind scrie: „Deşi animalele tinere sunt mult mai susceptibile la efectele DDT-ului decât cele adulte, în ce priveşte literatura disponibilă momentan, se pare că efectele concentraţiilor de pesticide de acest tip asupra bebeluşilor şi copiilor nici măcar nu au fost studiate sau luate în considerare.”
1949-1951: Alţi doctori raportează că au tratat cu succes poliomielita cu „antitoxine” folosite în tratamentul intoxicaţiilor: dimercaprol şi acid ascorbic. Exemplu: dr. F. R. Klenner raportează: „În epidemia de polio din Carolina de Nord din 1948, 60 de cazuri au venit în îngrijirea noastră… Tratamentul a constat din doze masive de vitamina C la fiecare 2-4 ore. Copiii până în 4 ani au primit injecţiile cu vitamina C intramuscular… Toţi pacienţii îşi reveniseră după 72 de ore” (!!!).
1950: Dr. Biskind prezintă în faţa Congresului american dovezi că pesticidele erau cauza majoră a epidemiilor de polio. I se alătură dr. Ralph Scobey, care a raportat la rândul său că găsise dovezi clare de otrăvire când analizase sângele victimelor şi găsise urmele chimicalelor respective. [Comentariu: Cum au îndrăznit ei să pună sub semnul întrebării teoria virală? Carierele tuturor „virologilor” şi ale autorităţilor medicale erau ameninţate!! De aceea descoperirile doctorilor Biskind şi Scobey au fost ridiculizate. – n.t.]
1953: Hainele puse în vânzare sunt spălate cu EQ-53, o soluţie care conţinea DDT. Să scăpăm de molii prin a ne otrăvi cu toţii!
1953: Dr. Biskind scrie „Se ştia deja în 1945 că DDT persista în grăsimea mamiferelor şi apărea apoi în laptele acestora… dar nici vorbă să se admită legătura evidentă dintre DDT şi polio, care în oricare alt domeniu al biologiei ar fi fost admisă imediat, ci dimpotrivă, întregul aparat de comunicare mass media, atât profesioniştii cât şi amatorii, s-au dedicat acţiunii de negare, de muşamalizare, de suprimare şi de distorsionare a realităţii, încercând să transforme dovezile evidente exact în contrariul lor. Discreditarea oamenilor de ştiinţă oneşti, precum şi boicotul economic nu au lipsit nici ele din această campanie.”
1954: În sfârşit, se modifică legislaţia pentru a recunoaşte pericolele pesticidelor care persistau în organismele vii, accelerându-se eliminarea treptată a DDT-ului din SUA, odată cu transferul vânzărilor de DDT spre ţările din lumea a treia.
Nota Bene: Eliminarea treptată a DDT-ului a început odată cu vaccinarea în masă antipolio. Astfel, cazurile de polio apar peste noapte în comunităţile care acceptaseră vaccinul polio, întrucât vaccinul conţinea metale şi alte toxine, deci cazurile de paralizie nu dispar. Pe măsură ce vaccinarea antipolio creează şi mai multe cazuri de polio, publicul dezinformat cere şi mai multe vaccinuri, astfel încât spirala epidemiilor creşte tot mai mult!
1955: Incidentul Cutter – 40.000 de cazuri de polio din 200.000 de copii vaccinaţi!
1956: Asociaţia Medicală Americană interzice medicilor să diagnosticheze polio ca fiind polio. Toate simptomele de polio încep să fie redenumite în:
– sindrom Guillain-Barré;
– paralizie acută flască;
– paralizia lui Bell;
– paralizie cerebrală;
– ALS (boala Lou Gehrig);
– scleroza multiplă;
– mielita transversă;
– meningita virală;
– sindrom paralitic chinezesc;
– paralizie inhibitorie;
– meningita spinală;
– PAF (paralizie acută flască);
– non-polio paralizie acută flască;
– nevrita traumatică;
– encefalopatie enterovirală;
– neuroviroza paralitică;
– sindrom Reye.
Deci credeţi că „poliomielita” a fost eradicată? Nici vorbă. Doar din pix! Doctorul Douglas Kerr de la spitalul Johns Hopkins vede în continuare sute de bebeluşi cu simptome de polio. Boala are altă etichetă, dar simptomele sunt ACELEAŞI!
Publicul trebuia desigur să capete impresia că vaccinul antipolio ar fi avut efect asupra reducerii cazurilor de polio. Publicul a înghiţit momeala cu vârf şi îndesat, astfel încât până în ziua de azi argumentele pro vaccinare se bazează pe acele minciuni despre „eradicarea” poliomielitei prin vaccinare.
Iată cum se suprapun şi epidemiile de „polio” cu producţia de DDT! O coincidenţă?
1962: Apare cartea Primăvara tăcută scrisă de Rachel Carson.
1968: DDT este interzis în SUA.
2008: Cazurile de PAF (paralizie acută flască) sunt întâlnite în continuare în număr mare peste tot în lume unde sunt folosite pesticide, iar DDT-ul este utilizat în continuare! Toate etichetele de boli create pentru a evita diagnosticul de polio descriu în fapt aceleaşi simptome, asociate cu intoxicaţiile cu metale grele şi substanţe neurotoxice.
2008: OMS susţine pe site-ul său „Nu există vindecare pentru polio. Efectele bolii sunt ireversibile”. [Comentariu: Aceasta nu este adevărat, vezi tratamentul şi clinicile deschise de doamna Kenny!!]
2011: India este declarată „liberă de polio”, DAR cazurile de paralizie infantilă sunt în creştere!!
2013: Iată rezultatele unui studiu condus de dr. Jacob Puliyel, şeful Secţiei de Pediatrie a spitalului St. Stephens din Delhi şi membru al Grupului naţional consultativ tehnic pentru imunizare (NTAGI) al Guvernului Indiei:
„INTRODUCERE: Deşi India este «polio-free» din 2011, numărul copiilor afectaţi de paralizii creşte constant. […] În 2005, OMS menţiona 2 cazuri de paralizii non-polio la 100.000 de copii. În 2013, raţa în India ajunsese la 11,82 din 100.000 de copii – de 12 ori mai mare decât normele acceptate internaţional.
METODE: Am examinat statisticile naţionale despre cazurile de polio şi non-polio, dozele de vaccinuri administrate, populaţia, nivelul de pregătire şi venitul per capita al tuturor statelor pe o perioadă de 14 ani, între 2000-2013. India are 28 state şi 7 teritorii unionale, care au statistici diferite pentru factorii menţionaţi.
REZULTATE: Numărul dozelor de vaccin administrate a fost singurul factor care a arătat o corelaţie pozitivă cu rata de paralizii non-polio. Cu fiecare doză de vaccin administrată, rata de paralizii non-polio a crescut cu 1,3 cazuri la 100.000 de copii. Restul de factori nu au arătat nicio asociere.”
Iată un studiu cu adevărat relevant, iar rezultatul este clar: cu cât se vaccinează mai mult, cu atât creşte numărul cazurilor de paralizii!
Concluzie: Credinţa modernă că poliomielita ar fi cauzată de un virus [teorie infirmată cu dovezi ştiinţifice!] este o tragedie cumplită pentru copiii acestei lumi. Fonduri publice sunt irosite pentru vaccinuri inutile şi periculoase. Este necesară o re-examinare a mitologiei vaccinării, o investigare completă a ceea ce se petrece cu adevărat în societate în prezent cu ajutorul „ştiinţei”, al chimicalelor, al vaccinării, al sectorului medical în general şi al autorităţilor.
Sursa:
feli-popescu.blogspot.com
Citiți și:
Milioane de americani s-au îmbolnăvit de cancer, în urma campaniilor de vaccinare anti-poliomielită
Adeseori canalizările şi nu vaccinurile au eradicat bolile
yoaesoteric
4 iunie 2018