‘Marea Resetare’ și alte reset-uri

S-a vorbit și s-a speculat mult în ultima vreme despre „Marea Resetare” (Great Reset), un subiect pe care îl va aborda summmit-ul anunțat de Forumul Economic Mondial (World Economic Forum) în luna ianuarie a anului 2021. Părerile sunt contradictorii, cum era și firesc: unii sunt entuziasmați la ideea marilor schimbări propuse sau închipuite, dornici de progres și înnoiri, iar alții se arată sceptici, etichetați de-a valma la rubrica „conspiraționiștilor”. Subiectul sună prea promițător pentru unii și prea amenințător pentru alții, ca să fie trecut cu vederea.

Mi-am propus să nu citesc decât sursele oficiale, și anume textele Forumului Economic Mondial, fără a intra în diferitele și numeroasele interpretări „pro” și „contra”. M-am concentrat pe cartea lui Klaus Schwab, fondatorul și Președintele Executiv al Forumului Economic Mondial, Covid-19: Marea Resetare, scrisă în colaborare cu Thierry Mallarret. Este o analiză interesantă, profesionistă, a crizelor provocate de pandemie, dar și a provocărilor pe care le va aduce pe termen lung la nivel macro și micro. Se dorește o analiză obiectivă, căci, aproape pentru fiecare subiect pus în discuție, are o abordare de tip hegelian: mai întâi teza, care este pro-reset, apoi anti-teza, adică poziția scepticilor, expunând documentat toate motivele serioase de neîncredere ale lor, iar la sinteză nu vine cu o soluție care să impună infailibilitatea tezei, ci prezintă cu realism și riscurile acesteia. De pildă, vorbind despre posibilitatea derapării în supraveghere și control prin mijloacele tehnologice de prevenire și stopare a pandemiei (contact tracing și contact tracking), Schwab recunoaște că, da, se poate ajunge la abuzuri și la un sistem totalitar. Nimeni nu poate garanta nimic. Îi apreciem onestitatea.

Începutul unei noi ere

Ca să fie clar despre ce vorbim, ne spune de la început că pandemia va provoca un mare reset, iar nu un restart, așa că nimeni să nu se aștepte la vreo revenire la „era pre-pandemică”. Ne aflăm la început de „eră post-pandemică” și este un proces ireversibil, de proporții, chiar dacă această pandemie în sine nu e nici pe departe una dintre cele mai devastatoare din câte a cunoscut omenirea, recunosc autorii. Cum este atunci posibil să producă asemenea schimbări majore, fără a fi totuși atât de gravă, este o întrebare la care nu se mai răspunde.

Întâi de toate, nu știi dacă să te bucuri sau să te superi că a avut loc pandemia, de vreme ce aduce atâtea noutăţi, „benefice” spun autorii. Una dintre ele ‒ și cea mai „benefică” pe plan economic ‒ va fi promovarea în forță a celei de-a Patra Revoluții Industriale, pentru că pandemia obligă la digitalizare în mai toate domeniile vieții noastre, ca urmare a măsurilor restrictive. De altfel, o spun deschis autorii, Covid-19 este rampa de lansare a erei digitale. În scurt timp, în comerț, în servicii, în agricultură și industrie, lumea noastră se va umple de roboți și inteligență articifială.

Care sunt domeniile vizate de reset? Toate, după cum ne arată chiar cuprinsul. Va exista reset economic, social, geopolitic, de mediu, tehnologic și al fiinţei. În ce privește resetarea personală, aceasta presupune o „redefinire a umanității noastre”, care este prezentată mai pe larg în altă carte a lui Schwab, Configurând viitorul celei de-a patra revoluții industriale. Ghid pentru construirea unei lumi mai bune, în care există un capitol întreg intitulat „Alterarea ființei umane” prin biotehnologii, neurotehnologii și printr-o „augmentare” virtuală a realității. Se propune o trecere treptată către ceea ce se dorește a fi specia „transhumană”, ce-și depășește limitările biologice prin tehnologie.

În continuare, voi selecta câteva pasaje care m-au pus pe gânduri. Încă din introducere, ni se spune că ne aflăm într-un moment de „răscruce”, în care avem de ales între „o lume mai bună: mai inclusivă, mai echitabilă și mai plină de respect față de Mama Natură” și „o lume care seamănă cu aceea pe care tocmai am lăsat-o în urmă, dar mai rea” și plină de surprize nedorite. Față de ce anume definim comparativul „mai bun” nu se explică foarte clar. Fericirea însăși este redefinită în acest ghid de „resetare” globală. Ea va depinde mai mult de „factori intangibili”, precum „un sistem de sănătate accesibil” și „o structură socială robustă”, mai degrabă decât de „consumul material”, precum și de valori precum „respectul față de mediu”, „hrănirea responsabilă”, „empatia sau generozitatea, care pot caracteriza tot mai mult noile norme sociale”. Cum însă vor reuși „normele sociale” să ne facă mai empatici și mai generoși, atât timp cât aceste virtuți se dobândesc printr-o decizie și asumare profundă și personală? Asta rămâne de văzut. Printre altele, adjectivul „inclusiv” apare de 14 ori în text, cu referire la „lume”, „economie”, „dinamism”, „prosperitate”, „sistemul de sănătate”, „globalizare”, și este prezentat în opoziție cu „rasismul sistematic” și cu „neoliberalismul”, în speță anglo-saxon și, în genere, cu capitalismul.

Legat de reset-ul economic, se susține că era post-pandemică va cunoaște „o masivă redistribuție a bogăției, de la cei bogați la cei săraci” și de la cei ce dețin capital la cei ce muncesc. De asemenea, Covid-19 anunță moartea neoliberalismului, „un corpus de idei și politici care pot fi definite ca favorizând competiția împotriva solidarității, distrugerea creativă împotriva intervenției guvernamentale și creșterea economică împotriva bunăstării sociale”. Ne sună oarecum cunoscut, celor care avem o idee despre educația în „epoci de aur” socialiste.

O altă trăsătură importantă a „erei post-pandemice” o reprezintă creșterea importanței guvernelor. „Pandemia de Covid-19 a făcut ca guvernul să aibă din nou importanță. Nu doar să devină puternic (uitați-vă la companiile altă dată puternice, care acum cerșesc ajutor), ci vital. Un guvern bun face diferența între a trăi și a muri.” De altfel, subliniază autorii, „crizele acute contribuie la consolidarea puterii statului” și conduc la o „regândire” și „rescriere” a regulilor jocului, precum și la o permanentă creștere a rolului guvernului. Afacerile din toate industriile și din toate țările „va fi nevoie să se adapteze la o tot mai mare intervenție a guvernului”, „unele țări vor fi nevoite să treacă printr-un proces de naționalizare”, „taxele vor crește, în special pentru cei privilegiați”. Așadar, ne întoarcem la centralizare și naționalizare.

„Tri-lema” noii epoci

O altă problemă interesantă este cea pe care o ridică constatarea faptului că s-a ajuns la „prea mult naționalism”, context în care se discută despre „tri-lema (nu di-lema) globalizării”, enunțată încă din 2010 de Dani Rodrik, un specialist harvardian în economie. Pe scurt, Rodrik susține că „globalizarea economică”, „democrația politică” și „statul național” se exclud reciproc, demonstrând că doar două câte două pot coexista. Ca să parodiem un pic, putem spune că ne aflăm în fața tri-lemei „libertate”, „bunăstare” și „fericire”. Și nu putem alege decât două!

Inevitabil, există și un capitol dedicat „guvernării globale”, definită drept „procesul de cooperare între actorii transnaționali pentru a oferi răspunsuri” la probleme și provocări globale, subliniindu-se că în această pandemie s-a dovedit că „nimeni nu este responsabil”. Neliniștea semnatarilor este că, „fără o guvernare globală adecvată, vom fi paralizați în încercarea noastră” de a salva lumea, pentru că, afirmă autorii, „nu există niciun comitet care să salveze lumea”. Cu această ultimă afirmație intrăm deja în zona absurdului sau, dacă vreți, a suprarealismului politic, atât timp cât niște lideri politici și tehnocrați își închipuie că vor putea întemeia un anume for global care „să salveze lumea”. Au mai încercat și alții.

Nu pot să nu amintesc aici despre alte reset-uri din istoria omenirii, pe care tehnocrații noștri nu le iau în calcul. Demult, foarte demult, neamul omenesc a vrut să reseteze și să redefinească relația sa cu Dumnezeu, începând construcția Turnului Babel. Pesemne voiau să-L dea jos pe Dumnezeu din Cer. S-au trezit însă brusc că nu se mai înțeleg unii cu alții și au fost nevoiți să-și lase de izbeliște opera. Altă dată, au vrut să reseteze relațiile dintre ei și Dumnezeu prin păcate grozave, și iarăși L-au silit pe Dumnezeu să dea reset-ul numit „potop”. Mai târziu, când au dat un reset radical relațiilor sexuale, în Sodoma și Gomora, a avut loc un epocal reset dumnezeiesc.

Acum se pare că vrem să resetăm chiar… totul. Să vedem ce va urma.

Autor: Tatiana Petrache

Citiţi şi:

Corona-criză – intersecția istorică a civilizației noastre

Klaus Schwab, ‘părintele’ FEM, despre cipuri implantabile: Marea Resetare va duce la contopirea identității noastre fizice, digitale și biologice

yogaesoteric
22 decembrie 2020