Marea Resetare și Infrastructura Cognitivă ‒ Operațiunea prin care se urmărește controlul asupra conștiinței

Cu doar trei decenii în urmă, internetul era un spațiu paradiziac, un vis al libertății totale, al cunoașterii și exprimării nelimitate. Azi a ajuns un spațiu al recluziunii și al reeducării. Un „Pitești digital”.

Cu siguranță ați auzit că rezultatele căutărilor pe Google (care deține o cotă de 92% din piața de căutare) nu reflectă curiozitățile și nevoile dvs. ci opiniile altcuiva despre ceea ce se dorește să știți.

Acesta nu este deloc un secret.

Iar pe Facebook sunteți probabil inundat de link-uri către surse oficiale pentru a corecta orice erori pe care le-ați putea avea în cap, precum și link-uri către corecții ale postărilor, așa cum au fost ele făcute de nu-știu-ce organizații de verificare a faptelor.

Ați auzit probabil vorbindu-se și de video-uri retrase de pe YouTube, de aplicații eliminate din magazine și de conturi anulate pe o serie întreagă de platforme.

Probabil că, în aceste condiții, v-ați modificat și comportamentul. Aceasta face parte din noua cultură de implicare pe internet.

Linia pe care nu ai voie să o depășești este invizibilă. Ești ca un câine cu o zgardă cu șocuri electrice.

Este nevoie să te descurci singur, ceea ce înseamnă că este necesar să fii prudent atunci când postezi, să te ferești de afirmațiile dure sau tranșante care ar putea șoca, să fii atent la cultura media pentru a discerne ce se poate spune și ce nu și, în general, să urmărești să eviți controversele pentru a câștiga privilegiul de a nu fi anulat.

În ciuda tuturor dezvăluirilor privind Complexul Industrial al Cenzurii și a implicării largi a guvernului în aceste eforturi, precum și a proceselor în justiție care rezultă din acestea, este clar că zidurile se închid din ce în ce mai mult, cu fiecare zi care trece.

Utilizatorii acceptă tot mai mult această situație, de teamă să nu își piardă conturile.

De exemplu, YouTube (care alimentează 55% din tot conținutul video online) îți dă voie să greșești doar de trei ori înainte să îți șteargă contul definitiv.

O greșeală este devastatoare, a doua este existențială…….

Ești blocat și constrâns să renunți la tot – inclusiv la posibilitatea de a-ți câștiga traiul în cazul în care conținutul tău este monetizat – dacă faci unul sau doi pași greșiți.

În această situație, nu mai este nevoie să te cenzureze nimeni. Te cenzurezi singur.

Nu a fost dintotdeauna așa. Nici măcar nu ar fi fost firesc să fie așa.

Schimbarea dramatică din trecut și până astăzi poate fi urmărită după traiectoria diferitelor declarații făcute de-a lungul anilor.

Tonul a fost dat în zorii World Wide Web, în 1996, de către expertul digital, textierul trupei Grateful Dead și profesor la Universitatea Harvard, John Perry Barlow, care a murit în 2018.

Declarația lui Barlow privind Independența Spațiului Cibernetic, pe care ironia sorții face să o fi scris la Davos, în Elveția, este găzduită și azi de Electronic Frontier Foundation, pe care el a întemeiat-o.

Manifestul vorbește într-un limbaj romantic despre viitorul dezrobitor și universal al libertății internetului:

„Guverne ale lumii industriale, coloși obosiți de carne și oțel, eu vin din ciberspațiu, noua casă a conștiinței. În numele viitorului, vă rog pe voi, cei din trecut, să ne lăsați în pace. Nu sunteți bineveniți printre noi. Nu aveți autoritate acolo unde ne adunăm noi.

Nu avem un guvern ales, și nici nu este posibil să avem unul, așa că mă adresez dvs. cu autoritatea cu care vorbește întotdeauna libertatea însăși.

Declar că spațiul social global pe care îl construim este în mod natural independent de tiraniile pe care încercați să ni le impuneți.

Nu aveți niciun drept moral de a ne conduce și nici nu dețineți vreo metodă de coerciție de care să ne temem cu adevărat.

Puterile guvernelor derivă din consimțământul celor guvernați. Nu l-ați solicitat și nu l-ați primit pe al nostru. Noi nu v-am invitat. Nu ne cunoașteți nici pe noi, nici lumea noastră.

Să nu vă treacă prin cap că o puteți construi ca pe un proiect de edificiu public. Nu puteți. Este un act al naturii și se dezvoltă de la sine prin acțiunile noastre colective.”

Și a continuat la fel, cu o viziune amețitoare și expansivă – poate și cu un strop din anarhismul utopic al anilor ’60 – care a modelat ethosul ce a stat la baza construirii internetului în zilele de început.

O întreagă generație de programatori și de furnizori de conținut a crezut că s-a născut o nouă lume, care va deschide o nouă eră a libertății în toate domeniile, cu tot mai multă cunoaștere, drepturi ale omului, libertate creatoare și conectarea fără frontiere a tuturor la literatură, fapte și adevăruri, care rezultă organic dintr-un proces de participare a mulțimii.

După un deceniu și jumătate, în 2012, această idee a fost adoptată pe deplin de către principalii arhitecți ai economiei emergente a aplicațiilor și ai exploziei utilizării smartphone-urilor în toată lumea.

Astfel s-a născut Declarația privind Libertatea Internetului, care a fost postată online în iulie 2012 și a suscitat o mare atenție din partea presei la vremea respectivă.

Semnată de Electronic Frontier Foundation, Amnesty International, Reporteri Fără Frontiere și alte organizații de apărare a libertăților, ea afirma următoarele:

„Declarație

Milităm pentru un Internet liber și deschis.

Susținem procese transparente și participative pentru elaborarea politicii Internetului și stabilirea a cinci principii de bază:

Exprimare: Internetul nu este indicat să fie cenzurat.

Acces: Promovarea accesului universal la rețele rapide și ieftine.

Deschidere: Internetul este necesar să rămână o rețea deschisă unde fiecare să fie liber să se conecteze, să comunice, să scrie, să citească, să privească, să vorbească, să asculte, să învețe, să creeze și să inoveze.

Viață privată: Protejarea vieții private și apărarea capacității fiecăruia de a controla utilizarea datelor și aparatelor sale.”

Desigur, nu mai era atât de radicală și vizionară precum originalul lui Barlow, dar păstra esența acestuia, statuând libertatea de exprimare ca prim principiu, cu propoziția lapidară: „Internetul nu este indicat să fie cenzurat”.

Repetăm: această perspectivă a definit o epocă și a suscitat un larg consens.

În 2010, sprijinind principiul libertății, Hillary Clinton afirma:

„Libertatea de informare susține pacea și securitatea, care constituie fundamentul progresului mondial.”

Declarația din 2012 nu este nici de stânga, nici de dreapta. Ea rezumă esențialul a ceea ce înseamnă favorizarea libertății pe internet, exact așa cum sugerează titlul.

Dacă accesați acum site-ul internetdeclaration.org, browserul nu vă va dezvălui nimic din conținutul acestuia. Certificatul de securitate este mort.

Dacă treceți peste avertisment, vă veți trezi cu interdicția de a accesa site-ul.

O raită prin Archive.org arată că ultima expunere „live” a site-ului a fost în februarie 2018.

Era la trei ani după ce Donald Trump susținuse public că, „în unele locuri”, este necesar să vorbim despre „închiderea internetului”.

Dorința i-a fost îndeplinită, dar l-a lovit direct, după ce a fost ales președinte în 2016. Tocmai libertatea de exprimare pe care a batjocorit-o s-a dovedit atât de importantă pentru el și cauza sa.

La doi ani de la începutul mandatului său prezidențial, exact în momentul în care industria cenzurii a început să se coalizeze pentru a tura motoarele la maximum, site-ul Declarației s-a stricat și, în cele din urmă, a dispărut.

Mergem repede înainte, la un deceniu după scrierea Declarației pentru Libertate pe Internet. Suntem în anul 2022 și am trecut prin doi ani grei, cu închideri de conturi, în special ale celor care se îndoiau de înțelepciunea lockdown-urilor sau de obligativitatea vaccinării.

Pe 22 aprilie 2022, Casa Albă a dat publicității o Declarație pentru Viitorul Internetului.

Ea a venit cu o prezentare în stil pergament și cu majuscule în stilul vechilor scrieri.

Cuvântul „libertate” a fost eliminat din titlu și adăugat doar ca o parte a ghiveciului de cuvinte care urmează în text.

Semnată de 60 de țări, noua Declarație a fost dată publicității cu mare tam-tam, inclusiv un comunicat de presă al Casei Albe.

Țările semnatare erau toate aliate ale NATO, alte țări fiind excluse.

Semnatarele erau: Albania, Andorra, Argentina, Australia, Austria, Belgia, Bulgaria, Canada, Capul Verde, Cehia, Cipru, Columbia, Comisia Europeană, Costa Rica, Croația, Danemarca, Republica Dominicană, Estonia, Finlanda, Franța, Georgia, Germania, Irlanda, Islanda, Israel, Italia, Jamaica, Japonia, Kenya, Kosovo, Letonia, Lituania, Luxemburg, Macedonia de Nord, Maldive, Malta, Marea Britanie, Insulele Marshall, Micronezia, Moldova, Muntenegru, Noua Zeelandă, Niger, Olanda, Palau, Peru, Portugalia, România, Serbia, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia, Taiwan, Trinidad și Tobago, Ucraina, Ungaria și Uruguay.

Nucleul noii Declarații era foarte clar și reprezenta o bună sinteză a esenței structurilor care guvernează conținutul de pe internet astăzi:

„Internetul ar fi necesar să funcționeze ca o unică și descentralizată rețea de rețele – cu o acoperire globală și guvernată prin intermediul unei abordări multilaterale pentru părțile interesate, în care guvernele și autoritățile relevante colaborează cu mediul academic, societatea civilă, sectorul privat, comunitatea tehnică și alții.”

Expresia „parte interesată” („stakeholder”, la fel ca în „stakeholder capitalism”) a devenit populară în anii ’90, pentru a se deosebi de expresia „deținător de acțiuni” („shareholder”).

O parte interesată nu este un proprietar, nici măcar un consumator, ci un terț sau o instituție care declară că are un interes puternic în rezultatul procesului luării deciziilor de către proprietari, ale căror drepturi – în schimb ‒ pot fi anulate sau reduse în interesul mai larg, general.

În acest fel, expresia a ajuns să descrie un grup amorf de terțe părți influente, care au un cuvânt de spus în gestionarea instituțiilor și sistemelor.

O abordare „multistakeholder” este modul în care societatea civilă este băgată în treabă, cu finanțare și influență, și i se spune că este importantă ca instrument de promovare a diverselor perspective și operațiuni.

Prin folosirea acestei pârghii lingvistice, o parte a obiectivului noii Declarații este explicit politic:

„Abțineți-vă de la utilizarea internetului pentru a submina structura electorală, alegerile și procesele politice, inclusiv prin campanii secrete de manipulare a informațiilor.”

Din acest avertisment putem conchide că noul internet este structurat pentru a descuraja „campaniile de manipulare” și merge până acolo încât „să favorizeze o mai mare incluziune socială și digitală în cadrul societății, să consolideze rezistența la dezinformare și malinformare și să sporească participarea la procesele democratice”.

Conform celui mai recent limbaj al cenzurii, orice formă de blocare sau suprimare de sus în jos devine de acum justificată în numele promovării incluziunii ‒ adică „DEI”, ca în Diversitate (pomenită de trei ori), Echitate (de două ori) și Incluziune (de cinci ori), și al opririi dezinformării și malinformării.

Un limbaj identic cu cel invocat de Cybersecurity Infrastructure Security Agency (CISA) și de restul complexului industrial care lucrează la oprirea răspândirii informațiilor.

CISA a fost creată în ultimele zile ale administrației Obama și aprobată de Congres în 2018, cu scopul de a ne proteja infrastructura digitală împotriva atacurilor cibernetice ale unor viruși informatici și unor actori străini ostili.

Însă, la mai puțin de un an de la înființare, CISA a decis că infrastructura electorală a SUA face parte din infrastructura critică a țării (impunând astfel controlul federal asupra alegerilor, care sunt gestionate de obicei de către state).

Mai mult, o parte din protejarea infrastructurii electorale a SUA includea ceea ce directorul CISA, Jen Easterly, numea „infrastructura cognitivă”.

Easterly, care lucrase anterior la Tailored Access Operations, o unitate ultrasecretă de război cibernetic din cadrul Agenției Naționale de Securitate (NSA), a inventat astfel regina tuturor eufemismelor orwelliene: „infrastructura cognitivă”, care se referă la gândurile din capul tău.

Exact asta încearcă să controleze aparatul guvernamental de combatere a dezinformării, condus de oameni ca Easterly!

Fidelă acestui scop, CISA a devenit în 2020 centrul nevralgic al aparatului de cenzură al guvernului american – agenția prin care toate solicitările de cenzură ale guvernului și ale „părților interesate” sunt direcționate către companiile de social media.

Gândiți-vă acum la ce am aflat despre Wikipedia, care este deținută de Wikimedia, al cărei fost director executiv a fost Katherine Maher, care va fi acum director executiv al Radioului Public Național.

Ea a fost o apărătoare constantă a cenzurii, susținând că Primul Amendament este „provocarea numărul unu”.

Co-fondatorul Wikipedia, Larry Sanger, a declarat că bănuiește că Maher a transformat Wikipedia într-o platformă operată de serviciile de informații.

Într-un interviu, Sanger a afirmat:

„Știm că există o mulțime de comunicări pe canale secundare. Cred că este cert că, acum, Fundația Wikimedia, probabil guvernele, probabil CIA au conturi pe care le controlează și prin care își exercită influența.

Și este fantastic, în sensul rău al cuvântului, că ea (Maher) chiar acționează împotriva sistemului pentru că este «liber și deschis».

Când spune că a colaborat cu guvernul pentru a închide ceea ce ei numesc «dezinformare», asta practic înseamnă că sistemul nu mai este «liber și deschis».”

Ceea ce s-a petrecut cu Wikipedia, pe care toate motoarele de căutare o privilegiază între celelalte rezultate, s-a petrecut cu aproape toate site-urile importante de pe internet.

Preluarea Twitter de către Elon Musk s-a dovedit aberantă și costisitoare în ceea ce privește banii din publicitate și, prin urmare, stârnește o vastă opoziție din partea celor din tabăra adversă.

Faptul că platforma sa, redenumită X, chiar există, pare să fie contrară oricărei dorințe a Establishmentului controlat și controlor de azi.

Am parcurs un drum foarte lung de la viziunea lui John Perry Barlow din 1996, care și-a imaginat o lume cibernetică în care guvernele nu erau implicate, la una în care guvernele și „multi-partenerii lor interesați” sunt responsabili de o „economie digitală globală bazată pe reguli”.

De-a lungul acestei răsturnări totale de situație, Declarația privind Libertatea pe Internet a devenit Declarația pentru Viitorul Internetului, cuvântul „libertate” fiind consemnat ca o referință trecătoare.

Tranziția de la una la cealaltă a fost ca falimentul – gradual la început, brusc după aceea.

Am trecut destul de repede de la „voi (guvernele și interesele corporatiste) nu sunteți bineveniți printre noi” la o „unică și descentralizată rețea de rețele”, incluzând „mediul academic, societatea civilă, sectorul privat, comunitatea tehnică și altele” pentru a crea o „economie digitală bazată pe reguli”.

Iar acesta este nucleul Marii Resetări care afectează principalul instrument prin care canalele de informare de azi au fost colonizate de complexul corporatist.

Citiți și:
Noua Lege a UE privind Serviciile Digitale, care introduce cenzura și controlul asupra Internetului, a intrat în vigoare
Controlul Internetului. O legislație propusă în SUA ar putea deschide calea către implementarea globală a identificării obligatorii online sub pretextul verificării vârstei

 

yogaesoteric
17 iunie 2024