Mărturisire a lui Hellvig: Notele SRI sunt cam greu de înțeles
La aniversarea SRI, fostul director demisionar Eduard Hellvig a postat pe X un mic omagiu, în care face, totodată, și unele mărturisiri neașteptate. Cum ar fi aceea că notele informative ale sereiștilor sunt cam greu de înțeles. „La nivelul următor, sunt aspecte pe care sereiștii le cred, le și știu în mare, dar nu știu exact dacă ce știu este în realitate ceea ce este cu adevărat”, scrie Hellvig, o frază ea însăși cam greu de înțeles.
„Pentru cineva care nu a avut niciodată tangență cu serviciile de informații, limbajul acestora poate părea straniu și încriptat. Și în public, cumva firesc, dar și în notele și rapoartele de informare pe care le vehiculează zilnic.
Când am fost votat de Parlament director al SRI acum vreo zece ani, primul impact a fost chiar cu limba română dar străină care guverna fiecare hârtie pe care o vedeam. În discuții, oamenii erau mult mai firești, destul de rezervați și politicoși, dar reușeau de fiecare dată să explice conceptele destul de facil. În scris, toată elocvența se transforma într-un stil propriu, auster, de a așeza în pagină aspectele pe care le știau.
Mult timp m-am gândit că este un test recurent pentru politicienii civili care sunt trimiși să conducă instituția. Că este o formă de a trasa o graniță între militarii de carieră, profesioniști ai informațiilor, cunoscători ai treburilor interne ale unui serviciu și un politician implantat la vârf o dată la ceva vreme.
Limbajul tehnic al SRI nu reușea defel să fie pe atât de limpede pe cum mi-aș fi dorit. Să spună lămuritor despre ce este vorba, cine, ce, cum, cu cine și trimis de cine. Pentru cineva care până atunci nu avusese niciodată tangență cu serviciile de informații, părea că de fapt oamenii se feresc de cuvinte.
În realitate, aveam să înțeleg destul de rapid, oamenii din servicii, și din SRI în particular, se feresc prin construcție de cuvintele care nu au sută la sută acoperire în fapte. «Știi sau crezi?» e întrebarea care dă fiori oricărui debutant venit cu vraful de documente în fața șefilor.
Munca sereiștilor nu este despre a produce probe, precum o instanță, ci de a ști din vreme de un plan care se coace într-un loc neprietenos. Dar, ca în orice loc neprietenos, situațiile nu sunt tot timpul foarte limpezi. Nici nu ai vreodată trei surse, precum jurnaliștii. Cartografiezi pe întuneric și speri ca atunci când se aprinde lumina să se potrivească imaginea.
La nivelul următor, sunt aspectele pe care sereiștii le cred, le și știu în mare, dar nu știu exact dacă ce știu este în realitate ceea ce este cu adevărat. Și iată cum și un liberal sadea se poate molipsi de paralimbaj.
În esență, ca să nu vă plictisesc foarte tare, scurt tips and tricks de a citi hârtiile provenite de la serviciile de informații. Luați-le cu rezerve, cu precauție, cu dubii, așa cum e normal pentru orice adult funcțional. Dar să știți că în spatele propozițiilor cazone sunt mai multe elemente decât pot fi așternute pe hârtie cu un grad rezonabil de certitudine. Câteodată, pentru servicii, chiar cu riscul de a atrage critici și o oarecare zeflemea. În fond, asta înseamnă rigoare și e destul de complicat de gestionat”, mai scrie fostul director.
Citiți și:
Sorin Roşca Stănescu: Dublul mister al demisiei lui Eduard Hellvig
Instaurarea dictaturii digitale în România: ANCOM și serviciile de informații vor putea bloca site-uri și postări pe internet
yogaesoteric
3 aprilie 2025
