Maşinaţiunile Băncii centrale americane muşamalizate în contextul crizei financiare

de Vlad Petreanu

Banca centrală americană, Federal Reserve (FED), refuză să facă publică lista companiilor care  au primit ajutoare de urgenţă de la statul american, în valoare de aproape două trilioane de dolari, bani proveniţi din taxele şi impozitele plătite de contribuabili.
 
Directorul Federal Reserve, Ben S. Bernanke şi Secretarul Trezoreriei, Henry Paulson, au promis că în luna septembrie a anului 2008 vor da curs cererii Congresului SUA privind transparenţa anumitor operaţiuni, în contextul celor 700 de miliarde de dolari infuzaţi de Stat în sistemul financiar bancar. Nu au făcut însă acest lucru.

La două luni după această declaraţie, a ieşit la iveală că Federal Reserve a dat împrumuturi cu mult peste această sumă, prin intermediul unor „programe de salvare”, fără aprobarea Congresului. Cetăţenii americani nu au însă nici cea mai vagă idee despre ce s-a făcut cu banii lor sau ce garanţii există că aceştia vor fi recuperaţi.

„Marea problemă este că nu se cunoaşte care sunt garanţiile oferite de debitori,” a subliniat Dan Fuss, vicepreşedinte al companiei Loomis Sayles & Co. din Boston.  „Pe o piaţă lichidă, aceasta nu ar fi o problemă, dar nu ne aflăm în această situaţie,” afirmă Dan Fuss. „Piaţa este foarte agitată şi destul de fragilă.”

FED a încheiat contracte pentru 11 astfel de programe, opt dintre ele fiind create ad-hoc, în contextul crizei financiare. Pe baza Legii Informării libere care garantează dreptul cetăţenilor americani de a ştii ce se face cu banii lor, agenţia de presă Bloomberg News a cerut detalii despre împrumuturile acordate de FED. În ciuda insistenţei, nu a primit niciun răspuns. De aceea, în noiembrie 2008, Bloomberg News a somat Federal Reserve în justiţie să facă publice aceste informaţii.

„Banii vă aparţin dumneavoastră, cetăţenilor americani, nu sunt ai Federal Reserve”, a spus miliardarul Ted Forstmann, partener senior al companiei Forstmann Little & Co din New York. „Bineînţeles că ar trebui să existe transparenţă.”

Trezoreria, Federal Reserve şi Barack Obama

Purtătoarea de cuvânt a Federal Reserve, Michelle Smith, a refuzat să facă vreun comentariu pe tema împrumuturilor sau a procesului cu Bloomberg. Nici purtătoarea de cuvânt a Trezoreriei, Michele Davis, nu a răspuns la telefoanele şi e-mail-urile care i-au fost adresate. La fel a procedat şi Jason Furman, secretarul economic al preşedinţiei SUA, ca răspuns la solicitările de a afla care este poziţia preşedintelui american faţă de această problemă.

Într-un discurs din 22 septembrie 2008, din timpul campaniei electorale, Barack Obama a promis că „guvernul nostru va fi transparent şi deschis, astfel încât oricine să aibe siguranţa că avem în vedere problemele poporului.”

Chestiunea împrumuturilor acordate de FED este foarte importantă, deoarece Banca Centrală joacă acelaşi rol de „salvator” ca şi Guvernul, care a creat „Programul de întrajutorare a profitului afectat” (TARP). La cele 700 de miliarde de dolari acordate prin TARP companiilor falimentare, se adaugă astfel sume mult mai importante, date cu împrumut tot din banii contribuabililor, de Federal Reserve. Valoarea acestora se ridica în luna noiembrie 2008 la 2 trilioane de dolari. Aceste împrumuturi au cunoscut o creştere spectaculoasă, de 140% (1172 miliarde de dolari), în cele şase săptămâni care au urmat deciziei guvernatorului FED din 14 septembrie 2008, de a relaxa standardele colaterale.

Decizia din 14 septembrie 2008

Ca orice bancă, Federal Rerseve solicită garanţii pentru a-şi acoperi riscurile, atunci când acordă un împrumut. Până la data de 14 septembrie 2008, FED a considerat toate bunurile evaluate de guvern şi toate asigurările garantate prin profituri drept „garanţii colaterale”. Acestea reprezintă active fixe sau financiare oferite ca garanţie unui creditor şi blocate până când împrumutul este restituit. După această dată, Federal Reserve a modificat reglementările, în sensul acceptării unor garanţii mai puţin sigure şi expunerii la riscuri mai mari. A fost creat şi un cadru legal, Legea pentru stabilizarea economică de urgenţă din 2008, pentru a acoperi operaţiunile dubioase realizate în cadrul TARP.

Planul de preluare de către Stat a garanţiilor riscante din cadrul TARP are în vedere cumpărarea acestora la cel mai mic preţ pe care îl găseşte Trezoreria americană şi care este conform cu legea de mai sus. Legislaţia nu stabileşte însă nicio metodă specifică de cumpărare, ci prevede constituirea unui consiliu de supraveghere, alcătuit din cinci membrii, printre care se află şi şefii celor două instituţii vizate, Henry Paulson şi Ben Bernanke. Cu alte cuvinte, cei doi ar trebui să semnaleze şi să sancţioneze propriile abateri.

În aparenţă, Trezoreria şi Federal Reserve sunt pentru transparenţă, însă când vine vorba de a face publice informaţiile, sunt primii care ridică obstacole. La audierea  Comitetului Bancar al Senatului, organizată pe 23 septembrie 2008 la Washington,  Paulson a cerut să se aplice transparenţa atunci când sunt cumpărate profituri nesigure în cadrul programului TARP. „Avem nevoie de o privire generală”, a spus el „Avem nevoie de protecţie. Avem nevoie de transparenţă. Eu o doresc. Noi toţi o dorim”. La o întrunire a Senatului de a doua zi, Bernanke a accentuat importanţa unei atitudini deschise în cadrul programului. „Transparenţa este o problemă importantă” a afirmat el.

Transparenţa FED s-a oprit însă la a anunţa pe propriul site că a dat cu împrumut bani unor bănci. Sub pretextul protejării pieţei şi al evitării tranzacţiilor în alb, fără precizarea preţului, FED a refuzat să anunţe public şi cui a dat miile de miliarde de dolari. Fiind vorba de sume uriaşe din banii contribuabililor, s-a iscat un mare scandal.

„Este necesar să se ajungă la un echilibru între nevoia de transparenţă şi protejarea interesului public” a afirmat Scott Talbott, vicepreşedintele pentru afaceri guvernamentale al unui grup comercial din Washington.. „Cei care plătesc taxe au dreptul să ştie unde se duc banii lor, iar lansarea acestui simplu anunţ ar putea să slăbească încrederea cetăţenilor în sistem”

Cele mai mari bănci americane, Citigroup, Bank of America, JPMorgan Chase, Wells Fargo & Co., Goldman Sachs Group Inc. şi Morgan Stanley au refuzat să comenteze dacă au împrumutat bani de la FED sau nu. Aceştia au primit deja 120 de miliarde de dolari din cele 700 acordate prin TARP.
 
Într-un interviu din 6 noiembrie 2008, Barney Frank, preşedintele Comitetului pentru Servicii Financiare al Congresului, a afirmat că „este suficient că Federal Reserve a făcut acest anunţ, iar riscul pe care şi-l asumă este acceptabil, date fiind condiţiile  actuale.” Barney Frank a afirmat că a discutat despre această situaţie cu Timothy F. Geithner, preşedintele şi directorul executiv al Federal Reserve din New York. Geithner este însă un potenţial candidat la postul de secretar al Trezoreriei, deţinut în prezent de Paulson.

„Am discutat cu Geithner şi el era sigur de faptul că totul este în regulă,” a afirmat Frank. „Iar dacă există riscul ca FED să fie puţin zdruncinată, acesta este un lucru regretabil. E o pierdere acceptabilă, dacă va ajuta într-adevăr la refacerea economiei.”

Deblocarea Pieţei

Frank a afirmat că FED nu ar trebui să facă dezvăluiri cu privire la bunurile pe care le deţine sau asupra modului în care le evaluează, din cauza „delicatei probleme a preţurilor.” Tot el a afirmat că o asemenea dezvăluire ar putea „oferi oamenilor indicii în legătură cu preţul pe care l-aţi avea, le-ar putea sugera cam ce ar putea să vă vândă şi, de asemenea, le-ar putea da indicii despre aşteptările dumneavoastră.”  El nu a putut însă să explice şi de ce consideră că aceste informaţii ar putea constitui o problemă.

„Dezvăluirea modului în care FED valorifică  garanţiile colaterale ar putea veni în ajutorul dezmorţirii  pieţelor de credit îngheţate”, a afirmat Ron D’Vari, directorul executiv al NewOak Capital LLC din New York şi fost preşedinte al finanţelor structurate în cadrul BlackRock Inc. „Aş vrea tare mult să aflu care este metoda după care FED şi-a evaluat bunurile”, a spus D’Vari. „Aceasta ar putea deschide piaţa foarte repede.”

Cele 700 de miliarde ale TARP au fost folosite până acum pentru cumpărarea acţiunilor preferenţiale în cadrul băncilor, pentru a le susţine capitalul. Programul avea iniţial menirea de a păstra acţiunile ameninţate ale băncilor, atât timp cât pieţele erau îngheţate.

Procesul Bloomberg susţine că listele care cuprind garanţiile colaterale  „sunt esenţiale pentru a aprecia şi a evalua răspunsul guvernului aflat faţă în faţă cu cel mai mare cataclism financiar din America, de la Marea Depresiune încoace.”

FED a împrumutat cel puţin 81 de miliarde de dolari Grupului Internaţional American Inc., cea mai mare companie de asigurări din lume, ca acesta să-şi poată plăti datoriile către bănci. AIG a declarat că a primit un pachet extins de ajutorare de la guvern, estimat la peste 150 miliarde de dolari, din care doar o mică parte sunt acordate prin TARP.               

Banca Centrală este totodată responsabilă pentru pierderea a 26.8 miliarde de dolari, garantaţi prin portofoliu după ce Bear Stearns Cos. a fost cumpărat de JPMorgan. Portofoliul reprezintă totalitatea investiţiilor de diverse tipuri, deţinute de către un investitor individual sau instituţional, care poate cuprinde acţiuni, obligaţiuni, contracte futures, investiţii în sectorul imobiliar, instrumente echivalente cu numerarul sau alte active financiare. Scopul unui portofoliu este de a reduce riscul, prin diversificare. Cu cât sunt mai diversificate investiţiile din cadrul unui portofoliu, cu atât este mai probabil ca investitorul să obţină aceeaşi rentabilitate ca cea a pieţei instrumentelor financiare transferabile.
 
Într-un final, FED va fi nevoit să respingă unele garanţii colaterale din anumite programe. Pierderile acelor bunuri vor putea fi apoi acoperite parţial din capitalul infuzat recent acestor bănci de către Trezorerie. Oricum problema nedifuzării listei celor la care au ajuns aceste împrumuturi rămâne. „Din punctul de vedere al unui plătitor de taxe şi impozite este foarte important ca el să ştie cum împrumută Federal Reserve şi guvernul banii lui şi mai ales cui,” a spus Lucy Dalglish, director executiv al Comitetului Reporterilor pentru Libertatea Presei din Virginia.

Citiţi şi:
Dictatura financiară, soluţia dictată de grupul Bilderberg pentru rezolvarea crizei actuale
În ciuda deciziei Congresului, preşedintele SUA acordă ajutor corporaţiilor auto falimentare

yogaesoteric
4 martie 2009