Merz la COP30: Panică climatică, declinul industriei germane

Pentru cancelarul german, summiturile se succed unul după altul. După summitul privind oțelul, Friedrich Merz s-a îndreptat către COP30 în Brazilia, reuniunea clubului climatic. Acolo, participanții încearcă să acopere fisurile vizibile din construcția lor cu panica climatică.

Summitul privind oțelul încă răsuna în mass-media când cancelarul era deja în avion, în drum spre Belém, Brazilia. COP30 are loc zilele acestea sub conducerea președintelui brazilian Luiz Inácio Lula da Silva.

Reprezentanți din peste 70 de țări sărbătoresc momentul culminant anual al circului climatic global încă din 1995, conferindu-i aparența unui consens supranațional. Desigur, ei călătoresc cu miile – cu avionul, cum altfel – și cu emisii maxime.

Nimeni nu renunță voluntar la gala anuală a climei. Câteva tone de CO₂ nu mai contează cu adevărat. La urma urmei, așa cum știu cei din interior, planeta deja arde, iar lupta pentru un Pământ locuibil este, în esență, deja pierdută.

Comerțul și afacerile cu indulgențe

Cu toate acestea, marile personalități ale industriei climatice fac cu ochiul și sugerează că ar putea exista încă speranță pentru Pământ. De la Ursula von der Leyen la Lisa Neubauer și chiar delegația chineză, se înțelege că investițiile masive în economia verde ar putea salva situația.

Ca în cercurile spirituale, un pic de indulgență aici, o creștere a taxei pe CO₂ acolo, și, ca prin minune, temperatura globală scade la niveluri acceptabile – zeul climei este împăcat.

Friedrich Merz întreprinde călătoria de 9.000 de kilometri de la Berlin la Belém pentru a-i asigura pe colegii săi comercianți de indulgențe că vor beneficia în continuare de sprijinul contribuabililor germani.

Redistribuirea bogăției

Clubul intenționează să investească anual 1,3 trilioane de euro în măsuri climatice pentru țările în curs de dezvoltare și emergente. Germania, ca una dintre economiile presupuse a fi cele mai puternice, e chemată să participe în mod natural. Având în vedere că Statele Unite părăsesc alianța, este esențial să își facă simțită prezența.

Merz a fost necesar să călătorească, indiferent de problemele interne. Cinic, timpul său de vorbire a fost exact de trei minute. Trei minute pentru trimisul credincios al liniei dure a clubului – aproape eretic, având în vedere contribuțiile financiare ale Germaniei.

Înainte de ultima călătorie cu barca pe Amazon, cancelarul va ține o prelegere despre transformarea industrială și tranziția energetică – subiecte pe care puțini le stăpânesc la fel de bine ca reprezentantul de vârf al Germaniei.

O comedie tristă

Cel puțin în Brazilia, Merz poate afirma cu mândrie că Germania își poate atinge obiectivele climatice. Dezindustrializarea masivă face acest target posibil. În timp ce șeful ONU, António Guterres, a cerut măsuri radicale la începutul evenimentului, avertizând cu panica sa obișnuită că obiectivul de 1,5 grade a fost deja ratat, cancelarul joacă comedia sa tristă.

În ultimii ani, aproximativ 300.000 de locuri de muncă din industrie au fost pierdute în Germania din cauza creșterii prețurilor la energie și a reglementărilor climatice excesive. Țara se luptă din punct de vedere economic și riscă să devină o zonă industrială în declin în Europa, în conformitate cu calendarul climatic dictat de personalități precum Guterres.

Evenimente autoreferențiale precum COP30, care ignoră în mod conștient consecințele economice ale politicilor climatice dure, distorsionează realitatea, făcând dificilă pentru publicul larg să facă legătura între politica climatică și declinul economic.

Fisuri adânci în construct

De la apogeul mișcării climatice din 2009, când președintele SUA Barack Obama a declarat legal CO₂ cel mai periculos dintre toate gazele climatice, constructul a prezentat fisuri adânci.

Administrația Trump a abrogat această regulă, iar SUA vor ieși complet din clubul climatic la 1 ianuarie 2026, lovind mișcarea. Urmează redirecționări masive de capital: departe de fondurile verzi, către sectoare care generează randamente reale pe piață.

În SUA, banii se întorc către energia nucleară și convențională. Energiile regenerabile sunt obligate să concureze acum, ca într-o economie de piață reală. Progres real prin piețe libere.

Mișcarea climatică încă nu înțelege că progresul tehnologic către o producție mai curată, mai eficientă și mai durabilă nu a fost determinat de stat, ci de forțele pieței – materializate prin mecanisme de preț, nu prin planificarea centralizată socialistă.

China și India

Anacronismul retragerii industriale a Germaniei este evident acolo unde apar noi capacități – în India și China. Ambele ignoră regulile clubului climatic dominat de Europa.

India abia le recunoaște, în timp ce China joacă un joc inteligent, deși discutabil din punct de vedere etic, cu fanaticii climatici occidentali. Prin intermediul unei rețele de ONG-uri finanțate de guvern, Beijingul a contribuit de mult timp la consolidarea regimului climatic european din punct de vedere politic și în mass-media, în timp ce a extins masiv producția orientată spre export, cum ar fi panourile solare, urmând diferite căi interne.

Numai în acest an, China va pune în funcțiune 80 GW de capacitate nouă de cărbune, va investi în energie nucleară și, acolo unde este viabil din punct de vedere comercial, în energii regenerabile – în mod pragmatic și neideologic, în stilul chinezesc.

Vaca de muls a contribuabililor

Din perspectiva UE, COP30 e necesar să fie privită ca ceea ce este: un spectacol mediatic conceput exclusiv pentru a menține mașina europeană a subvențiilor climatice funcționând la turație maximă.

Comisia Europeană prevede aproximativ 750 de miliarde de euro pentru subvenții climatice între 2028 și 2034, pe lângă subvențiile și ajutoarele naționale. O afacere uriașă, în care „partenerii” mișcării climatice întind mâna după fondurile fiscale europene prin ajutorul pentru dezvoltare și nenumărate fonduri climatice.

Merz însuși știe că acest joc este defectuos. Înainte de summit, el a subliniat în repetate rânduri că protecția climei este esențială, dar este necesar să fie urmărită în paralel cu protejarea competitivității economice și a deschiderii tehnologice.

Cu toate acestea, experiența din prima jumătate a mandatului guvernului Merz arată că cancelarul nu va contesta politicile climatice distructive ale Bruxelles-ului. Interdicția privind motoarele cu ardere internă rămâne în vigoare; legea fără sens privind încălzirea continuă să coste gospodăriile germane miliarde de euro. Deviza: menținerea cursului, cu prețuri mari la energie electrică și alte subvenții, direct către declinul economic.

Citiți și:
Trump la ONU: Care sunt obiectivele Națiunilor Unite? Cu imigranții, țările voastre se îndreaptă spre iad. Schimbarea climatică este cea mai mare escrocherie din toate timpurile
Gigantul auto Stellantis migrează din Germania în SUA

 

yogaesoteric
13 noiembrie 2025