Microparticule invizibile din alimente pot elibera în organism vaccinuri şi medicamente

 

Înainte de a intra în detalii, imaginea de ansamblu este aceasta: există în prezent tehnologia prin care se infiltrează particule mici invizibile în produsele alimentare, iar aceste particule pot elibera în organism nutrienţi sau medicamente ori vaccinuri. Se cheamă nanotehnologie.

Aparent, această tehnologie există de cel puţin 10 ani. Dar, cercetătoarea Mary Baker întreabă: „Când aţi întâlnit dvs o eticheta pe un aliment care să menţioneze astfel de particule?”

Putem presupune că tehnologia nu s-a aplicat încă? Operează pe ascuns? Vom răspunde la această întrebare, dar mai întâi să observăm ce este scris în acest brevet care a fost făcut disponibil de către cercetătoarea Mary Baker.

Aplicaţia nr. US20080044481A1 din 27 mai 2005 pentru un brevet în SUA se referă la „microparticule pentru eliberarea de substanţe administrate pe cale orală”.

Inventatorul, care și semnează această aplicaţie, este Mordechai Harel, persoană asociată cu Advanced BioNutrition Corporation din Columbia, Maryland, la vremea respectivă. Mai jos sunt citate din această cerere de brevetare. Afirmaţiile nu lasă niciun dubiu asupra aplicabilităţii extrem de largi ale acestei tehnologii.

„Particulele descrise aici pot fi utilizate pentru a administra ori inocula unui animal agenţi bioactivi (de exemplu, nutrienţi, medicamente, vaccinuri, anticorpi şi altele asemenea), bacterii (de exemplu, bacterii probiotice), particule mai mici, sau orice altă substanţă.”

„Particulele descrise aici pot fi preparate şi folosite ca pulbere uscată, suspensii etc. şi sunt utile pentru a administra animalului medicamente, insecticide, nutrienţi, vaccinuri, particule mai mici şi orice altă substanţă ce poate fi conţinută în particule. Particulele sunt astfel potrivite pentru a fi utilizate în produsele alimentare umane, alimentele animalelor, compoziţii terapeutice (de exemplu, medicamente), compoziţii profilactice (de exemplu, vaccinuri, antibiotice, probiotice) şi produse de control al epidemiilor, printre alte produse.”

„O «particulă» este o bucată discretă de material (omogen sau heterogen) care are o dimensiune maximă de 5000μm.”

„Mai mult, când microparticulele vor fi utilizate ca şi componente ale unui produs alimentar, ar fi de dorit ca microparticulele să nu fie vizibile.”

„Particulele descrise aici pot fi utilizate pentru a transporta orice tip de substanţă chimică, combinaţie de substanţe, celulă sau altă substanţă ce poate fi incorporată în particulă pentru a ajunge astfel în organismul unui animal. Astfel de substanţe sunt denumite compoziţii «bioactive», indiferent de utilitatea acestora. Compoziţia bioactivă include, de exemplu, compoziţii sau compuşi farmaceutici, compoziţii sau compuşi nutraceutici, componente nutritive, bacterii probiotice, bacteriofagi (virusuri ce mănâncă bacterii), virusuri, arome, detergenţi sau alţi compuşi tensioactivi.”
 

 
Exemplele din aceşti (micro)agenţi (expediabili) includ antibiotice, analgezice, vaccinuri, agenţi antiinflamatori, antidepresivi, agenţi antivirali, agenţi antitumorali, inhibitori ai enzimelor, compuşi ce conţin zidovudină, proteine sau peptide (cum sunt vaccinurile, anticorpii, peptidele antimicrobiene), enzime (de exemplu amilaze, proteaze, lipaze, pectinaze, celulaze, hemicelulaze, pentosanaze, xilanaze, fitaze), lipozomi, compuşi aromatici de tip nitro sau nitrozo şi metaboliţii lor, inhibitori ai proteazei HIV, virusuri, steroizi, hormoni şi alţi agenţi care stimulează creşterea, pesticide, erbicide, germicide, biocide, algicide, rodenticide, fungicide, insecticide, antioxidanţi, substanţe ce stimulează creşterea plantelor şi animalelor. Inhibitori ai creşterii plantelor şi animalelor, conservanţi, nutraceutice, dezinfectanţi, agenţi de sterilizare, catalizatori, reactivi chimici, agenţi de fermentare, alimente sau suplimente alimentare pentru animale, nutrienţi, arome, coloranţi, cosmetice, medicamente, vitamine, sterilizante sexuale, inhibitori ai fertilităţii, promotori ai fertilităţii, purificatori ai aerului, atenuatoare de microorganisme, acizi nucleici (de exemplu ARN, ADN, PNA, vectori, plasmide, ribozime, aptameri, dendrimeri şi altele asemenea), antioxidanţi, substanţe fitochimice, hormoni, vitamine (cum ar fi vitamina A, B1, B2, B6, B12, C, D, E şi K, pantotenat, acid folic), provitamine, carotenoizi, minerale (spre exemplu săruri de calciu, seleniu, magneziu, fier), microorganisme (cum ar fi bacteriile, bateriile probiotice, lactobacili, fungi, drojdii), prebiotice, acizi graşi esenţiali şi/sau înalt saturaţi (omega 3, trigliceride cu lanţ mediu), suplimente nutritive, enzime, pigmenţi, aminoacizi, substanţe compuse utile în agricultură care să prevină infestarea (cum sunt erbicidele, pesticidele, insecticidele, rodenticidele, fungicidele, sau amestecuri din acestea) sau pentru promovarea creşterii (cum sunt hormonii, fertilizatorii, sau alţi agenţi care stimulează creşterea), arome şi coloranţi.”

Aceasta este o gamă foarte largă de aplicaţii, nu credeţi?

Aţi sesizat printre multitudinea de compuşi livrabili în organism cu ajutorul microparticulelor invizibile, medicamentul numit zidovudină? Acesta este AZT-ul, o substanţă chimică de tip medicament utilizată la tratamentul pacienţilor cu SIDA. A spune că AZT este toxic, este o uriaşă subclasare. Această substanţă distruge abilitatea celulelor de a se înmulţi. Iar în 2005, era menţionat ca medicament care poate fi administrat prin mâncare.

Este oare această tehnologie aplicată? Avem, de fapt, aceste microparticule şi componentele lor bioactive în mâncarea noastră?

Să ne întoarcem la aplicarea patentului, în 2005. Aşa cum s-a arătat, inventatorul, Mordechai Harel era asociat cu o companie, Advanced BioNutrition Corporation. Pe site-ul web al companiei se găseşte un link către un articol ştiinţific (A novel targeted delivery technology for protecting sensitive bioactive compounds…) în care coautor este Roger Drewes, care a devenit coordonatorul şef pe probleme ştiinţifice al companiei în 2010. Acesta este un articol interesant. Anumite pasaje din acest articol amintesc de aplicaţia pentru patentul din 2005.

Articolul menţionează o nouă „tehnologie de livrare”, „MicroMax”, asupra căreia există drept de proprietate şi care „protejează componentele bioactive sensibile de procesele de pregătire a alimentelor”. De asemenea, se menţionează: o „formulă ce conţine polimeri naturali care înconjoară bacteriile probiotice sau alte materiale biologic active…”. Bacteriile probiotice „rămân tăcute în timp ce îşi reţin activitatea lor pentru o lungă perioadă de timp în condiţii gastrice… neprielnice. MicroMax a fost testat folosindu-se bacterii, uleiuri esenţiale, vitamine, enzime, pigmenţi şi chiar vaccinuri, într-o varietate de alimente şi produse de nutriţie… și s-a observat că microparticulele livrează cantitatea dorită de particule active…”.

Iată încă un citat din cererea de brevetare din 2005 care arată similitudini cu articolul menţionat: „Invenţia furnizează microsfere ce conţin compuşi activi biologic asociaţi cu ulei, precum şi metodele de a le fabrica şi utiliza. Aceste microsfere constau într-un complex solubil de polimer nedigerabil şi emulsifiat cu compuşi bioactivi asociaţi cu ulei impregnaţi într-o matrice de polimer digerabil. Complexul dezvăluit de microsfere protejează compuşii activi biologic, cum ar fi vitamine, ulei de peşte şi carotenoizi, de oxidare sau de degradare. […] Microsferele dezvăluite… furnizează de asemenea protecţie faţă de digestia gastrică (activitatea gastrică) şi permit eliberarea compuşilor activi din punct de vedere biologic în intestin”.

Se pare că este vorba de aceeaşi tehnologie atât în cererea de brevetare din 2005 cât şi în metodele „MicroMax” ale Advanced BioNutrition Corporation sau de două tehnologii care se aseamănă foarte mult – caz în care, da, microparticule invizibile din alimente sunt mult mai mult decât un sistem propus. Acesta este un sistem funcţional, care este deja disponibil. Poate livra oamenilor o gamă impresionantă de substanţe chimice şi bioactive, prin alimente. Cine ştie ce alte companii au şi folosesc deja această tehnologie?

Avem astfel de-a face cu zero consimţământ informat pentru a fi trataţi, prin alimente, cu diferite medicamente sau vaccinuri? Zero cunoaştere din partea publicului? Zero răspundere? Nimic pe etichetele alimentelor?
Dacă aceasta se petrece populaţiei acum, expresia „procedeu secret aplicat pe ascuns” abia începe să descrie situaţia.

Citiți și:

Sinistra experimentare pe oameni a unor nanotehnologii

Un insidios genocid controlat: Peste 2,25 milioane decese au survenit în ultimii 10 ani tocmai datorită sistemului medical american

Genocidul biochimic planetar

 

yogaesoteric
22 septembrie 2016