Mierea de mană

 

Mulți dintre noi când trecem pe lângă borcanele cu miere şi vedem că scrie „miere de mană”, nu prea înţelegem despre ce este vorba. Foarte puţini cunosc originea acestui sortiment de miere special.

Mierea de mană este singurul tip de miere care nu provine din nectarul florilor. Poate să provină din două surse.

Prima sursă, cea mai importantă, o reprezintă secreţiile dulci ale arborilor.
Când ai fost într-o pădure de brad, pin, molid, sau chiar într-o pădure de fag sau salcie, probabil ai observat că de multe ori pe trunchiul sau pe frunzele acestor arbori se scurg răşini sau anumite substanţe lipicioase dulci. Aceste substanţe dulci sunt preluate de albine, mai ales în perioada de primăvară şi toamnă, când florile sunt puţine sau oferă puţin nectar.

A două sursă de miere de mană o reprezintă excreţiile dulci ale afidelor.
Când ai mers în grădină cu siguranţă ai văzut nişte insecte mici verzui care de multe ori acoperă crenguţe întregi, iar frunzele şi zona în care ele se găsesc este acoperită cu ceva lipicios. Seva plantelor conţine o cantitate mare de glucide şi mai puţine substanţe necesare pentru sinteza proteinelor. Ca atare, afidele sunt silite să extragă multă sevă pe care o prelucrează cu aparatul lor digestiv, iar surplusul de glucide îl excretă sub formă de picături dulci (mană). Albinele preiau aceste picături dulci mai ales dacă sunt foarte abundente iar flora din jur nu acoperă necesarul lor de nectar.

Prin urmare mierea de mană poate avea origine vegetală (secreţia dulce a plantelor) sau animală (excreţia afidelor).

Cât de sănătoasă este mierea de mană (de pădure)

Mierea de mană este foarte apreciată, mai ales că poate fi consumată şi de persoanele alergice la polen. Totuşi, aceste persoane este necesar să se asigure că respectivul produs este 100% miere de mană şi nu un amestec.

Un al doilea motiv pentru care mierea de mană este foarte apreciată este faptul că poate fi considerată un cocktail de minerale. Conţinutul de minerale al mierii de mană, spre exemplu, este de şase ori mai mare decât cel al mierii de salcâm.

În privinţa glucidelor, în comparaţie cu mierea provenită din nectarul florilor, mierea de mană conţine ponderi diferite de zaharuri. Însă ceea ce face diferenţa faţă de mierea provenită din nectarul florilor este faptul că mierea de mană conţine melezitoză, o trizaharidă care imprimă acestui tip de miere calităţi inferioare pentru că este greu digerabilă. Procentul de melezitoză din mierea de mană poată să varieze între 10 și chiar 28%, în funcţie de condiţiile climatice, planta de la care albina adună mana, sezon etc. Cu cât procentul de melezitoză este mai scăzut cu atât calitatea mierii de mană este mai ridicată.

Mierea de mană conţine puţine substanţe volatile, din acest motiv aroma ei nu este foarte pronunţată. Totuşi, mierea de conifere este puţin mai aromată, iar când deschizi borcanul o să simţi un uşor miros de răşină.

Acest sortiment de miere mai conţine substanţe antioxidante precum fenoli, flavonoizi sau alţi pigmenţi.

De asemenea, a fost evidenţiat conţinutul mare de componente bioactive comparative cu celelalte tipuri de miere. Prin urmare la acest tip de miere conţinutul de enzime şi substanţe antibiotice este mult mai mare decât la mierea provenită din nectarul florilor.
Referitor la acțiunea bacteriană a mierii de mană, s-a demonstrat că aceasta depinde foarte mult de zona din care albinele au adunat produsul, precum şi de planta de pe care au cules.
Prin încălzire, mierea din nectar îşi pierde acţiunea antibacteriană, însă mierea de mană îşi păstrează puterea antibacteriană chiar dacă a fost încălzită la o temperatură de 100°C.

Mierea de mană are o valoare deosebita pentru consumul uman şi prin conţinutul de acizi organici, bioflavonoide, vitamina C si vitamine din grupul B.

Prin urmare, mierea de mană are efecte similare asupra organismului uman, comparabile cu cele ale mierii obişnuite, din flori.

Mierea de mană, datorită conţinutului ridicat de minerale, este frecvent recomandată în tratamentul spasmofiliei la adolescenți, a rahitismului la copii si adolescenți, în osteoporoză şi afecţiuni articulare la adulţi şi vârstnici.
Este utilă şi persoanelor cu un sistem imunitar slăbit.

Cum o recunoaştem?

Culoarea mierii de mană este brună, cu nuanţă verzuie, roşiatică sau pronunţat negricioasă, depinzând foarte mult de planta de la care provine mierea.

Gustul mierii de mană este mult diferit de celelalte sortimente de miere de flori, iar datorită conţinutului crescut de substanţe minerale care acoperă în parte gustul dulce dat de zaharuri, gustul mierii de mană este specific, ușor caramelizat.

Din ce motiv nu este bună totuşi pentru albine?

Din cauza trizaharidelor, albinele nu digeră în totalitate mierea de mană, mai ales când procentul de trizaharide este ridicat, iar în perioada iernii intestinele lor se vor umple rapid cu reziduuri.
În cazul în care iarna nu are vreo „fereastră” în care albinele să îşi facă zborul de curăţire, albinele riscă să facă diaree, intoxicaţii grave, iar moartea lor de cele mai multe ori este inevitabilă.

Citiți și:

Mierea de ochi – un produs apicol uitat de lume

Ce este «căpăceala». Elixirul secret produs de albine, mai puternic decât mierea sau propolisul

Seva viţei de vie este un veritabil elixir natural binefăcător, ce acţionează ca un leac deosebit de eficient pentru tratarea a numeroase boli

 

yogaesoteric
10 decembrie 2018

 

Also available in: Français