Mihai Eminescu – Citate despre exploatarea insidioasă a Românilor de către străini prin intermediul statului ateu înființat în 1859 (I)
Statul chipurile „modern”, așa cum îl vedem noi astăzi, cu instituțiile lui prin care averea noastră, munca noastră, resursele noastre și timpul nostru sunt exploatate de străini, este o invenție a celor care conduc lumea din umbră (Mafia Internațională) și un instrument implementat peste tot pe planetă pentru ca popoarele lumii să fie subjugate mai ușor, resursele omenirii să fie furate mai facil și Noua Ordine Mondială să fie implementată mai rapid.
Observați cum peste tot pe planetă (sau aproape peste tot) avem State Naționale la fel, cu aceleași instituții – cu președinție, cu parlament, cu camere ale parlamentului, cu guvern, cu prim-ministru, cu miniștri, cu partide, cu bancă națională și bănci comerciale, cu curte constituțională și curte de conturi, cu „alegeri democratice” și referendum național, cu primării și consiliu local, cu împrumuturi de la FMI și Banca Mondială etc. etc. etc. Multe dintre aceste State Naţionale au fost implementate (sau mai bine zis impuse popoarelor) în acelaşi timp în europa sau în lume.
Cum se face că peste tot pe planetă popoarele au ajuns toate la aceeași concluzie, că acesta – statul aşa-zis „modern” – este cel mai bun sistem de organizare pe care este necesar să îl îmbrățișeze pentru binele lor? Este doar o coincidență? Chiar este cel mai bun sistem de organizare posibil?
Statul în care trăim este denumit în mod fals „Român”. El nu este românesc nici la origine, nici instituţiile lui nu sunt specifice poporului român, și nici nu este condus de români. Prin alăturarea lângă cuvântul „Stat” a termenului „Român” se creează falsa impresie că Statul este românesc, că ne aparține nouă, că este rezultatul voinței noastre, că lucrează pentru noi, că este specific nouă. Dacă Statul ar fi cu adevărat românesc, atunci el ar păstra, ar promova și ar implementa în organizarea socială valorile tradiționale specifice poporului român, în special ortodoxia. Un Stat Român cu adevărat român ar fi de fapt un Stat Ortodox Român. În realitate însă, vedem cu toții că trăim într-un Stat Ateu Anti-român.
Eminescu și-a dat seama la vremea lui că ceva este în neregulă cu statul adus de străini și în România, și că acesta este nu doar nepotrivit poporului român dar puternic dăunător.
Citatele din Eminescu pe care le puteți citi mai jos sunt valabile și astăzi – vorbim de aceiași străini organizați care ne exploatau și atunci cu ajutorul statului, și ne exploatează și acum, prin același stat numit de fațadă „român”, dar care este în realitate o creație a străinilor și este un stat profund anti-românesc. Faptul că foarte multe articole publicate de Eminescu la timpul lui sunt actuale, valabile și astăzi, arată că avem și astăzi problemele societății românești de atunci. Deci răul pe care îl vedem în jurul nostru e aici de cel puțin 135 de ani, de când Eminescu scria rândurile de mai jos.
Oricine poate vedea cât de anti-românesc este Statul numit în mod înşelător „român”, gândindu-se măcar la ultimii 28 de ani de distrugere sistematică, exploatare de către străini și subjugare, din 1989 până azi.
Din cauză că noi suntem păcăliți să gândim pe termen scurt și foarte scurt, nu putem înțelege ușor „opera” dezvoltată de acești prădători ai omenirii care controlează Statele, operă care este gândită și aplicată pe termen lung și foarte lung. Citatele din Eminescu de mai jos sunt de ajutor pentru a vedea și a analiza situaţia pe termen lung, înapoi în istorie, iar apoi înspre viitor. Aceste citate, de asemenea, ne ajută să vedem, să înțelegem și să concluzionăm că suferințele noastre de astăzi, aplicate prin intermediul statului ateu anti-român, nu sunt de ieri, de-alaltăieri, ci poporul nostru se confruntă cu ele de sute de ani, iar atacul asupra noastră este străin.
Citind aceste citate veți vedea cât de bine înțelesese Eminescu faptul că străinii îi exploatau prin intermediul statului pe români. Din cauză că îi demasca pe mafioți în publicațiile încă libere de la acea vreme și pentru că făcea parte din elita patriotismului românesc care lupta împotriva lor, Eminescu a fost asasinat, asemenea altor patrioți români dinaintea lui și de după el. La baza asasinării lui Eminescu a stat Francmasoneria care se simţea în pericol tot mai mare ca urmare a atacurilor lui Eminescu şi a deconspirării de către o voce credibilă şi îndrăgită, a acţiunilor lor antinaţionale şi anticreştine.
Mihai Eminescu – Citate despre Statul așa-zis „Modern”, chipurile „Român” (în fapt Stat Ateu Anti-român) și despre exploatarea românilor de către străini:
– „Un popor, oricare ar fi el, are dreptul a-şi legiui trebuinţele şi tranzacţiunile ce rezultă neapărat din acele trebuinţe, reciprocitatea relaţiunilor sale, într-un cuvânt: legile unui popor, drepturile sale, nu pot purcede decât din el însuşi; condiţiunea de viaţă a unei legi, garanţia stabilităţii (legitimităţii n.n.) sale e ca ea să fie un rezultat, o expresiune fidelă a trebuinţelor acelui popor”;
– „Statul român nu mai este un produs al geniului rasei române, ci un text franţuzesc aplicat asupra unui popor ce nu-l înţelege şi nu-l va înţelege niciodată”;
– „Legile demagogiei sunt factice, traduse de pe texte străine; …reforme introduse în mod clandestin, necerute de nimenea”;
– „La noi mizeria e produsă, în mod artificial, prin introducerea unei organizaţii şi a unor legi străine, nepotrivite cu stadiul de dezvoltare economică a ţării, organizaţie care costă prea scump şi nu produce nimic”;
– „Constituţia noastră, punând greutatea pe o clasă de mijloc, parte străină, parte neexistentă, a dat loc la o declasare generală din cele mai dezastruoase; nu mai există o altă deosebire între oameni, decât cea pe care o stabileşte banul, oricum ar fi câştigat”;
– „Peste tot aceeaşi idee: să dau străinilor ce-mi cer; cât pentru români, puţin îmi pasă!”
– „Aparat reprezentativ şi administrativ care nu se potriveşte deloc cu trebuinţele simple ale poporului român”;
– „Cea mai superficială socoteală din lume ar dovedi, îndestul, că puterea productivă a naţiei româneşti n-a crescut, n-a putut să crească în raport cu groaza de cheltuieli pe care le-au impus formele de civilizaţie străină, introduse cu grămada în ţara noastră… Înzecitu-s-au şi însutitu-s-au oare averea românului şi veniturile lui pentru a plăti instituţiile de o sută de ori mai scumpe? Desigur că nu”;
– „Peste noapte şi prin surprindere, am admis legiuiri străine, legi străine în toată puterea cuvântului, care substituie, pretutindenea şi pururea, în locul noţiunilor naţie, ţară, român, noţiunea om, cetăţean al universului, fie din Berber, Nigritania, China sau Galiţia… Ei, bine, nu le-am admis pentru român, cu interesele căruia nu se potriveau, ci pentru elemente economice cu care se potriveau şi care ştiu a se folosi de dânsele. Am creat o atmosferă publică pentru plante exotice, de care (din cauza cărora, n.n.) planta autohtonă moare… Azi avem cele mai înaintate instituţii liberale. Control, suveranitatea poporului, codice franţuzeşti, consilii judeţene şi comunale. Stăm mai bine pentru aceasta? Nu, de zece ori mai rău, căci instituţiile noi nu se potriveau (şi nu se potrivesc) cu starea noastră de cultură, cu suma puterilor muncitoare de care dispunem, cu calitatea muncii noastre, încât trebuie să le sleim pe acestea pentru a întreţine aparatul costisitor şi netrebnic al statului modern”;
– „Teoria de om şi om (…) devine o stupiditate erijându-se în teorie de stat, căci preface ţara moştenită, apărată cu vărsare de sânge şi cu privaţiuni, într-o mlaştină pentru scurgerea elementelor nesănătoase din alte ţări – introducând într-un stat eminamente naţional un sistem de instituţii cosmopolite; urmare aplicării ei vom avea de-acum înainte dominaţia banului internaţional, o domnie străină, impusă de străini; libertatea de muncă şi tranzacţiuni; teoria de luptă pe picior în aparenţă egal, în realitate inegal. Şi, în această luptă, nu învinge cine-i tare, nobil, sau eroic; învinge cel fără scrupul faţă de concetăţenii săi”;
– „Capitalul (…) e, adesea, ca posesiune individuală, rezultatul unor uneltiri vinovate, a exploatării publicului prin întreprinderi hazardate şi fără trăinicie, a jocului de bursă, a minciunii”;
– „Ne mulţumim dacă actele guvernanţilor de azi nu sunt de-a dreptul de înaltă trădare, abstracţie făcând de toate celelalte defecte ale lor, precum mărginirea intelectuală, slăbiciunea de caracter, lipsa unui adevărat şi autentic sentiment patriotic… Trădătorii devin oameni mari şi respectaţi, bârfitorii de cafenele – literatori, ignoranţii şi proştii – administratori ai statului român”;
– „Partidele, la noi, nu sunt partide de principii, ci de interese personale – care, păstrând numai coaja legilor şi goala aparenţă, calcă făgăduielile făcute naţiei în ajunul alegerilor, fac tocmai contrariul de ceea ce au promis mandanţilor lor şi trec, totuşi, drept reprezentanţi ai voinţei legale şi sincere a ţării… În cadrul lor, organizarea nu înseamnă decât disciplina oarbă a unei societăţi de esploataţie sub comunii şefi de bandă”;
– „… acei paraziţi cărora nestabilitatea dezvoltării noastre interne, defectele instrucţiei publice şi golurile create în ramurile administraţiei publice, prin introducerea nesocotită a tuturor formelor civilizaţiei străine, le-au dat existenţă şi teren de înmulţire”;
– „Acei ce conduc nu sunt decât străini, străini prin origine, prin moravuri, prin educaţie – interesele străinilor dar, şi numai aceste interese, sunt dezideratul <> (persoanelor aflate la cârma ţării, n.n.)”;
– „Cine oferă o leafă bună şi un tain află oricând o armată numeroasă de mercenari politici, fie cauza lui cea mai nedreaptă din lume”;
– „Există două naţiuni deosebite (distincte, n.n.) în această ţară: una stoarsă şi sărăcită, de producători, alta îmbuibată, de mijlocitori (spoliatori, n.n.). Averea se urcă (creşte, n.n.) numai în oraşe şi, chiar şi aici, nu în populaţiunea română, ci în cea străină. Nu se intervertesc factorii ecuaţiunii sociale, ci devin cu totul alţii. Avem a calcula astăzi cu factori care, înainte, în vechea noastră organizaţie lipseau cu totul, avem pe străin cu puterea strivitoare a capitalului bănesc, faţă cu românul care ameninţă a cădea în robia celui dintâi, a deveni o simplă unealtă pentru fructificarea capitalului lui… Rasa determinantă a sorţii acestei ţări nu mai este cea românească, ci străinii românizaţi – veneticii – care au obţinut cetăţenia română, n.n. – de ieri-alaltăieri, iar autoapărarea împotriva lor e disproporţionat de grea, de vreme ce aceşti oameni au sprijin pe străini, pârghiile care-i ridică sunt aşezate în afară, pe când înlăuntru n-avem decât poporul nostru propriu, scăzând numeric şi fără o conştiinţă limpede de ceea ce trebuie să facă.
Avem de-o parte rasa română, cu trecutul ei, identică în toate ţările – ţinuturile, n.n. – pe care le locuieşte, popor cinstit, inimos, capabil de adevăr şi de patriotism. Avem apoi, deasupra acestui popor, o pătură superpusă, un fel de sediment de pungaşi şi cocote, răsărită din amestecul scursurilor orientale şi a celor occidentale, incapabilă de adevăr şi patriotism.
Nu contestăm, de asemenea, că averile s-au înmulţit în România – numai că nu în mâinile românilor; nu contestăm că există multe palate şi zidiri mari în oraşele noastre – numai că nu ale indigenilor. Suma averilor e aşa repărţită, încât prea puţin din ea e în mâini indigene.
În evul nostru mediu străinii de altă lege erau opriţi de-a avea moşii, iar domnii expropriau cu bani din vistierie chiar pe străinii ortodocşi, pentru ca nu străinii să fie proprietari în ţară. (…) rasa română scade şi străinii sporesc.”
Citiţi a doua parte a articolului
Citiţi şi:
Ce-ar mai scrie Eminescu astăzi, chiar de s-ar întoarce?
Mihai Eminescu este mai actual ca niciodată: Despre cum lucrează masonii împotriva Bisericii şi a naționalismului
yogaesoteric
15 ianuarie 2020