Mihai Mălaimare: „Am lăsat Lumea pe mâna boilor și acum ne mirăm că în jurul nostru este plin de balegă?”

Nu am crezut nicio secundă că Lumea poate fi atât de nebună, sau atât de ignorantă, sau atât de dusă cu pluta ca să se lase condusă de niște nenorociți, niște criminali, la urma urmelor! Nu am crezut pentru că nu am avut timp, era important să muncesc, era important să-mi fac un nume, era important să trăiesc. Auzeam că undeva în Africa este un dictator care-și omoară oamenii, îi pune la frigider, îi mănâncă, dar, cum era foarte greu să crezi așa ceva și aproape imposibil să verifici, mergeam mai departe. Dar de vreo 30 de ani, Lumea este complet năucă, valorile s-au disipat, este cât se poate de evident că un om cu capul pe umeri nu are ce căuta în această foșgăială de nebuni, isterici, inculți, trădători, neoameni.

Cum a fost posibil așa ceva? Cum de nu am băgat de seamă? Acești nenorociți au trăit printre noi, probabil s-au comportat la fel, cum de nu ne-am sesizat, cum de nu am luat atitudine? De ce am permis unor jeguri să ridice privirea mai sus de sanda (pentru ei, sau cei puși să fie atenți la ce postăm: Ne sutor ultra crepidam! – Cizmarule, nu mai sus de sanda!), ba, mai mult, să se instaleze în capul mesei? Poate nici asta nu m-ar deranja foarte tare, numai că râgâie, clefăie când mănâncă, râd prostește și rânjesc mitocănește. Eu nu admit așa ceva la masă, de fapt, așa ceva nu se cuvine să fie permis niciunde. Cum am putut face așa ceva? De ce nu am luat atitudine când un grup de tineri (fete și băieți) mergea pe stradă și unul dintre ei râgâia sinistru, iar o domnișoară râdea și-l săruta tandru? Și nu am un răspuns care să mă mulțumească.

Am întâlnit multe astfel de ipochimene la viața mea și, da, am trecut mai departe, am preferat să întorc privirea, am considerat că este vorba despre o eroare genetică, una care, la urma urmelor, nu mă privește. Aceasta este marea eroare, suprema eroare, să lași să-ți intre în casă, în suflet, în drumurile tale, în eforturile tale de a trăi drept și cinstit, găunoșenia umană absolută. Iar ea, ca râia, ca o ciupercă, se întinde, se lăfăie și te omoară, până la urmă.

Eu am crescut în ideea că se cuvine să merg pe stradă în așa fel încât să nu deranjez pe nimeni, iar dacă văd un ins că dă buzna peste mine, să mă opresc, să mă feresc, cine știe, poate omul este grăbit, are o problemă, nu m-a văzut……. Dar nu, acum îmi dau seama că omul acela este un bou, puțin la simțire, ca toți boii (fabulă) și întocmai ca rubedeniile sale, dă peste mine nu pentru că este grăbit, nu pentru că are o problemă, ci pentru că este bou, iar eu nu ar fi fost cazul să mă opresc, nu ar fi fost cazul să mă feresc. Boii este necesar să fie opriți, boii este necesar să fie obligați să se ferească de oamenii normali și nu invers.

Am lăsat Lumea pe mâna boilor și acum ne mirăm că în jurul nostru este plin de balegă?

Autor: Mihai Mălaimare

Citiți și:
Prof. Constantin Dulcan: «Criza lumii este, în primul rând, spirituală. Sensul nu poate să fie decât în raţiunea dumnezeiască de dincolo de noi»
Zoe Dantes: O lume care este necesar să moară! Corabia nebunilor

yogaesoteric
10 iulie 2023