Mihai Tîrnoveanu: Eu nu incit la ură, ci la adevăr. Incit împotriva lui 2+2 = 5, revoluția neobolșevică a corectitudinii politice

Cu Dumnezeu înainte pornesc din nou și din nou, în fiecare zi, la drum împotriva acestei aberații. Pornesc spre întărirea legăturii dintre mine și alti oameni care împărtășesc același Ideal, Idealul Libertății de a fi Român, și sper ca nimeni să nu poată rupe veriga dintre noi, căci am certitudinea că Legătura de Dragoste de Neam și Țară dintre români este indestructibilă.

Astăzi, trăim, luptăm, murim, ne naștem, muncim, plângem sau râdem, ne batem între noi, într-o țară ocupată de străini. Aceasta este crunta realitate. De mult timp, prea mult timp, avem de a face cu o anarhie bine implementată pe mai toate palierele, care se răsfrânge asupra întregii societăți, o anarhie generată de frângerea reperelor identitare naționale, implicit așadar a celor creștine. Avem de a face cu o mașinărie infernală care ne poate ucide individual și ca popor, care paralizează reacțiile instituțiilor și ale oamenilor.

Această anarhie cuprinde corupție, incompetență, indiferență, obișnuința de a coabita cu răul, deprinderea cu „lasă că merge și așa”, lenea, plata nemuncii, taxarea muncii. Se șterg principiile, diferențele dintre alb și negru „se relativizează” totul într-o mare „teorie a relativității” menită a înlocui Certitudinea Nașterii și Învierii Mântuitorului. Corectitudinea politică s-a ridicat la putere pentru a aresta Adevărul.

Mă declar împotriva oricărei dictaturi, inclusiv împotriva dictaturii minorităților etnice și homosexuale generate de imperiului globalist. Este de fapt o dictatură a unei minorități politice care leagă majoritatea „tăcută”, minoritatea având puterea financiară care generează controlul.

Avem de dus o luptă care nu e în zadar, căci avem pentru ce lupta. Aici îi contrazic ferm pe toți cei care spun că totul este pierdut, că totul este în zadar și că nu mai avem un resort pentru luptă. Da, am pierdut resurse, am pierdut oameni, dar mai avem sufletele copiilor de salvat. Iar odată cu ele le vom salva și pe ale noastre. Țara acesta are morminte, cum spunea Octavian Goga, Țara aceasta are eroi și martiri și sfinți, iar lupta se duce și pentru Crucile lor, adică pentru memoria lor!

Culorile României din aceste vremuri nu sunt idilice, dar tabloul nu este cazul să fie murdărit și mai mult, ci doar șters de praf cu credință și smerenie.

Eroii și sfinții români sunt acolo, în firele adânci ale pânzei, de noi depinde dacă le îngropăm mai adânc sau le restaurăm, aducându-le în prim-plan.

Într-o lume în care mai toți au numai drepturi, eu consider că am numai îndatoriri, simțindu-mă însă liber; liber să cred în Hristos și în Neam, liber să fiu convins că România este Grădina Maicii Domnului, liber să cred că eroii și sfinții români sunt acele modele în stare să ne ridice, pe noi, poporul nevrednic, la loc în Istorie. Libertatea de a fi român este principala mea îndatorire!

Îmi fac după puterile mele această datorie, de pe vremea când eram elev la Iași. Am continuat ca student la Târgu-Mures. Au urmat acțiunile începute pe teren în 2014 pe zona cea mai grea, Harghita-Covasna. Niciodată nu am promis nimănui avantaje, dimpotrivă, am specificat tuturor că vor avea parte de un drum greu, foarte greu, inclusiv camarazilor mei apropiați, iar cine mă cunoaște cât de cât este conștient că ceea ce spun nu este o metaforă, figură de stil sau vorbă în vânt. Nu pretind nimănui să mă urmeze, nu judec niciun om care alege altceva. Specific acest aspect pentru lămurirea tuturor aspectelor, a oamenilor care sunt acum alături de mine în luptă și a celor de la care am primit mesaje că vor să între în ea, dezamăgiți de diverși lideri. Eu nu pot promite nimănui avantaje. Vă promit însă tuturor sub cuvânt de onoare că dacă veți fi alături de mine, de idealul libertății de a fi român, veți avea de tras din greu. Veți avea de răpus deznădejdea, veți avea oameni, prieteni și familie care vă vor spune că nu este bine ceea ce faceți, că nu aşa se luptă cu sistemul, că este mai bine altfel.

Vă promit că va fi nevoie să treceți examenul cumplit al răbdării și că asupra voastră se va arunca cu pietre și că unii din jurul vostru vă vor părăsi sau chiar vor trăda și chiar se vor mândri cu asta. Veți avea îndoieli mari iar atunci când veți cădea, veți spune că era într-adevăr mai bine altfel. Asta nu sună „electoral”, dar sună a adevăr.

Vă promit însă, în același timp, că în fiecare dimineață vă veți putea uita în oglindă fără să lăsați ochii în jos. Și atunci vă veți ridica din nou pentru a nu mai cădea.

Nu pot promite gloria vremurilor noastre efemere, ci Gloria mărturisirii, gloria de demult a fronturilor de luptă, care nu contează pentru vreun câștig politic, dar care știu cu certitudine că va conta pentru mântuirea sufletelor noastre, pentru flacăra năprasnică a voievozilor noștri, a sabiei lui Avram Iancu, Tudor Vladimirescu, a cuvântului lui Mihai Eminescu și Octavian Goga, a unor întregi generații ce s-au ridicat pe cruce împotriva dictaturilor.

Din tot acest câmp de încleștare aprigă dintre bine și rău au răsărit martiri și sfinți. Priviți-i în ochi pe cei care au fost bătuți cu ranga de fier și nu s-au dezis de Hristos și de Neam. Priviți Icoanele Sfinților Ardeleni, crucile martirilor din Covasna și Harghita, simțiți sufletul lor, de la Doboi până la Brețcu și Zăbala și Mărtănuș și Ojdula sau Târgu-Secuiesc.

Priviți-i în ochi pe cei care au luptat în munţi cu arma în mână împotriva ocupației comuniste. Simțiți mâinile lor degerate din iernile grele petrecute în văgăunele din creierii munților. Simțiți inima lor lovindu-se de piept, ca două stânci de creme din care au izvorât scântei și flacără. Simțiți în adâncul vostru pașii de tunet ai Batalioanelor Române care au trecut Carpații pentru România Mare, tranșeele de sânge care au fost râuri, batistele înnodate de lacrimi ale femeilor ce-şi așteptau bărbații plecați pe front și copiii îngenuncheaţi în fața mormintelor taților lor. Este o întreagă istorie de jertfă și luptă a unor oameni care s-au numit români. Ei sunt bunicii și străbunicii voștri, ei sunt familia voastră, sângele vostru.

Au îndurat prigoană, dar nu s-au lăsat. S-au frânt uneori, dar nu s-au îndoit. Și tocmai de aceea au rămas în istorie și în sufletele generațiilor care au urmat. Ei nu au construit dibăcii politice și nici guverne sau parlamente trădătoare, dar au făurit politica națională, cea a demnității românești. Și tocmai de aceea ei nu vor fi uitați, și tocmai de aceea ei rămân în istorie și din această cauză sunt atât de periculoși astăzi, pentru că ei sunt România. Restul, nu înseamnă nimic, decât calcule, compromisuri, promisiuni, tranzacții.

Și mai vă rog să conștientizați un aspect simplu, elementar: Nația noastră s-a ridicat întotdeauna prin urcarea idealurilor iar atunci când a căzut, a căzut prin tranzacționarea lor pe piața liberă a compromisurilor. Nu suntem niște naivi cu capul în nori, suntem atât și atât de pragmatici, încât am înțeles un adevăr istoric, de necontestat: pe baricada libertății am fost mari, iar în saloanele unde i-am servit pe alții de la masa noastră, mici.

Cu Dumnezeu înainte pentru Biruința Neamului Românesc!

Autor: Mihai Tîrnoveanu

Citiți și:
Mihai Tîrnoveanu: Victorie importantă! O instanță judecătorească din România decide că afișarea bannerului „Ceva este etern: Transilvania, pământ românesc!” la manifestările comunității maghiare este legală!
Fapte istorice ignorate ale României contemporane și marotele din scrierile oficiale (VIII)

yogaesoteric
26 noiembrie 2024