Mircea Platon, reacție la știrea despre părinții condamnați pentru că au ales homeschooling: Școala românească este pe cale de a deveni un „sistem penitenciar, digitalizat, medicalizat, anti-familie”

Scriitorul și istoricul Mircea Platon, autorul cărții Deșcolarizarea României și al unei ample analize, riguros documentate, constituind un semnal puternic de alarmă împotriva digitalizării școlii românești, „Cruciada copiilor: deșcolarizarea digitală”, a postat o reacție la știrea apărută recent în Adevărul, „Doi părinți din Bihor, care își educau copiii acasă, inculpați pentru împiedicarea accesului la învățământul obligatoriu”.

Potrivit lui Mircea Platon, cei doi părinți denunțați și pedepsiți „au luptat cum au putut cu un sistem degradat, adică ticăloșit. Și au fost penalizați pentru acest fapt”. În România, legalizarea învățământului acasă ar fi o soluție binevenită pentru părinții care vor să-și mențină copiii mai curați sufletește și mai capabili de a-și dezvolta potențialul, având în vedere că, în școlile actuale, supuse reformelor neîncetate, copiii „nu sunt pur și simplu dresați întru ignoranță, ci sunt corupți în multe feluri: prin predarea anapoda, prin manualele de tip talmeș-balmeș, prin indolența și acreala multor cadre didactice, prin imixtiunea a tot felul de ONG-uri și a tot felul de agende ideologice în mersul și substanța școlii”.

În final, scriitorul avertizează că, dacă părinții și societatea nu iau atitudine, școala este pe cale de a deveni un „sistem penitenciar, digitalizat, medicalizat (nu e vorba doar de vaccin, ci și de serviciile de consiliere psihologică ș.a.m.d.), anti-familie”.

Preluăm mai jos întregul articol publicat de Mircea Platon pe site-ul său, Școala de acasă:

Părinții ‒ un tată și o mamă, căsătoriți ‒ a patru copii (în vârstă de 8, 10, 11 și 13 ani) din localitatea Bratca (județul Bihor) au fost judecați și condamnați la patru luni de închisoare, cu amânarea aplicării pedepselor, pentru infracțiunea de a-și fi retras copiii de la Liceul teoretic Bratca pentru a face cu ei școală acasă, înscriindu-i în programe de homeschooling americane.

Această sentință dovedește că am avut dreptate atunci când am susținut, începând din februarie 2010 și ulterior, propunerea doamnei deputat Carmen Axenie de a legaliza învățământul la domiciliu/școala acasă. La momentul respectiv, mulți români s-au opus din varii motive pe care nu le mai detaliez acum, pentru că e obositor să tot amănunțesc patologiile sui-generis sau induse (de rețele) ale cititorului român. Ajunge să amintesc că unul din refrenele care mi s-au servit atunci și de atunci încolo era că școala acasă nu este nevoie să fie legalizată pentru că ea există ca stare de fapt și e mai bine să nu intervină statul. E bine să se meargă așa, târâș-grăpiș, să se strecoare românul pe furiș. Așa e românește și, mai ales, cu adevărat creștinește. Oazele noastre de libertate sunt obținute hoțește, nu delimitate principial și apărate deschis. Iată că acest caz, al familiei din Bratca, ne arată insuficiența modelului hoțesc al libertății „creștine”.

Iată că această familie a fost trimisă în judecată și condamnată pentru că a îndrăznit să facă școală acasă. Ce s-ar petrece oare cu copiii pe perioada întemnițării părinților? Ar urma să ajungă pe mâna acelorași servicii sociale care i-au anchetat pe părinți?

Articolul din Adevărul precizează, într-adevăr, ca dovadă irefutabilă a naturii abominabile a părinților, că: „Specialiștii Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) Bihor au stabilit că cei patru copii au mari lacune educaționale, raportat la vârsta lor, iar părinții nu au pregătirea să îi educe, în condițiile în care femeia are 8 clase absolvite iar soțul ei, liceul.”

Poate că așa o fi, cum spune articolul. Dar articolul omite să ne spună că Liceul Teoretic Bratca este una dintre cele mai slabe unități de învățământ din Bihor, fiind pe antepenultimul loc din județ la Bacalaureat. În 2023, la acel liceu s-a intrat la Științe Sociale cu media 4,84 și la Mate-Info cu media 3,32. Între 2006 și 2012, s-a intrat la Mate-Info cu medii cuprinse între 7,73 și 8,29. Din 2015 și până în 2023, liceul a căzut la Mate-Info de la ultima medie 5,24, la 3,32. La Științe Sociale s-a intrat în 2020 cu media 2,09. La Bacalaureat, media liceului e de 3,33 și promovabilitate 20,69% (2023), 3,54 și promovabilitate 47,22% (2022), 1,97 și promovabilitate 20,41% (2021) și tot așa.

În timp ce școala mergea în jos, Proiectul de Dezvoltare Instituțională era din ce în ce mai glorios (vezi și imaginile de mai jos).

Cu alte cuvinte, cei doi părinți din Bratca au refuzat să-și mai dea copiii la o unitate școlară în descompunere. Sunt curios ce părere au Specialiștii Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului despre lacunele elevilor care ies de pe băncile liceului din Bratca?

Cei doi părinți au fost puși sub acuzare de procurori pentru vina de a-și fi retras copiii de la școală din pricină că nu voiau să-i lase să facă ore online. Și, după cum știm, digitalizarea este marele țel al școlii românești reformate. Asemeni altor sute de mii de părinți ale căror eforturi de a-și ține copiii departe de jungla neregulată și infectă a internetului ‒ cel care le aduce copiilor droguri, subcultură, suicid, anorexie sau bulimie, pornografie și altele ‒ au fost compromise de grăbita digitalizare a școlii românești, de conectarea tuturor la toate și de introducerea de table inteligente în clase și de teme pe internet în case, și cei doi părinți din Bihor au luptat cum au putut cu un sistem degradat, adică ticăloșit. Și au fost penalizați pentru acest fapt.

Dar de cine au fost penalizați? Legea interzice școala acasă. Judecătorii nu se pot mișca decât în limitele legii și, la o primă vedere, mi se pare că au dat dovadă de cât de multă clemență s-a putut, dat fiind contextul legal.

Adevăratul erou al timpului nostru pare a fi, conform articolului din Adevărul, domnul director al Liceului din Bratca, care i-a denunțat pe cei doi părinți pentru că și-au retras copiii de la școala lui performantă și excelentă. E doar unul dintre directorii pentru ale căror drepturi salariale sindicatele din educație amenință că vor intra în grevă. E doar unul dintre directorii și cadrele didactice și birocrații din inspectoratele școlare și din comisii ministeriale și institute și catedre universitare de științe ale educației care, atunci când le vorbești despre distrugerea școlii românești, dau din umeri și îți spun că așa e acum și că nu se poate face nimic. În acest caz, nu s-a putut face nimic decât un denunț împotriva celor doi părinți din Bihor care s-au gândit la o soluție care, poate, nu le va face copiii mai învățați decât ar fi ieșit de pe băncile acelui liceu din Bratca, dar care cu siguranță îi ținea pe copii mai curați sufletește, deci care măcar nu le distrugea potențialul. Pentru că asta se petrece în școlile din România: copiii nu sunt pur și simplu dresați întru ignoranță, ci sunt corupți în multe feluri: prin predarea anapoda, prin manualele de tip talmeș-balmeș, prin indolența și acreala multor cadre didactice, prin imixtiunea a tot felul de ONG-uri și a tot felul de agende ideologice în mersul și substanța școlii.

În timpul grevei de astă-vară, sindicaliștii din sistemul de educație (dinadins nu vorbesc de „profesori” și de „școala românească”, ci de „sindicaliștii din sistemul de educație”) cereau doar salarii mai mari și nu suflau o silabă despre integritatea actului educațional, despre deprofesionalizarea lor prin reformele neîncetate și bulversarea programelor, manualelor și pedagogiei.

Unul dintre sloganurile cele mai des repetate de sindicaliști pe toate rețelele de comunicare virtuală, uneori cu isterie evidentă și cu dispreț total lipsit de profesionalism față de copii și părinți, era: „dacă nu vă convine și nu ne susțineți, luați-vă acasă copiii și educați-vi-i singuri, că noi ne-am săturat”. Iată că cei doi părinți din Bihor au făcut aceasta și au plătit penal pentru îndrăzneală. Cadrele didactice sunt pe cale de a deveni gardieni ai unui sistem penitenciar, digitalizat, medicalizat (nu e vorba doar de vaccin, ci și de serviciile de consiliere psihologică ș.a.m.d.), anti-familie. Și este necesar să ținem cont că în legea „România educată” e prevăzută și obligativitatea grădiniței, de la 3 ani. Am atras atenția asupra acestui aspect și mi s-a zis că să sperăm că totul va fi bine. Nu va fi.

Testele PISA ‒ ca să lucrăm cu materialul clientului, cu sursele care se presupune că au autoritate în ochii birocraților pe care este necesar să-i înfruntăm ‒ arată clar că elevii români petrec prea mult timp la școală pe ecrane (fără a mai socoti și timpul de acasă), ceea ce le afectează randamentul. Analfabetismul funcțional are de-a face în mare măsură cu acest fapt. Părinții din Bihor și alții ca ei nu au posibilitatea, datorită unei legi proaste, să facă homeschooling. Bisericile, cu mici excepții, oferă și ele școli aliniate idealurilor de antreprenoriat digital și foarte scumpe, astfel încât e greu pentru o familie, fie ea ortodoxă sau neoprotestantă (nu înțeleg de ce articolul din Adevărul folosește expresia „pocăiți”, nu avem în România o comunitate religioasă a cărei denumire oficială să fie de „Pocăită”), să-și țină patru copii în școli private. Sunt sigur că respectivii părinți ar fi fost bucuroși ca școala publică să le ofere o educație bună, solidă, copiilor lor, astfel încât acei copii să poată ajunge să termine, dacă vor și dacă au vocație intelectuală, mai mult decât un liceu sau opt clase, cât au terminat părinții lor. Școala nu le oferă nimic și, în schimb, presa sugerează că părinții sunt niște bigoți ignoranți. Poate, dar măcar au știut să distingă binele de rău, ceea ce e mai mult decât sunt în stare experții cu doctorate plagiate sau ideologizate DEI care conduc România.

România, conform testelor PISA la care se închină experții sistemului, e pe penultimul loc din UE la performanța școlară, și totuși sistemul nu îți permite să ieși din el. Ca și comunismul, îți face binele cu forța.

La precedenta lege, din 2011, am înțeles că modelul Germaniei, unde școala acasă nu e permisă, a fost preferat celui american, în care educația la domiciliu încă e permisă și e în creștere. Dar Germania are un sistem școlar care la matematică e cu 47 de puncte PISA peste cel românesc și la citire e cu 52 de puncte, deși e și el în cădere liberă. SUA, care e doar cu 10 puncte în urma Germaniei, are sistem legal de homeschooling. Canada și Marea Britanie, care în clasamentele PISA apar ca fruntașe și la matematică, și la citire, au și ele sistem de școală acasă. De ce ține statul român copiii prizonieri ai unui sistem de educație schimonosit și degradant? De ce, în condițiile în care nu revine la școala cu pedagogie, manuale și programe clasice, nu îngăduie alternativa școlii acasă?

Cred că a sosit momentul ca toate partidele care vor măcar să dea impresia că luptă pentru binele țării și al națiunii să pună deschis pe agenda lor electorală din 2024 legalizarea școlii acasă. Există modele de bune practici și în acest domeniu. Cred că e timpul să acționeze cineva deschis pentru că, altminteri, școala ca sistem penitenciar se va generaliza. Și grădinița.

Citiți și:
Acad. Ioan Aurel Pop: Unele dintre propunerile privind educația din România sunt rețete sigure de îndobitocire, de cufundare în ignoranță, îndemnuri la necunoaștere, la comoditate și la letargie
Alianța Părinților atrage atenția asupra strategiei Guvernului privind introducerea Inteligenței Artificiale în școli: Se urmărește, progresiv, înlocuirea factorului uman în educație
România robotizată sau deșcolarizarea digitală

yogaesoteric
9 ianuarie 2024