MISTERELE DEZVĂLUITE ALE MOMENTULUI OCULT AL HIATUSULUI

 

de profesor de yoga Gregorian Bivolaru

Definiţie
 

MOMENTUL OCULT AL HIATUSULUI este în realitate expresia LEGII OCULTE A LUI 7 care este cunoscută de către marii iniţiaţi şi înţelepţi. Această lege a fost revelată pentru prima dată de către marele înţelept Pitagora. La modul succint se poate spune că LEGEA OCULTĂ A LUI 7 evidenţiază modul cu totul special, tainic în care se comportă energia în cadrul unei acţiuni sau a unui proces care are loc în Manifestare (acest mod în care se comportă energia în cadrul unei acţiuni sau a unui proces este evidenţiat de această LEGE OCULTĂ A LUI 7 în întregul Macrocosmos). Această LEGE OCULTĂ A LUI 7 arată că în realitate în întreaga Manifestare totul se desfăşoară în anumite etape şi în anumite secvenţe, tot ceea ce se produce atunci evidenţiind o anumită ordonare ascunsă şi exact prestabilită, universală. LEGEA OCULTĂ A LUI 7 evidenţiază pentru cei iniţiaţi utilizarea în cadrul oricărei acţiuni sau în cadrul oricărui proces care este necesar pentru iniţierea şi împlinirea (finalizarea) acţiunii sau a procesului respectiv a două tipuri de energii tainice care sunt angrenate într-un mod armonios în anumite momente care sunt bine stabilite pentru fiecare fază. În cadrul acestei LEGI OCULTE A LUI 7 este întotdeauna vorba în prima fază de ENERGIA TAINICĂ A ÎNCEPUTULUI, impuls iniţial care este impregnat de datele specifice de definire a acţiunii sau a procesului. Această ENERGIE TAINICĂ A ÎNCEPUTULUI demarează acţiunea sau procesul permiţând şi asigurând derularea acţiunii respective sau procesului respectiv în conformitate cu scopul urmărit până la un anumit moment dat în care această ENERGIE TAINICĂ A ÎNCEPUTULUI – care este de fapt impulsul ocult iniţial – se termină. Dacă nu se intervine aşa cum este necesar chiar în acel moment precis în care impulsul cel iniţial (ENERGIA TAINICĂ A ÎNCEPUTULUI) se află exact în acea fază în care ENERGIA TAINICA A ÎNCEPUTULUI este tocmai pe cale să se termine, în acel MOMENT OCULT AL HIATUSULUI este posibil să apară o discontinuitate, acţiunea respectivă sau procesul respectiv putând fi preluat – în absenţa ENERGIEI TAINICE A ÎNCEPUTULUI (care se termină chiar în acel moment) ce conferă o amprentă specifică a acţiunii sau procesului – de orice alt tip de energie (care poate fi net diferită de ENERGIA TAINICĂ A ÎNCEPUTULUI) care apare atunci, respectiva acţiune sau respectivul proces putând după aceea să se deruleze într-o direcţie cu totul neprevăzută iniţial ori eventual acţiunea sau  procesul respectiv fiind chiar stopată în faza în care a dus-o ENERGIA TAINICĂ A ÎNCEPUTULUI. Intrarea într-o astfel de situaţie (MOMENTUL OCULT DE HIATUS) poate conduce la apariţia anumitor efecte surprinzătoare care pot fi total opuse scopului iniţial care a fost pornit (declanşat) odată cu manifestarea ENERGIEI TAINICE A ÎNCEPUTULUI. Tocmai de aceea, în orice acţiune sau proces exact, în acel MOMENT OCULT DE HIATUS sau, altfel spus, exact în acel moment de neutralitate care apare după derularea impulsului iniţial în cadrul celor 3 faze distincte (de creştere a energiei, de menţinere a energiei respective în acţiune, care fază este caracterizată de un sui-generis platou, şi de descreştere care apare atunci când energia scade), pentru că energia scade şi se sfârşeşte este întotdeauna necesar aportul (pe care chiar dacă noi nu-l conştientizăm ca atare el totuşi se produce într-un mod tainic şi ineluctabil) unei noi energii care este structurată informaţional întocmai ca şi cea de la început (ENERGIA TAINICĂ A ÎNCEPUTULUI), astfel ca acţiunea sau procesul respectiv să fie preluat într-un anume mod (practic) din mers fiind apoi continuat şi finalizat aşa cum este necesar în conformitate cu scopul care a fost hotărât iniţial. Această a doua energie, care ar putea fi numită energie de continuare şi finalizare, este integrată la momentul oportun în MOMENTUL OCULT DE HIATUS pentru a permite continuarea acţiunii sau a procesului şi ea se manifestă tot în trei faze evolutive (de creştere a energiei, de menţinere a energiei respective în acţiune (fază care este caracterizată de un sui-generis platou) şi de descreştere care apare atunci când energia scade) care, fiind adăugate la cele patru faze iniţiale ale procesului (respectiv cele trei faze ale energiei începutului la care se adaugă momentul de neutralitate sau MOMENTUL OCULT DE HIATUS), marchează în total cele 7  faze distincte ale desfăşurării acţiunii sau procesului, conform următoarei diagrame :

La rândul său, acţiunea sau procesul respectiv se constată la o analiza atentă că el manifestă trei etape distincte – etapa de creştere, etapa de derulare şi etapa de finalizare – faza propriu-zisă de derulare sau continuare desfăşurându-se de fiecare dată după ce se trece cu bine de faza a patra, sau altfel spus după trecerea cu bine a fazei MOMENTULUI OCULT DE HIATUS. După încheierea fazei nr. 7, acţiunea sau procesul respectiv intră într-o binemeritată fază de neutralitate pe care o implică orice acţiune sau orice proces care este încheiat cu succes. Reluând figura expusă anterior printr-o prezentare simultană a desfăşurării celor două energii (ENERGIA TAINICĂ A ÎNCEPUTULUI şi energia de continuare şi finalizare care se integrează întotdeauna exact la momentul oportun în faza MOMENTULUI OCULT DE HIATUS) şi a acţiunii sau procesului respectiv care se încheie cu succes, manifestarea clasică iniţiatică a LEGII OCULTE A LUI 7 ne apare în cazul unei prezentări succinte schematice astfel :
 

Din cele prezentate anterior rezultă universalitatea LEGII OCULTE A LUI 7 şi totodată printr-o înţelegere profundă analogică putem să intuim importanţa cu totul aparte a MOMENTULUI OCULT DE HIATUS.

GLOSAR :
Hiatus sau hiat (în română)
Termenul HIATUS provine din cuvântul latinesc “HIATUS”
Hiatusul este  o pauză care face să apara o anumită discontinuitate care apare între două aspecte distincte.
Altfel spus, un hiatus marchează o întrerupere care apare în timp sau care marchează o oprire ce survine într-o anumită continuitate.
 

Hiatus – prezentare conform tradiţiei Shivaismului Caşmirian

 

Între fiecare două tattva-e există întotdeauna un anumit hiatus (acest hiatus evidenţiază din punct de vedere ocult iniţiatic realitatea misterioasă a VIDULUI BEATIFIC CREATOR). HIATUSUL este în realitate pentru cei iniţiaţi expresia Continuumului enigmatic fundamental care este însăşi Conştiinţa Dumnezeiască Supremă (Dumnezeu Tatăl) şi care se află fără încetare prezent atât în cele 36 de tattva-e fundamentale cât şi în afara acestora.
 
Şivaismul arată, întocmai ca şi fizica actuală, că întreaga lume este de fapt alcătuită din anumite “cadre” discontinue (stări cuantice specifice), care sunt apoi urmate de alte “cadre” (stări cuantice specifice) etc., trecerea de la o astfel de stare la alta fiind discontinuă (altfel spus, trecerea de la o astfel de stare la alta este caracterizată de o anumită discontinuitate care nu este altceva decat MOMENTUL OCULT DE HIATUS). Între oricare două stări cuantice (străfulgerări creatoare, abhasa) succesive există întotdeauna un hiatus (un vid absolut care este în strânsă legătură cu MOMENTUL OCULT DE HIATUS). În această viziune profundă care este caracteristică înţelepciunii orientale, întreaga manifestare apare ca fiind o succesiune discontinuă de străfulgerări instantanee (abhasa) ale Conştiinţei Dumnezeiești Universale (care nu este altceva decât Conştiinţa Supremă a lui Dumnezeu Tatăl), care se manifestă din propria Sa voinţă şi într-o perfectă şi totală libertate.
 
Ştiinţa secretă a energiei timpului ne va oferi de fiecare dată multe surprize uluitoare şi profund spirituale pentru că atunci, fiind într-o deplină armonie (în acele momente de hiatus) cu starea de Vid Beatific creator  care le este asociată, avem de fiecare dată foarte multe şanse să atingem instantaneu stări de conştiinţă foarte elevate (chiar stări de extaz dumnezeiesc (SAMADHI)), fiind pur şi simplu cât mai atenţi la acele MOMENTE OCULTE DE HIATUS, conştientizând cât mai intens şi profund în propriul nostru univers lăuntric fiecare momentul distinct de hiatus al ciclului temporal respectiv. Conştientizarea fiecărui MOMENT OCULT DE HIATUS în propriul nostru univers lăuntric ne permite în mod implicit să intrăm în stare ocultă de rezonanţă cu energia misterioasă a VIDULUI BEATIFIC CREATOR. În fiecare stare de orgasm trăită plenar fără ejaculare (bărbatul) şi descărcare (femeia) ni se dezvăluie de fiecare dată chiar şi atunci când nu ne dăm seama de aceasta un MOMENT OCULT DE HIATUS care ne pune în tainică stare de rezonanţă ocultă şi instantanee cu energia colosală a VIDULUI BEATIFIC CREATOR.
 
Dacă ştim cu exactitate când anume se manifestă aceste intervale de discontinuitate în cazul desfăşurării unor acţiuni sau procese şi fenomene obiective care există în întregul Macrocosmos şi ne orientăm în mod ferm şi stăruitor atenţia urmărind totodată să le conştientizăm cât mai profund şi amplu în propriul nostru univers lăuntric, putem astfel  să conştientizăm foarte uşor energia spirituală, misterioasă şi colosală a Vidului Creator Beatific, şi putem realiza în felul acesta imense progrese spirituale sau este cu putinţă să realizăm importante salturi spirituale.
 

Revelaţii esenţiale cu privire la semnificaţia ocultă a momentelor de hiatus

 

Pentru a înţelege cât mai bine importanţa şi semnificaţia ocultă a momentelor de hiatus, oferim în continuare câteva informaţii esenţiale referitoare la aceasta.

După cum se ştie atât  în conformitate cu modelele care sunt propuse de tradiţiile spirituale ale lumii cât şi în conformitate cu concepţiile referitoare la univers care sunt propuse de ştiinţa contemporană, întreaga manifestare este în ultimă instanţă un ansamblu gigantic şi perfect coerent de energii care se prezintă sub forma unor vibraţii care au diferite frecvenţe de manifestare, care interferează şi interacţionează unele cu altele producând în felul acesta nenumărate procese de rezonanţă (sau, altfel spus, de modalităţi stabile de compunere ori întreţinere a unui număr impresionant de fenomene vibratorii).
 
După cum afirmă tradiţia tantrică, Macrocosmosul există printre altele datorită energiilor care se  manifestă  şi a  întreţinerii constante a unor fenomene de rezonanţă particulare, care îi dau o anumită aparenţă, o anumită coerenţă şi o anumită stabilitate.
 
Astfel, întregul spaţiu care ne înconjoară – spaţiu care ne apare, la nivelul conştiinţei noastre personale, ca fiind imuabil şi independent de corpurile şi de obiectele pe care el le conţine şi care este caracterizat întotdeauna de aceleaşi coordonate tridimensionale fundamentale (înainte-înapoi, sus-jos etc.) – există deci ca atare numai datorită întreţinerii constante de către energiile fundamentale care există în Manifestare a anumitor fenomene care sunt caracterizate de anumite frecvenţe de vibraţii ce declanşează procese specifice de rezonanţă. 
 
La fel şi timpul (care în realitate este energie) – ce este perceput la nivelul conştiinţei personale obişnuite ca având o existenţă imuabilă şi relativ uniformă ce se manifestă întotdeauna prin cele trei dimensiuni ale sale care sunt cunoscute sub numele de trecut, prezent şi viitor – este şi el la rândul său rezultanta anumitor modalităţi rezonatorii stabile şi coerente (în acest caz, este vorba de misterioasele energii ale timpului pe care unii savanţi chiar le-au descoperit prin anumite experienţe riguroase de laborator).
 
Întreaga noastră viaţă este prin urmare caracterizată de existenţa şi manifestarea unor ansambluri uriaşe de procese de rezonanţă ce prezintă anumite frecvenţe de vibraţie care sunt sintetizate de conştiinţa noastră într-un tot coerent şi unitar.
Ca practicanţi yoga noi ştim cu toţii însă că în anumite condiţii cu totul speciale această aparentă imuabilitate (sau altfel spus această stabilitate) a proceselor de vibraţie şi a rezonanţelor existente care caracterizează existenţa noastră în timp şi spaţiu poate fi în anumite condiţii modificată. În astfel de stări speciale de conştiinţă noi experimentăm altfel energiile timpului şi atunci ne putem confrunta – spre exemplu – cu uimitoare fenomene de transcendere a timpului, sau cu trăirea unor aşa-zise stări de omniprezenţă, sau cu unele fenomene de proiecţie a conştiinţei în afara trupului. În astfel de experienţe ne putem chiar confrunta cu fenomene paranormale de translaţie în enigmatice lumi subtile paralele.

Aproape întotdeauna, indiferent de modul în care noi percepem toate aceste fenomene de rezonanţă sau energiile subtile care există în întregul Macrocosmos, realizăm mai mult sau mai puţin în funcţie de gradul de trezire a conştiinţei noastre că în afara noastră există în mod obiectiv anumite legi universale care organizează şi structurează toate manifestările şi fenomenele care există în cadrul Creaţiei, făcându-le astfel să ne apară ca fiind stabile şi coerente.
 
Desigur, există pentru fiecare nivel al Manifestării universale (respectiv lumea fizică, lumea astrală şi lumea cauzală) anumite asemenea legi, dintre care unele sunt cunoscute şi de ştiinţa contemporană (cum ar fi legea atracţiei universale sau principiile termodinamicii etc).
 
Unele dintre aceste legi sunt însă valabile doar pe anumite niveluri existenţiale. Spre exemplu: legea curgerii energiei subtile a timpului în mod liniar dinspre trecut spre viitor – aspect care pare a fi ireversibil şi obligatoriu pentru existenţa terestră obişnuită – nu reprezintă deloc o constrângere pentru existenţa în anumite lumi astrale, unde energiile tainice ale timpului se manifestă acolo într-o cu totul altă formă (am putea spune că energiile timpului se manifestă în celelalte lumi, pe o „octavă” superioară) sau pot chiar să fie trăite ca ceva unificat, atunci se poate vorbi de un aşa-zis etern prezent, iar această trăire diferită a energiilor timpului ni se dezvăluie într-un mod inefabil atât în stările de meditaţie yoghină profundă sau în enigmaticele stări de iluminare.
 
Există însă şi anumite legi dumnezeiești esenţiale care se regăsesc pe toate nivelurile Creaţiei, alcătuind astfel ceea ce am putea numi esenţa procesului de organizare şi de structurare a Creaţiei. Dintre acestea este necesar să menţionăm acum (desigur, într-o formă lapidară realitatea tainică a momentului de hiatus) doar trei. [aceste legi şi principii spirituale fundamentale unele au fost, iar altele  vor fi studiate in extenso, în cadrul cursurilor noastre de yoga]:
 

1. Principiul Unitaţii fundamentale

Acest principiu afirmă că substratul (esenţa) care se află la baza tuturor vibraţiilor care există în întreaga Manifestare este o Vibraţie Supremă Unică, ce poate fi definită atât ca Voinţă Dumnezeiască Creatoare cât şi ca Libertatea Dumnezeiască Absolută. Ea este menţionată adesea în tradiţia tantrică sub numele de Spanda (Suprema Vibraţie Dumnezeiască Creatoare).
 
Această Supremă Vibraţie Creatoare a lui Dumnezeu Tatăl este cea care asigură în permanenţă coerenţa deplină a manifestării şi totodată ea face să apară absolut toate energiile-vibraţii care energizează şi animă întregul univers, aspect care totodată determină structura holografică a acestuia: în conformitate cu această realitate fiecare „parte” constitutivă a universului se regăseşte în mod implicit integrată în Tot (în întreg) şi totodată ea se oglindeşte în fiecare altă „parte” şi, reciproc, Întregul (Totul) se oglindeşte (se proiectează sau se reflectă) integral în oricare dintre „părţile” sale componente.
 

2. Legea ocultă a lui 3

Această lege ocultă afirmă că fiecare unitate (parte) a Creaţiei prezintă întotdeauna – indiferent de nivelul de vibraţie pe care ea se află – 3 aspecte sau tendinţe distincte.
La modul cel mai general cu putinţă, aceste tendinţe pot fi definite ca:
- aspectul (+) sau activ, yang, solar;
- aspectul (-) sau pasiv, yin, lunar;
- aspectul (0) sau neutru, care unifică şi integrează plusul şi minusul (activul şi pasivul) într-o perfectă stare de unitate.
 

3. Legea ocultă a lui 7

Această lege ocultă pe care este necesar să o menţionăm în acest context este strâns legată de momentul ocult de hiatus. În cadrul aceastei legi se afirmă că ansamblul oricărui proces prezintă întotdeauna o anumită desfăşurare ce prezintă anumite faze ce se desfăşoară într-un anume mod în timp.
 
Mai precis spus, se poate afirma că în realitatea ocultă a oricărui proces care apare în manifestare există anumite faze distincte în cadrul cărora modul de desfşurare al procesului respectiv este caracterizat de o stare de încetinire sau chiar de stagnare. În cadrul acelor faze precise, procesul respectiv, pentru a se îndrepta către finalitatea sa este nevoie să fie susţinut (sau impulsionat) de anumite energii specifice care provin din afara sa.
În absenţa acestui ajutor exterior acel proces nu-şi continuă dezvoltarea sa firească până la finalizarea lui deplină. Dacă nu i se oferă impulsionarea pe care aproape de fiecare dată procesul respectiv o implică el poate involua într-o stare potenţială sau este chiar posibil să fie reorientat (deviat) către o cu totul altă direcţie decât cea iniţială.
Altfel spus, această lege ocultă dumnezeiască fundamentală (care, aşa cum am arătat, se regăseşte pe toate nivelurile manifestării), afirmă că orice fenomen care începe nu este obligatoriu să ajungă la finalitatea care este înscrisă în structura sa.
 
Există deci anumite momente, în evoluţia oricărui proces sau fenomen, în care respectivele procese sau fenomene pot fi oprite (stopate) – sau, cu alte cuvinte, există anumite discontinuităţi în evolutţa vibratorie a oricărui proces sau fenomen.
Aceste discontinuităţi (hiatusuri) apar întotdeauna în două etape precise ale evoluţiei oricărui fenomen şi, graţie acestui fapt, le putem chiar determina cu anticipaţie dacă, în prealabil, cunoaştem durata desfăşurării fenomenului respectiv şi momentul lui de început.
Această lege esenţială este cea care face ca universul care se dezvoltă în timpul-durată să nu degenereze într-un haos, pentru că dacă nu ar exista această lege orice fenomen sau proces care ar începe ar fi imposibil de oprit. De exemplu, dacă un fenomen meteorologic natural (ploaie, ninsoare etc) ar începe, nu ar exista pentru el atunci nici un factor ocult de oprire a sa: tocmai de aceea un astfel de proces s-ar putea auto-întreţine şi s-ar putea relua din nou şi din nou, la nesfârşit.
Dimpotrivă, existenţa acestui moment de discontinuitate face ca toate procesele sau acţiunile care încep să poată fi şi oprite (dacă, desigur, pe parcurs ele nu sunt din nou impulsionate exact atunci – în acel moment cheie, care se regăseşte aproape identic în orice proces sau fenomen.
 
În cadrul existenţei noastre individuale, Legea ocultă a lui 7 poate să ne apară uneori nu ca un element de menţinere a desfăşurării anumitor procese, ci ca un proces de hiatus sau stagnare care se interpune în calea acţiunilor sau a proceselor care apar în universul nostru lăuntric. De exemplu, dacă ne dorim foarte mult să realizăm o anumită acţiune şi dacă pentru aceasta trebuie să realizăm un anumit efort, noi ne învingem pentru aceasta inerţia, şi începem să acţionăm în acea direcţie, dar totuşi după un anumit timp vom constata că parcă nu mai avem acelaşi elan şi acelaşi entuziasm care exista la noi la început, totodată putem observa că apare o stare accentuată de inerţie foarte mare care ne împiedică să realizăm în continuare toate eforturile necesare ducerii la bun sfârşit ale acelei acţiuni.
 
Pentru un practicant yoga, cea mai comună situaţie de acest gen este aceea a asumării unui tapas spiritual: ne propunem astfel să realizăm un anumit tapas (de 49 de zile, spre exemplu) şi chiar îl începem plini de fervoare dar totuşi, după ce ne confruntăm din plin cu elanul şi efervescenţa începutului, vom remarca la un moment dat că acest tapas ne este aproape imposibil să fie continuat.
În astfel de situaţii este foarte important, conform Legii oculte a lui 7, ca exact în acele momente de mare dificultate în care ne confruntăm cu o stare de inerţie excesivă să ne mobilizăm într-un anume fel impulsionându-ne la momentul oportun aşa cum se cuvine (este evident că întotdeauna vom face aceasta într-un mod înţelept şi armonios acţionând de fiecare dată numai în limitele bunului simţ şi nu ne vom forţa niciodată într-un mod egotic structura!) procedând aşa cum se cuvine la momentul oportun mai ales în clipa în care ne confruntăm cu acea stare ciudată de hiatus vom putea astfel să ne reimpulsionăm dobândind astfel elanul iniţial şi forţa voinţei, cu care vom „umple” exact la momentul potrivit respectivul hiatus (vid) de putere şi eficienţă.
 
Mai ales cei care au practicat diferite sporturi cunosc foarte bine faptul că ei se confruntă la un moment dat cu un aşa-zis „punct mort” – acesta fiind un tainic moment-cheie de stagnare în care mulţi se opresc şi abandonează. Dacă ei reuşesc însă să se mobilizeze la momentul oportun şi reuşesc astfel să depăşească acel tainic moment de inerţie şi stagnare făcând totodată pentru aceasta un anumit efort fizic şi volitiv, vor constata că fac să apară o energie misterioasă  care va fi chiar mai mare decât aceea pe care au manifestat-o la început.
Imediat după aceasta (de îndată ce ei au reuşit să învingă respectivul „punct mort” de discontinuitate sau hiatus), vor constata că pot continua cu o mare uşurinţă, o perioadă chiar apreciabilă de timp, acea activitate pe care au început-o.
Un aspect care este foarte important de reţinut aici este acela că respectivul efort de care avem nevoie trebuie să fie realizat la momentul potrivit: exact atunci când apare acea stagnare care produce respectiva discontinuitate (hiatus); este demn de reţinut că acest efort adecvat şi eficient nu este niciodată necesar să se realizeze nici înainte şi nici după acest moment ocult de hiatus.
Aceste exemple care în aparenţă sunt foarte simple sunt de natură să ne facă să înţelegem modul de acţiune a acestei legi oculte care chiar şi atunci când nu-i bănuim realitatea şi manifestarea este totuşi prezentă şi activă atât în jurul nostru cât şi în microcosmosul fiinţei noastre.
 

Modalitatea secretă de determinare a momentelor de hiatus

 
După cum am arătat anterior, tradiţia ocultă a umanităţii precizează că momentele de hiatus (discontinuitate) pot fi determinate cu anticipaţie atunci când cunoaştem cu exactitate  durata  de desfăşurare  a  unui anumit fenomen sau proces precum şi momentul de început al acestuia. Aceasta este cu putinţă  pentru că aceste momente  sunt plasate întotdeauna în exact aceleaşi  faze ce sunt   caracteristice desfăşurării  oricărui fenomen. Modul de acţiune a Legii  Oculte  a lui  7  este deci universal,  sau altfel spus este mereu acelaşi.
 
Aceste aspecte sunt prezentate adesea prin analogie cu gama muzicală (mai exact, cu gama muzicală temperată majoră), în care după cum se ştie există două intervale de încetinire a vibraţiilor sonore (în sensul de urcare a gamei: de exemplu, de la Do la Si), intervale care sunt  numite în muzică „semitonuri”.
Ele (semitonurile gamei majore) corespund aşadar momentelor de discontinuitate care caracterizează Legea Ocultă  a lui 7:
- primul dintre ele este plasat la modul general vorbind  înainte de jumătatea intervalului (mai precis, la 3/7 din întregul interval). Acest prim moment de hiatus răspunde de finalizarea acţiunii,  fenomenului sau procesului care  deja  a fost început.
- cel de-al doilea moment de acest gen  se află chiar la sfârşitul fenomenului,  acţiunii sau procesului (sau  altfel spus el există la 7/7 din întreaga perioadă de desfăşurare a respectivului fenomen sau proces). Aici se poate spune că, acţiunea, fenomenul sau procesul  a ajuns deja  la  încheiere sau finalitate şi  eventual el poate să reînceapă sau nu , imediat după aceea  ( atunci când începe  din nou respectivul fenomen  sau proces poate translata  cu acea ocazie pe o altă octavă  sau se poate opri acolo).
 
Cunoaşterea acestui important secret iniţiatic are o mare valoare  mai ales în ceea ce priveşte  aplicarea Legii Oculte  a  lui  7 asupra diferitelor octave obiective. [Reamintim ceea ce am afirmat anterior referitor la Principiul Unităţii: fiecare parte (sau altfel spus  fiecare Întreg în miniatură – care poate fi considerat în cazul fiinţei umane ca fiind un  microcosmos) este echivalentă cu anumite  părţi  care există  în cadrul „octavei”).]
 
În conformitate cu aceste aspecte se poate spune că  aplicând acestă lege  ocultă  în ceea ce priveşte  energiile  tainice ale  timpului realizăm astfel  că  orice ciclu temporal este echivalent cu oricare alt ciclu temporal, întocmai  aşa  cum spre exemplu  sunt echivalente , în geometrie, două figuri geometrice  care sunt  asemenea: într-o astfel de situaţie  nu contează cât de diferite sunt  ele  ca mărime, fiindcă două astfel de figuri geometrice sunt  de fiecare dată descrise de exact aceleaşi legi, proporţii şi corespondente(exemplu :  două triunghiuri echilaterale  sau două cercuri cu toate că  pot fi  diferite ca  arie caracteristică  sau  rază, ele rămân totuşi echivalente).
Privit din această perspectivă,  se poate spune că durata unui  anumit ciclu TATTVA-ic poate fi aşadar echivalată cu o zi, cu o lună, cu o saptamană, sau  cu un an etc  (ori cu orice altă octavă temporală).
 
Privind aceste aspecte, din punct de vedere practic, se poate spune  că  modul de a calcula şi de a determina cu anticipaţie cele două momente de hiatus este foarte simplu: în cazul celui de-al doilea moment este vorba chiar de finalul procesului sau fenomenului  care este considerat, iar în cazul primului calculam în prealabil,  pur şi simplu 3/7 din octava temporală respectivă, întocmai ca şi  cum acea octavă temporală ar fi o mişcare circulară (ciclul caracteristic  al timpului) căreia îi calculăm valoarea de 3/7.
În felul acesta  dacă aplicăm această lege ocultă  la durata unui an – considerând anul astronomic, care  începe în momentul echinocţiului de primăvară (când soarele trece din punctul vernal – începutul zodiei Berbecului) şi se încheie la următorul echinocţiu de primăvară, 3/7 din această mişcare ciclică a Soarelui se consideră că  reprezintă primul hiatus solar (cel în care noi realizăm la o anumită dată  şi la o anumită oră  meditaţia anuală de hiatus), iar cel de-al doilea hiatus solar (cel de-al doilea hiatus al acestui ciclu al Soarelui) este considerat de fiecare dată momentul echinocţiului de primăvară.
 
Un alt exemplu foarte important de aplicare practică a Legii Oculte  a lui 7 este calculul hiatusurilor unei luni lunare (care este definită ca  fiind intervalul de la faza de Lună Nouă – atunci când unghiul dintre Soare şi Lună este 00  – până la următoarea fază de Lună Nouă): cele doua hiatusuri lunare vor corespunde astfel : momentului de Tripura Sundari (când unghiul relativ dintre Soare şi Lună este 3/7 din 3600) şi, respectiv,  momentului de Shiva Ratri (când unghiul relativ dintre Soare şi Lună este 3600 – sau, perfect echivalent, 00).
La fel, putem extrapola modul de calcul şi totodată de  aplicare  a  Legii Oculte a lui  7 asupra oricăror alte octave temporale. În toate aceste situaţii trebuie însă  ca ele să fie nişte  cicluri temporale obiective, şi nu arbitrare ( spre exemplu nu este  niciodată posibil  să calculăm hiatusurile unei durate  de o zi şi jumătate sau  al  unui interval temporal  de 3 ore şi 5 minute etc, decât dacă ele ar corespunde  cu adevărat unor anumitor ritmuri sau ciclicităţi temporale obiective).
O precizare  foarte importantă: În cazul fenomenelor şi a proceselor  care sunt individuale acest mod de calcul nu mai este la fel de precis, datorită interferenţelor  specifice  cu timpul  nostru  subiectiv, care poate să curgă complet neliniar în anumite condiţii.
Spre exemplu, dacă ne propunem să realizăm  un anumit TAPAS de 7 zile aceasta nu înseamnă că în mod obligatoriu exact între a 3-a şi a 4-a zi trebuie să ne aşteptăm că ne va fi cel mai greu, pentru că în cadrul timpului  nostru subiectiv – care ne caracterizează dinamica  subtilă  a sufletului sau dinamica  noastră  emoţională şi psihomentală – fenomenele  care survin prezintă adesea o accentuată neliniaritate. Aceasta nu înseamnă că într-un astfel de  caz momentele  noastre de hiatus vor corespunde întotdeauna,  perfect cu cele  care sunt calculate după metoda pe care am expus-o anterior. Specificăm  că această  metodă  de calcul   este întotdeauna  perfect riguroasă numai în cazul timpului-durată care este  obiectiv.
Este tocmai de aceea  foarte important ca în practica noastră spirituală (spre exemplu realizarea cu succes a  unui  anumit TAPAS ) să fim în permanenţă atenţi, pentru că vor apărea  anumite  momente mai dificile (în care fie reuşim să ne mobilizăm într-un mod exemplar  şi  suntem astfel  capabili să mergem mai departe, fie TAPAS-ul nostru se va oprii într-un mod inexplicabil pentru cei ignoranţi într-un anumit moment care în realitate  corespunde  cu apariţia momentului  de hiatus ), dar aceasta nu înseamnă că dacă am trecut  cu bine de ziua respectivă  care corespunde – calendaristic – cu 3/7 din durata totală a TAPAS-ului nostru  putem fi după aceea  complet relaxaţi pentru că nimic nu se mai poate petrece,  succesul  apărând  într-un mod  absolut sigur  şi automat.
 

Integrarea  esoterică a momentelor de hiatus

 
Este foarte indicat să aplicăm Legea Ocultă a lui 7 asupra octavelor temporale obiective (exterioare) pentru că în cazul fenomenelor şi a proceselor de ordin universal se poate spune că  energiile subtile  exterioare care le susţin provin de la Conştiinţa Dumnezeiască.
 
În astfel de  cazuri, nu este deci necesar  un mare  efort din partea noastră, deoarece atunci  Dumnezeu are  de fiecare dată  grijă ca fiecare dintre aceste procese macrocosmice să se desfăşoare  în mod ciclic mai departe. Mai ales atunci (în momentele de hiatus ale fenomenelor ciclice de ordin macrocosmic) Dumnezeu intervine promt cu un anumit gen de energie  subtilă, tainică pentru a impulsiona şi  susţine respectivele fenomene sau procese.
 
Mai precis,  se poate spune că aceasta impulsionare ocultă,  dumnezeiască care vine cu o precizie uluitoare  chiar  în momentele-cheie de hiatus ale oricărui proces macrocosmic este  de fapt  o manifestare a energiei misterioase a Vidului Creator Beatific sau,  dacă este privită dintr-o altă perspectiva,  se poate spune că ea este o  expresie  a  lui Spanda (Vibraţia Dumnezeiască Creatoare Supremă).
 

Prin urmare, mai ales  în asemenea momente privilegiate putem intra cu o mare ușurință în stare tainică de rezonanță cu energia misterioasă a Vidului Beatific Dumnezeiesc și cu energiile specifice, dumnezeiești universale care susţin întreaga Creaţie. În asemenea momente cu totul excepționale noi ne putem transcende cu ușurință condiția personală limitată, experimentând în mod spontan (mai ales dacă suntem ferm și intens focalizați asupra acestor energii subtile – dar în același timp fiind cât mai pe deplin abandonați, aflându-ne dincolo de limitele egoului nostru, în aceea stare sublimă) anumite trăiri extatice. În astfel de momente noi putem translata fulgerător în dimensiunile sublime ale manifestării, putem avea diferite percepții interioare și viziuni spirituale sau putem să obținem cu o mare ușurință felurite stări de iluminare spirituală (spre exemplu, ne putem confrunta cu o stare de grație care face să apară revelarea spontană a Sinelui Suprem Nemuritor Atman).

Cu cât intervalul care este ales pentru această practică (pentru aplicarea Legii Oculte a lui 7) este mai vast (cu alte cuvinte, cu cât ne raportăm aşa cum este indicat la momentele specifice de hiatus ale unei octave temporale superioare), cu atât energiile dumnezeiești cu care vom intra atunci în rezonanţă vor fi mai mari şi totodată respectivele momente de hiatus ce vor apare atunci vor dura mai mult. Spre exemplu, hiatusul care apare poate să dureze numai câteva secunde în cazul unui anumit fenomen care este  redus ca durată (spre exemplu: un ciclu tattvic) sau el poate dura câteva minute în cazul unei zile (care cuprinde un ciclu de 24 de ore), ori poate să dureze câteva ore sau chiar câteva zile în cazul unor intervale temporale ciclice care sunt mai mari etc. Energiile subtile, misterioase care sunt declanşate în acel moment, într-un mod fulgerător de Conştiinţa Dumnezeiască pentru a impulsiona continuarea firească a respectivelor fenomene sunt aşadar direct proporţionale cu durata (amploarea) respectivului fenomen ciclic.

Datorită faptului că, potrivit Legii Oculte a lui 3, în orice moment temporal aproape fiecare aspect (trăire, fenomen, acţiune, proces, gând, impuls etc) este caracterizat de existenţa a 3 forţe tainice sau tendinţe care sunt distincte (plus, minus şi zero sau activ, pasiv şi neutru ori masculin, feminin şi complementat), predominanța acestor 3 aspecte care apare  în momentul de hiatus – oricare ar fi octava temporală aleasă pentru practică – are o foarte mare importanţă.

În cele ce urmează oferim unele exemple care sperăm că vor fi foarte uşor de înţeles:

– în momentul de hiatus putem fi în mod preponderent pasivi (adormiţi, obosiţi, letargici, TAMAS-ici) şi tocmai datorită stării în care ne aflăm vom integra atunci prin declanşarea anumitor procese de rezonanţă ocultă într-o manieră la fel de pasivă şi de inertă în fiinţa noastră energiile misterioase ale Vidului Beatific Creator, întocmai precum marea majoritate a oamenilor obişnuiţi care, aşa cum spun cei înţelepţi, cel mai adesea „nu gândesc ci sunt gândiţi, nu acţionează ci sunt acţionaţi”;

– în momentul de hiatus putem fi în mod preponderent activi (fiind excesiv de preocupaţi de problemele noastre personale, sau fiind foarte focalizaţi pe cu totul altceva, care nu are nicio legătură cu momentul respectiv (de hiatus) ori fiind excesiv mentali şi analitici – inclusiv cu privire la fenomenele complexe, tainice ale momentului de hiatus! – sau putem fi agitaţi lăuntric şi într-un asemenea caz ne vom confrunta cu stările gregare şi mărginite asupra cărora ne vom îndrepta atunci în mod automat atenţia;

– în momentul de hiatus putem fi caracterizaţi de predominanța în universul nostru lăuntric a aspectului neutru (sau, altfel spus, ne putem fixa într-un mod ferm şi constant într-o stare sublimă de vid mental, ce există în noi pe fondul unei aspiraţii intense către Dumnezeu), şi atunci vom rezona din plin cu energiile misterioase dumnezeiești ale transcenderii manifestării (energii care sunt proprii Vidului Beatific Creator şi care se manifestă din plin atunci (în acel moment de hiatus)).

Această cea de a treia stare, de vid mental, ce se manifestă pe un fond de aspiraţie intensă faţă de Dumnezeu, este fără îndoială cea mai indicată atitudine pe care este necesar să o manifeste un yoghin care vrea să integreze cât mai bine din punct de vedere spiritual acest moment inefabil de întâlnire cu Dumnezeu, care este momentul ocult de hiatus.

 
 

yogaesoteric