De ce ni se spune adeseori că suntem hoți şi proşti?

Ca să conducă şi să ne exploateze multinaționalele străine proprietatea noastră publică în locul nostru
şi ca să ne poată fura şi jefui

 

De ce ni se tot spune că suntem proşti şi hoți?

Există un anumit gen de persoane publice, imposibil să nu le fi observat, care sunt zilnic, la orice oră, pe ecranele televizoarelor, telefoanelor şi calculatoarelor noastre. Aceşti oameni ne explică, de ani de zile, fără să dea nici cele mai mici semne că ar avea mustrări de conştiinţă, faptul că românii nu sunt în stare să se guverneze singuri. Mai mult, nu sunt în stare nici să-şi administreze propriile domenii economice şi resurse naturale. Aţi auzit, poate prea des, de „nevoia de management străin” la puţinele companii de stat rămase încă nevândute. Şi aţi văzut şi rezultatele, Tarom fiind numai un mic remember.
Ideea că românii sunt proşti şi trebuie să fie conduşi de către străini este însă mult mai veche. Să vedem.

Există multe exemple de companii româneşti despre care ni s-a spus că prin privatizare, adică vânzarea lor către multinaţionalele agreate de licurici, ne vor oferi servicii mai bune şi mai ieftine, deoarece românii nu sunt aşa de deştepţi precum străinii, şi chiar sunt hoţi, furând din greu acele firme.
Toate guvernele postrevoluţionare au satisfăcut sponsorii licuricilor prin plocoane grase, plătite din păcate tot de românii simpli.

S-a privatizat Romtelecom, imediat s-au scumpit de câteva ori facturile telefonice.

S-a privatizat distribuţia de electricitate, a crescut preţul curentului pentru consumatorii casnici, la cote nebănuite înainte.

Ce să mai vorbim despre vânzarea Petrom, mai ţineţi minte cât costa litrul de benzină înainte? Acum, cu petrolul nostru, plătim mai mult decât plătesc cetăţenii austrieci la ei în ţară.

Ce să mai spunem de privatizarea distribuţiei de gaze naturale pentru populaţie…

Vă place cum vă tratează băncile, foste româneşti?
 
Acum vor să privatizeze RADET
 
A apărut problema insolvenţei RADET-ului. Toate problemele acestei regii de fapt vin de la dorinţa unor politicieni de a se înfrupta dintr-o privatizare „forţată de realitate” a acestei reţele de distribuţie.
De ce este miza RADET-ului una aşa mare? În localităţile mici, termoficarea a fost practic desfiinţată. S-a întrebat cineva de ce? De fapt, acolo producţia de agent termic nu era rentabilă pentru o multinaţională, numărul de consumatori fiind mai mic, iar aceştia destul de săraci. Nu vă speriaţi, străinii nu au pierdut nimic. Chiar fac profit gras prin distribuţia de gaze naturale folosite de cei care au rămas fără termoficare, la sobe sau centrale de apartament.

În Bucureşti însă, situaţia stă altfel. S-au privatizat apa şi canalizarea. Au crescut enorm tarifele. S-a privatizat distribuţia de gaze, idem. S-a privatizat distribuţia de electricitate, vă place cât plătiţi factura la curent? Singura distribuţie neprivatizată a rămas RADET-ul. Multe firme străine salivează cu ochii pe un viitor profit gras şi sigur, obţinut din banii celor captivi la încălzirea centralizată. Aşa că sunt mari presiuni pentru declararea falimentului şi a privatizării RADET ca o ultimă soluţie de salvare a bieţilor bucureşteni de la bloc.

Soluţii existau şi există. Guverne şi primari generali le-au ocolit cu bună ştiinţă, sperând să fie ei beneficiarii „recunoştinţei” multinaţionalei ce ar fi preluat distribuţia de căldură şi apă caldă în capitala României.

Acum, la primărie, se duce o luptă epică între putere şi opoziţie. Miza nu este bunăstarea bucureştenilor, adevărata bomboană este cine va privatiza RADET-ul şi când. De ani de zile acest „conflict îngheţat”, păgubos pentru cetăţeni, blochează găsirea unei soluţii adevărate la această problemă.

Dacă, până la urmă, RADET-ul va fi vândut, multinaţionala cumpărătoare va face acelaşi lucru ca şi suratele ei din celelalte distribuţii. Va scumpi enorm tarifele, va invoca în acest sens nevoia de investiţii pentru refacerea reţelei şi îi va scoate din case (conform chiar actualei legislaţii) pe cei ce nu-şi vor mai putea plăti uriaşele facturi la întreţinere. Şi aşa se plâng „licuricii” că în România sunt prea mulţi proprietari de locuinţe. Vor împuşca doi iepuri dintr-o lovitură!

Problema noastră însă revine. Suntem chiar aşa proşti cum zic ei că am fi, sau nu? Îi vom mai lăsa să ne jecmănească, să ne fure şi căldura?

În România, curentul e mai scump ca în Franţa. Benzina mai scumpă decât în Austria. Mâncarea mai scumpă decât în Germania. Până şi autoturismele Dacia sunt mult mai scumpe decât în vest. Însă munca noastră este mult mai ieftină. Suntem plătiţi la nivel de ţară second-hand.

Îi alegem, cu o înverşunare demnă de o cauză mult mai bună, pe aceiaşi politicieni care, indiferent de culoarea politică, tot mai găsesc ceva de vânzare din această ţară, că pe noi ne-au vândut de mult.

Şi atunci revine obsedant întrebarea: suntem chiar proşti sau doar adormiţi? Şi dacă suntem adormiţi de aproape 27 de ani, ne vom mai trezi până când nu va fi prea târziu? Deşteaptă-te, române?

Şi iată una dintre dovezi:

Ziarul Financiar – De unde vine profitul multinaţionalelor. Enel lucrează cu marje operaționale de vis în România

Italienii de la Enel lucrează cu marje de vis în Columbia şi România, dar câştigă mai puţin acasă. Businessul se dovedeşte a fi mult mai profitabil pentru multinaţionale „în deplasare“ decât atunci când joacă pe teren propriu.

România este una dintre cele mai profitabile pieţe pentru italienii de la Enel, un colos cu venituri de 75,6 miliarde de euro anul trecut, activ pe tot lanţul energiei, de la producţie până la alimentarea consumatorilor de talie mică.
Grupul italian, prin intermediul proceselor de privatizare, a devenit cel mai mare jucător străin din piaţa locală a distribuţiei şi furnizării de energie, având acum circa 2,6 milioane de clienţi situaţi în Banat, Dobrogea şi Muntenia Sud, regiune care include şi Bucureştiul.

Decizia de a participa la procesele de privatizare din energie organizate de statul român în numele eficientizării s-a transformat într-un pariu câştigat pentru majoritatea companiilor străine atrase de „soldările“ din România.

România şi America Latină

Spre exemplu, operaţiunile locale ale Enel au generat anul trecut venituri de peste un miliard de euro şi un EBITDA (câștig înainte de dobânzi, rate, depreciere și amortizare) de 281 de milioane de euro, ceea ce înseamnă că firma a lucrat la o marjă operaţională de 28% într-un domeniu încă puternic reglementat. Cu această performanţă, România se dovedeşte a fi una dintre cele mai profitabile pieţe petru Enel, dar păleşte totuşi în comparaţie cu marjele pe care italienii le obţin în unele state din America Latină. Spre exemplu, în Columbia, Enel a obţinut anul trecut, potrivit datelor publicate de companie, venituri de circa 2,16 miliarde de euro şi un EBITDA de 973 de milioane de euro, ajungând astfel la o marjă operaţională de peste 45%. Operaţiunile din Peru, Slovacia sau Chile sunt şi ele foarte profitabile pentru Enel.

Pe pieţele mature însă, marjele raportate de grupul de utilităţi sunt mai moderate. Astfel, în regiunea reprezentată de Spania şi Portugalia Enel a înregistrat anul trecut venituri de 20,1 miliarde de euro şi un profit net de 3,1 mld. euro, ceea ce înseamnă că firma a lucrat la o marjă de 15,5%.

Cea mai mică marjă operaţională a fost înregistrată de italieni chiar la ei acasă, în Italia, acolo unde grupul a obţinut venituri de 39,6 miliarde de euro şi un EBITDA de 6 miliarde de euro, ceea ce se traduce într-o marjă a profitului operaţional de 15,4%. O duc bine.

Revenind la rezultatele pentru România, acestea au fost în uşoară scădere. Astfel, veniturile de 1,004 mld. euro au fost cu 1,7% mai mici faţă de cele din 2014. Totodată, EBITDA în 2015 a fost de 281 milioane de euro faţă de cele 305 mil. euro înregistrate în 2014. Dincolo de distribuţia şi furnizarea de energie electrică, Enel s-a impus pe piaţa locală ca unul dintre cei mai agresivi investitori în domeniul energiei regenerabile, având o capacitate instalată de 534 MW, preponderent în proiecte eoliene (498 MW). Spre comparaţie, un reactor al centralei nucleare de la Cernavodă are o capacitate de 700 MW.

Cu această „flotă“ de proiecte, Enel a reuşit să genereze anul trecut 1,33 TWh de energie electrică, ceea ce echivalează cu aproape 2% din producţia de energie la nivel naţional. În total, potrivit estimărilor ZF, Enel a investit în proiectele de energie regenerabilă din România circa 800 mil. euro.

Citiţi şi:

Multinaționalele, cel mai practicat «offshore» din România. Profiturile de miliarde de euro ale marilor companii străine sunt scoase pe şest din țară 

Vom pieri ca ţară şi ca neam în câțiva ani de zile. Vom trage apa la Bucureşti şi vom face plata la Paris

 

yogaesoteric
5 noiembrie 2016