Putere și corupție – Matricea Stăpân-Sclav

 

Motto: „Neacceptarea a ceea ce este în mod evident rău, în ochii oricărei persoane care a citit istoria, este virtutea cea originală a omului. Prin nesupunere urmată de revoltă s-au făcut mari progrese.” – Oscar Wilde

În ciuda variației infinite a gândirii politice, există patru tipuri de gânditori în societatea noastră: idioți, zeloși, elitiști și patrioți. Se poate observa că există și patru tipuri de instituții: guvernamentale, religioase, corporative și mass-media, de multe și variate nuanțe. Și totodată există cele patru tipuri generale de minciuni pe care aceste instituții le folosesc pentru a corupe și controla gândirea și ființa noastră. Instituțiile guvernamentale corup cultura. Instituțiile religioase corup spiritualitatea. Instituțiile corporative corup comerțul. Instituțiile mass-media pervertesc gândirea. Astăzi, o astfel de corupție instituțională devine neclintită în momentul în care a devenit unanim acceptată și în mod tacit considerată normală, iar a vorbi acuzator la adresa ei este imediat privit ca un act de perturbare a sistemului, ca o reală dizidență.

Într-o lume corectă, în care justiția bazată pe dreptate este o normă fundamentală a societății, ofițerii de poliție ar fi menținători ai păcii sociale, care respectă legile, iar legalitatea își desfășoară cursul în paralel cu moralitatea; guvernul va guverna în numele poporului și pentru popor; mass-media ar împărtăși informații de interes și rezultate notabile în orice domeniu cu exactitate și liber, fără părtinire; și instituțiile religioase ar promova libertatea spirituală. Dar nivelul corupției este, în esență, implementat în funcție de nivelul de înțelegere al populației. Corupția nu poate înflori într-o societate transparentă și bine informată. Cu cât o comunitate este mai conștientă de funcțiile și mai ales responsabilitățile instituțiilor și persoanelor angajate în acestea, carora le-au transferat puterea de a îi reprezenta, inclusiv prin vot, cu atât comunitatea va cere ca legalitatea să fie la același nivel cu moralitatea etc.

În esență, instituțiile corupte, într-o măsură sau alta, înrobesc indivizii față de ele însele. Instituțiile sunt mai întâi corupte de către indivizi aleși sau numiți și apoi, în timp, aceste instituții sunt utilizate pentru coruperea în continuare, pe scară largă, a maselor. Instituțiile din societatea noastră sunt concepute să ne limiteze accesul la cunoaștere, informații relevante, să ne limiteze gândirea critică și să promoveze idolatria politică și elitismul ca nou ideal politic. În consecință, ca rezultat concret, mulți oameni nu sunt capabili să înțeleagă diferența dintre legal și moral, cu atât mai puțin de ce acestea două au deviat una față de cealaltă.

Nu este cu adevărat necesar să se efectueze cercetări ample sau să se formuleze o vastă „teorie a conspirației” în ceea ce privește problema instituțiilor corupte care înrobesc oamenii. Este nevoie doar de o observație obiectivă a realității noastre actuale și de o simplă înțelegere a trecutului. După cum spune cântecul lui Ice T cu același nume, „Totul este corupt”. Dacă sclavia este închisoare literală sau mentală, servitute prin îndatorare, cooptare spirituală sau manipulare psihologică în masă, rezultatul este și va fi invariabil, sclavia.

„Dacă doriți o viziune a viitorului, imaginați-vă botul unei cizme pe o față umană – pentru totdeauna.” – George Orwell, 1984

Da, instituțiile înrobesc oamenii. Mai degrabă decât să subliniem observațiile legitime ale unor contemporani care s-au delimitat conștient de instituțiile menționate, poate că ar fi înțelept să revedem exact ceea ce spun marii gânditori ai lumii occidentale.

Lord Acton

John Dalberg-Acton (1834-1902) a fost scriitor și politician, iar cuvintele sale fac parte dintr-un model de gândire fundamental, ori de câte ori oamenii doresc în mod conștient să reformeze instituțiile noastre pentru a servi libertății și corectitudinii politice și sociale: „Puterea tinde să corupă, iar puterea absolută corupe absolut”.

Bineînțeles, întreaga declarație este chiar mai revelatoare decât fragmentul binecunoscut: „Nu pot accepta canonul că ar fi necesar să-l judecăm pe Papă și pe Rege, spre deosebire de alți oameni, cu o prezumție favorabilă că nu au greșit. Dacă există o prezumție, aceasta este inversă în ceea ce-i privește pe cei care dețin puterea, suspiciunea crescând odată cu creșterea puterii. Responsabilitatea istorică nu este potrivit să înlăture lipsa de răspundere juridică. Puterea tinde să corupă și puterea absolută corupe absolut. Oamenii buni sunt aproape întotdeauna tentați să folosească puterea în rău, chiar și atunci când exercită influență și nu autoritate; cu atât mai mult atunci când supraadăugați tendința sau certitudinea corupției prin autoritate. Nu există o erezie mai rea decât faptul că biroul sfințește deținătorul.” – Lord Acton

A găsi adevărul în corupție este ca și cum ai vrea să găsești apă curată într-o societate industrializată. Știm, prin dovezi, că guvernele și corporațiile vor folosi totul pentru a minți, inclusiv descoperirile științifice, făcând în așa fel ca distingerea adevărului să se facă din prezentarea unor statistici (etimologic: matematica de stat) și validarea științifică, ceea ce necesită nu numai o înțelegere a matematicii și a fizicii, ci și a politicilor și a mentalităților.

Cea mai bună tehnică pentru a descoperi adevărul în mijlocul corupției este eliminarea preconcepțiilor (cât mai mult posibil) și simplificarea contemplării realității (cât mai mult posibil). În mare parte, corupția pe care o evidențiază Lordul Acton exercită controlul prin distorsionarea percepției și, prin urmare, a realității care se manifestă. Astfel, este necesar să renunțăm la preconcepții pentru a pătrunde adevărul, în caz contrar vom vedea lucrurile așa cum ne place, așa cum preferăm, sau așa cum ne determină prejudecățile noastre.

Priviți cu ceea ce budiștii numesc conștiința inocentă și pură a începătorului. Această tehnică abordează toate lucrurile printr-o interogare inocentă asemeni aceleia a unui copil.

O altă tehnică utilă este aceea de a presupune că ești orb. Dacă nu ați puteați vedea imagini, ci doar ați putea conceptualiza povestea, percepția dvs. asupra situațiilor se poate modifica prin simplificare. Acest fapt poate fi util pentru a obține o claritate suficientă pentru a utiliza apoi alte forme legitime de observare și evaluare.

Lumea a fost profund divizată în timpul vieții Lordului Acton, între cei bogați și cei care nu aveau cele necesare traiului existând o prăpastie, ca și în prezent, de altfel. Observația simplă făcută de Lordul Acton – că cei care au putere este mult mai probabil să fie corupți prin comparație cu ceilalți, pentru că ei au puterea de a fi astfel – precum și raționamentul din spatele ei, este la fel de adevărat astăzi ca atunci. Iar prăpastia dintre cei care au și exercită puterea și cei ce nu o dețin este mai mare decât oricând. Astăzi, dincolo de regula Lordului Acton, există un adevăr chiar și mai tulburător, și anume că majoritatea lumii se implică sau este blocată într-un sistem bolnav de tip stăpân-sclav.

Georg Hegel

Filozoful Georg Wilhelm Friedrich Hegel, cunoscut în primul rând pentru conceptualizarea modelului dialectic care îi poartă numele – modelul dialectic hegelian – și al modelului de gândire „teză, antiteză și sinteză”, a formulat și filosofia stăpân-sclav.

Într-o explorare excepțională a istoriei lumii și a evoluției conștiinței umane, teoria lui Hegel prezintă un adevăr extraordinar și convingător: lumea este formată din stăpâni și sclavi și niciodată nu va deveni conștientă de ea însăși, decât dacă acest model este rupt și remodelat. Mai mult, cu cât oamenii sunt mai conștienți (nivelul lor de conștiință este mai elevat), cu atât va fi mai puțin probabil să îi înrobească pe alții sau să accepte sclavia.

Într-adevăr, actul de a observa cu conștiința începătorului, sau ca și cum ai fi nevăzător, indică în mod cert această dinamică.

Elementul central al filosofiei hegeliene stăpân-sclav este acela că atunci când o conștiință se întâlnește cu o alta, de regulă cea mai puternică o va înrobi pe cealaltă. Dacă sclavul nu se răzvrătește, acest status quo va rămâne; și el nici nu devine conștient de starea în care se află. Dacă sclavul devine conștient, începe o revoluție. Numai atunci este și stăpânul conștient. Rezumând, numai în revoluție există o transformare a conștiinței, atât internă cât și externă. Numai atunci când cineva se ridică împotriva autorităților, un partid (sau grup) este obligat să se îndrepte spre o trezire a conștiinței.

În lumea războinică de astăzi, singura revoluție este transformarea prin mijloace pașnice; prin înțelegere. Filosofia stăpân-sclav este profundă și demnă de studiu și cercetare ulterioară. Dar lumea nu este doar în alb și negru. Lumea poate fi în principal alb-negru, alcătuită din condițiile stăpân-sclav, dar, ca în toate situațiile, există și zone gri. Și poate că tocmai de aceea oamenii pot atât de ușor să nege că sunt într-o situație dificilă.

Stăpânii și Sclavii – Sofisticații și Rudimentarii

Pentru a înțelege această situație dificilă, ca în cazul oricărei analize de ansamblu, este necesar să recurgem la o matrice de patru elemente. Lumea noastră divizată este alcătuită nu numai din stăpâni și sclavi, ci și din sofisticați și rudimentari. Sofisticații sprijină și folosesc sistemul stăpân-sclav, în timp ce rudimentarii îi sprijină pe sclavi și încearcă să instige revolta, pentru a declanșa dezvoltarea conștiinței atât a sclavilor cât și a stăpânilor.

Poate că una dintre cele mai importante ajustări care este necesar să fie făcută este a urmări să se distingă în mod activ persoanele de instituții și, mai subtil, constructele personale de cele instituționale. Pentru a realiza această identificare importantă, este necesară o examinare atentă. Nu este nevoie de o teorie sau filosofie complexă, ci doar de o identificare corectă a instituțiilor și a persoanelor din jurul nostru.

Întrebați-vă:
– Cele patru tipuri de instituții – guvernamentale, religioase, corporative și media – deservesc cu adevărat societatea noastră, sunt corupte sau există ambele aspecte simultan?
– De ce accept ca fiind normal ca liderii națiunii noastre să mintă? Aceste persoane aleg să se comporte ca și cum ar fi instituții, ascunzându-se în spatele protecției oferite de paravanele instituționale și se derobează de răspunderea personală?
– Într-o lume corectă în care dreptatea este regula, corporațiile ar ajunge să pirateze drepturile persoanelor? Guvernul ar lua drepturile de la oameni și le-ar acorda corporațiilor?
– Instituțiile religioase, presupuse bastioane ale carității, ar fi printre cele mai bogate din lume?
– Oare mass-media va omite informarea corectă, obiectivă despre evenimentele majore ale lumii, în timp ce va expune alte subiecte pe care le repetă la nesfârșit?

Guvernul corupe cultura, religia corupe spiritualitatea, corporațiile corup schimburile comerciale și economia iar mass-media corupe gândirea și intuiția cu privire la ceea ce se petrece în jurul tău…

În timp ce înfrângerea instituțională a societății noastre continuă, poate cea mai importantă distincție pe care o putem face astăzi este diferențierea permanentă între persoane (ce ar fi necesar să fie responsabile de ceea ce fac) și instituții. Numai această înțelegere ar putea declanșa o trezire a conștiinței care să pună capăt ciclului stăpân-sclav al corupției.

Citiți și:

Iluminații – aşa-ziși stăpâni din umbră care sunt satanici

Serge Latouche: Această societate nu este nici de dorit, nici nu este necesar să fie susținută

 

yogaesoteric
21 mai 2019