Din misterele levitaţiei
de Daciana Matei
Motto: „Orice adevăr trece prin trei etape: în primul rând este ridiculizat, în al doilea rând este atacat cu vehemenţă
şi în al treilea rând este acceptat ca de la sine.” – Arthur Schopenhauer
Istoria umanităţii a înregistrat de-a lungul timpului numeroase cazuri de fenomene paranormale ce contrazic legile naturii, levitaţia fiind unul dintre acestea.
Levitaţia (provenind din latinescul levitas, ce are sensul de „uşurime”) este definită ca fiind un fenomen de psihokinezie prin care se produce ridicarea în aer şi plutirea deasupra solului a unor fiinţe sau obiecte. Acest fenomen exercită o fascinaţie foarte puternică, astfel încât sunt numeroşi cei care doresc să-l experimenteze. Cunoscută şi practicată încă din vechime, levitaţia era realizată în special de către magicieni, pustnici, yoghini, sfinţi, mediumi, vraci, fachiri, sufiţi, şamani etc.
Primele mărturii asupra practicii levitaţiei au apărut în „Antologia Bodhidharma: „Primele scripte despre Zen” (The Bodhidharma Antology – The earliest Records of Zen) de JL Braughton. Despre fondatorul budismului zen, Bodhidharma, se spune că ar fi venit din China în timpul dinastiei Ling în anul 527 î.Cr. şi ar fi iniţiat călugării shaolin în tainele levitaţiei, prin controlul energiei vitale vehiculate în corp.
Levitaţia în faţa ştiinţei
Deşi de-a lungul timpului s-au înregistrat nenumărate cazuri de levitaţie şi s-au făcut numeroase investigaţii, cu toate acestea nu s-a putut da până acum nicio explicaţie clară, ştiinţifică, a acestui fenomen.
Cea mai larg acceptată teorie referitoare la fenomenul levitaţiei este cea a existenţei unei forţe universale, cunoscută sub numele de „forţa a cincea” care unifică toate celelalte patru tipuri de forţe cunoscute în fizică. Genialul fizician Albert Einstein a realizat că în afara acestor patru forţe ale Universului (forţa gravitaţională, forţa electromagnetică, forţa nucleară tare şi forţa nucleară slabă) mai există încă ceva, o forţă net superioară ca manifestare, unificatoare, care dă coerenţă celorlalte patru forţe.
Recent, unii specialişti au produs acest fenomen de levitaţie în cazul unor obiecte mici, inversând efectul forţei cuantice de atracţie. Ei au folosit lentile speciale care determină un efect de respingere în locul celui de atracţie, reuşind astfel să facă să plutească în aer obiecte de mică dimensiune.
Unii cercetători susţin că levitaţia este rezultatul interacţiunii câmpului biogravitaţional cu un obiect (sau o persoană) pe care îl face să se ridice de la sol şi să plutească în aer.
Alţii sunt de părere că anticii utilizau unde sonice, câmpuri magnetice sau alte metode necunoscute nouă, care le permiteau să sfideze gravitaţia, astfel încât puteau manipula cu uşurinţă diferite obiecte sau chiar bucăţi imense de piatră.
Levitaţia – utilizată la construcţia piramidelor?
O teorie interesantă despre cum au fost realizate piramidele, de exemplu, o găsim într-un text arab din secolul al X-lea, scris de Al-Masudi, cunoscut sub numele de Herodot al Arabiei. În timpul călătoriilor sale acesta a ajuns în Egipt şi, rămânând impresionat de magnificele construcţii de piatră, s-a stabilit acolo pentru o lungă perioadă de timp.
Al-Masudi relatează în scrierile sale despre modul de realizare al piramidelor. În prima fază, pietrele erau aşezate deasupra unor materiale considerate magice. Apoi erau atinse cu nişte vergele metalice şi blocurile de piatră se ridicau uşor în aer începând să leviteze. În continuare acestea se deplasau prin aer de-a lungul unui drum pavat cu pietre şi îngrădit de stâlpi metalici, după care erau aşezate la sol. De acolo, structurile de piatră erau ridicate din nou şi aşezate una deasupra alteia, formând astfel piramida.
Levitaţia, înţeleasă în lumina revelaţiilor făcute de Patanjali în YOGA SUTRA
În tradiţia orientală, levitaţia este unul din rezultatele tehnicilor yoghine de SAMYAMA, PRANAYAMA şi vizualizare creatoare, dublate de concentrare mentală şi vehicularea energiei fundamentale a vieţii, PRANA.
În Sutra 38 din capitolul VIBHUTI-PADA (despre puterile supranormale), Patanjali afirmă următoarele: „Prin stăpânirea lui UDANA („Suflul urcător”), [se obţine] neatingerea cu apa, noroiul, spinii şi altele, precum şi înălţarea [corpului].” În urma realizării în mod corect a tehnicilor de respiraţie, cunoscute sub numele de PRANAYAMA, yoghinul avansat devine capabil să atingă în mod conştient diverse puteri paranormale. Studiile efectuate pe baza electrocardiogramelor (ECG) au demonstrat că yoghinii îşi pot reduce la voinţă ritmul cardiac exact ca în cazul morţii clinice. Această tehnică specială de respiraţie, asociată cu o focalizare mentală puternică şi controlul asupra suflului subtil vital UDANA-VAYU, poate conferi practicantului perseverent puterea paranormală de a levita. Experienţa inedită a levitaţiei mai poartă şi numele de „tehnica zborului”.
Mai departe, în SUTRA 41 se explică faptul că „din SAMYAMA asupra relaţiei dintre corp şi spaţiu (AKASHA) şi devenind uşor ca pana, [yoghinul obţine] puterea deplasării în spaţiu”. Cu cât un element este mai puţin subtil, cu atât el este mai dens, mai solid şi deci mai inert. AKASHA este cel mai subtil dintre elemente şi are proprietatea de a se răspândi, de a străbate şi de a umple orice structură, fiind de aceeaşi esenţă cu spaţiul. De aceea, orice se manifestă ca materie solidă este pătruns de el şi se mişcă în el. Astfel, meditând asupra legăturii dintre corpul fizic şi elementul subtil AKASHA, yoghinul va deveni uşor ca un fulg, va putea pluti asemeni unui puf de bumbac purtat de vânt, se va putea deplasa oriunde în spaţiu şi va putea umbla pe apă, pe o pânză de păianjen sau pe o rază de lumină.
Fenomene impresionante de levitaţie apar spontan în timpul extazului divin
În afară de faptul că levitaţia poate fi indusă în mod conştient şi controlat, prin procedee şi tehnici secrete, cunoscute doar celor iniţiaţi, sunt extrem de numeroase cazurile în care levitaţia se produce în mod spontan, în momentele de extaz divin.
Biserica creştină a consemnat în documentele sale peste 200 de cazuri de levitaţie în viaţa unor mistici creştini care, aflaţi în stări de extaz divin, se desprindeau de la sol şi se înălţau spre a se apropia mai mult de divinitate: Teresa de Avila, Joseph de Coppertino, Francisc de Assisi, Padre Pio, Papa Pius al VII-lea ş.a.
Uneori, levitaţia este însoţită şi de alte fenomene, cum ar fi, în cazul Papei Pius al VII-lea, creşterea temperaturii corpului. El era celebru pentru bilocaţiile şi levitaţiile sale, în timpul cărora se ştie că trupul său atingea temperaturi care spărgeau termometrele.
Un fenomen care însoţeşte adesea fenomenul de levitaţie în cazul sfinţilor este şi lumina spirituală. Astfel, atunci când Sfântul Francisc de Assisi a fost surprins plutind la înălţimea unui fag, el era înconjurat de o asemenea lumină, încât abia a putut fi distins în interiorul ei. Sfântul Francisc de Assisi se ridica în levitaţie de pe muntele Alverna până abia mai putea fi zărit cu ochiul liber.
Sfânta Teresa de Avila, care a trăit în secolul al XVI-lea, a experimentat acest fenomen neobişnuit, în timpul stărilor de extaz pe care le trăia. A fost observată în mai multe ocazii, de obicei atunci când se adâncea în rugăciune, ridicându-se la câţiva metri de sol. O martoră oculară, sora Ana a Întrupării, spunea că a văzut-o pe Sfânta Teresa levitând la o jumătate de metru deasupra pământului, timp de o jumătate de oră. Atunci când a primit la un moment dat sfânta împărtăşanie din partea Episcopului de Avila, ea a simţit cum genunchii încep să i se ridice uşor de pe podea şi a început apoi să leviteze. Ea şi-a descris experienţele de levitaţie într-o carte autobiografică unde explică tot ce simte atunci când încep aceste manifestări.
Iată cum descrie însăşi Sfânta Teresa una dintre experienţele ei: „Când încercam să opun rezistenţă, simţeam că o mare forţă de sub picioarele mele mă ridică în aer. Nu cunosc nimic asemănător cu care să o pot compara; dar era mult mai violentă decât alte încercări spirituale, astfel că după aceea eram obosită ca o persoană care s-ar fi luptat cu un uriaş.” Sfânta era înspăimântată de aceste manifestări pe care nu şi le putea controla. Nu îşi pierdea cunoştinţa, ci pur şi simplu era luată „pe sus”. Ea descria această senzaţie ca venind pe neaşteptate, simţea că este purtată pe sus de un nor sau de o pasăre uriaşă. După încheierea levitaţiei, senzaţia pe care o simţea era una incredibilă, ca şi cum corpul fizic nu ar mai fi existat. Un astfel de episod s-a desfăşurat sub privirile a 250 de preoţi, uimiţi să o vadă pe măicuţa Teresa ridicându-se de la pământ şi plutind în aer.
Cel mai celebru „zburător” creştin rămâne însă Joseph Desa (foto), canonizat după patru ani de la moartea sa, sub numele de Joseph de Cupertino (1603-1663). Este unul dintre cei mai faimoşi sfinţi romano-catolici. El a fost văzut adeseori levitând. Se spune că uneori, înainte de a se ridica în aer, el scotea un ţipăt scurt. Au fost consemnate 70 de cazuri în care fratele Joseph a levitat în prezenţa altor persoane care au autentificat fenomenul. Iată câteva dintre aceste cazuri:
– De ziua Sfântului Francisc, pe când urma procesiunea, Joseph a început să se înalţe şi a zburat până la amvonul bisericii, înalt de 3 metri. S-a aşezat pe marginea amvonului şi a rămas acolo mult timp în echilibru, îngenuncheat, cu braţele în formă de cruce.
– Altă dată, o simplă frază a declanşat fenomenul. Joseph a zburat pe creanga unui măslin numai pentru că un preot, Don Antonio Chiarello, i-a spus: „Ce frumos cer a făcut Dumnezeu, frate Joseph!…” O imagine pioasă, un cântec religios, un fir de iarbă care îl emoţiona, o frunză de cireş căreia îi admira alcătuirea sau candoarea unui animal erau motive suficiente pentru a-l face pe fratele Joseph să intre în stare de extaz şi să-şi piardă greutatea.
– Într-o duminică, după ce a ascultat pilda din Sfânta Evanghelie cu Păstorul cel bun, s-a dus în grădina călugărilor, unde a văzut un miel. Entuziasmat, l-a luat pe umeri şi a zburat cu el. Zadarnic l-au rugat călugării să coboare, el a continuat să plutească timp de două ore pe deasupra copacilor.
– Este unul dintre puţinii despre care se atestă că levita împreună cu obiectele de care se folosea în acele momente (chiar dacă erau cruci, spre exemplu, cruci mari şi grele) sau cu persoane care îl ţineau întâmplător de mână. De exemplu, la un moment dat i-a fost adus un posedat pe care l-a menţinut un sfert de oră atârnat în aer, ceea ce a avut un efect de purificare asupra acestuia şi l-a însănătoşit.
– Însuşi Papa Urban al VIII-lea a dorit să vadă minunea. Aflând că a fost invitat la o audienţă cu Papa, acesta a intrat într-o stare extremă de levitaţie, încât a fost nevoie de intervenţia celor prezenţi pentru a-l readuce în simţiri.
Padre Pio (1887-1968), un umil preot capucin de la San Giovanni Rotondo (Italia) a fost binecuvântat de Dumnezeu cu multe daruri miraculoase, cele mai impresionante fiind stigmatele, rănile lui Iisus, pe care Padre Pio le-a purtat timp de 50 de ani. Padre Pio avea darul profeţiei, al bilocaţiei (putea să apară în acelaşi timp în două locuri diferite) şi darul conversiei. El emana un parfum plăcut, unic, levita şi realiza vindecări miraculoase.
Iată ce povesteşte Padre Ascario despre Padre Pio (foto): „Îl aşteptam pe Padre Pio care urma să vină pentru Confesiuni. Biserica era aglomerată şi toată lumea privea spre uşa pe care urma să intre Padre Pio. Uşa a rămas închisă, însă Padre Pio a fost văzut plutind deasupra capetelor oamenilor, a intrat apoi în confesional şi a dispărut. După câteva minute a apărut, începând să primească oamenii la confesiune. Nu am spus nimic atunci, crezând că totuşi am visat doar. Dar când l-am întâlnit, l-am întrebat: «Padre Pio, cum ai reuşit să pluteşti deasupra capetelor oamenilor?» El a răspuns amuzat «Pot să te asigur, copilul meu, că e la fel ca şi mersul pe podea»”.
Arta levitaţiei la misticii orientali
Levitaţia este abordată de misticii orientali în mod conştient şi controlat. Aceştia pot ajunge să leviteze, aplicând anumite tehnici iniţiatice secrete, care fac din levitaţie o artă.
De asemenea, capacitatea de a levita poate să apară în mod firesc şi spontan în urma practicii spirituale, chiar dacă nu se urmăreşte în mod special obţinerea puterilor paranormale. Prin practica spirituală este transformată întreaga fiinţă a practicantului, iar darurile spirituale care apar sunt o consecinţă a acestei transformări.
Marele yoghin tibetan Milarepa şi-a dedicat viaţa unei practici spirituale susţinute şi perseverente. În timpul meditaţiilor profunde pe care le realiza în peşteri, trecând peste nenumărate încercări spirituale, el a reuşit să atingă starea de eliberare spirituală ultimă: „Am experimentat o stare de calm şi claritate suprasenzoriale, care depăşeau în profunzime şi intensitate extatică tot ceea ce trăisem înainte. Astfel s-a născut în mine o cunoaştere transcedentală, până atunci necunoscută. Am ştiut în acel moment că răul fusese schimbat în bine.” Puterile paranormale au apărut apoi de la sine: putea să dea corpului său orice formă sau substanţă, putea zbura prin aer, se putea multiplica în sute de personalităţi, toate înzestrate cu aceleaşi puteri, putea asculta învăţăturile secrete ale lui Buddha în paradisurile Sale şi multe altele.
Biografia Marelui Ghid spiritual Padma-Sambhava menţionează unele încercări dramatice prin care acesta a trecut cu bine, fiindu-i atestate astfel puterile paranormale extraordinare pe care le deţinea. Se spune că un rege invidios l-a otrăvit la un moment dat pe marele înţelept. Acesta a scăpat absolut nevătămat, uimindu-i pe toţi cu puterea sa paranormală de a transforma otrava din propriul său corp, astfel încât să nu fie afectat. Altă dată a fost aruncat în râu, iar Padma-Sambhava a inversat sensul de curgere al apei, levitând deasupra acesteia. În urma acestor încercări trecute cu bine, contemporanii săi l-au numit în mod admirativ „Prea-puternicul Tânăr GARUDA (vultur)”.
Paramahansa Yogananda, în cartea sa autobiografică, relatează despre celebrul yoghin Trailanga Swami (foto) care avea obiceiul de a pluti pe fluviul Gange. Uneori, el petrecea zile întregi meditând pe apă, chiar scufundându-se uneori sub valuri. De asemenea, Swami Atmananda relatează cazul excepţional al unui yoghin din Himalaya: „Dintre toţi marii înţelepţi pe care i-am întâlnit în viaţa mea, trei mi-au lăsat o impresie foarte profundă. Unul dintre ei era o fiinţă perfectă, plină de seninătate şi înţelepciune. Oamenii îl numeau Bhagawan Bal (copilul încarnare a lui Dumnezeu), dar el era foarte modest, neimpresionat de astfel de aprecieri. Acest mare înţelept, care avea doar 21 de ani, a devenit pentru mine un exemplu. Nu văzusem niciodată vreun alt om care să poată sta nemişcat, fără să clipească, timp de opt-zece ore şi să emane atâta pace… În timpul meditaţiilor sale, l-am văzut meditând la un metru deasupra solului. Levitaţia nu era decât rezultatul evoluţiei sale spirituale.”
Alexandra David-Neel, exploratoarea franceză de la începutul secolului XX, descrie o formă extraordinară de propulsie demonstrată de un lama tibetan: „Omul nu fugea. Părea că se ridică de la pământ în salturi. Părea înzestrat cu elasticitatea unei mingi şi sărea ori de câte ori atingea pământul cu picioarele. Paşii lui erau regulaţi precum un pendul.” Acest lama se spune că a umblat sute de mile folosind acest ciudat mod de locomoţie, în tot acest timp, ţinându-şi privirea aţintită în depărtare.
În timpul călătoriei în Sikkim în 1950, jurnalistul american John Keel a întâlnit un alt bătrân lama care şi-a demonstrat capacitatea de a levita. El avea un băţ pe care s-a sprijinit la început, apoi, încet, a început să se ridice de la sol, rămânând în poziţie de meditaţie, cu picioarele încrucişate. El a rămas suspendat în aer, băţul fiindu-i util în final doar pentru a-şi menţine echilibrul. De la acea înălţime, lama a continuat apoi, cu naturaleţe, conversaţia cu jurnalistul.
Ying-Fung, un călugăr din Sungkao-Seng Chuan a fost iniţiat de Ghidul său spiritual Nan-Chuan. În urma practicării meditaţiei, Ying-Fung a atins anumite puteri paranormale. Se spune că în timp ce două armate se războiau pe câmpul de luptă, Ying Fung, cu intenţia de a opri această luptă, a zburat deasupra câmpului, şocând şi captând astfel atenţia tuturor soldaţilor prezenţi acolo. Pe tot parcursul vieţii sale el a avut multe manifestări supranaturale. Pentru ultima dată şi-a arătat capacităţile paranormale încheindu-şi existenţa în planul fizic în poziţia stând pe cap. El nu a mai putut fi mişcat din loc, oricât au încercat oamenii după aceea să-l dea jos. Doar sora sa, care era şi ea călugăriţă, a reuşit aceasta, atingându-i corpul ce emana lumină. Acesta s-a lăsat atunci la sol.
În secolul al XII-lea, un derviş iranian pe nume Haydar s-a făcut remarcat pentru capacitatea lui de a realiza zboruri spontane la înălţimea copacilor şi a acoperişurilor.
Demonstraţii de levitaţie ale fachirilor
O serie unică de fotografii a apărut în revista „Ilustrated London News”, pe 6 iunie 1936. Ele arătau stadii succesive ale levitaţiei unui fachir indian, Subbayah Pullavar – acestea dovedind cu claritate faptul că fenomenul nu era o iluzie optică. Un martor european al evenimentului, P.Y. Plunkett, povesteşte despre acea manifestare: „era aproape ora 12 p.m. şi soarele era sus pe cer, astfel încât umbrele nu apăreau… Subbayah Pullavar, cu părul lung, mustaţă şi o privire sălbatică, stătea liniştit. Ne-a salutat şi a stat un timp de vorbă cu noi. El practica acea tehnică specială de YOGA de aproape 20 de ani. I-am cerut permisiunea să facem fotografii cu el în timpul levitaţiei, iar el ne-a acordat-o cu bunăvoinţă. Plunkett a strâns aproximativ 150 de martori în timp ce fachirul îşi începea „ritualul” de pregătire. S-a turnat apă în jurul cortului în care avea să se petreacă actul levitaţiei. Pantofii de piele au fost puşi în acest cerc, iar experimentatorul a intrat singur în cort. Câteva minute mai târziu, ajutoarele au luat cortul; şi acolo, în cerc, se afla yoghinul plutind în aer.”
Plunkett şi alţi martori au înaintat pentru a se convinge: fachirul era suspendat în aer la aproximativ un metru înălţime. Băţul capitonat pe care-l ţinea în mână era numai pentru menţinerea echilibrului – nu pentru a se susţine. Plunkett şi prietenul său au examinat spaţiul din jurul şi de dedesubtul lui Subbayah Pullavar şi şi-au dat seama că nu conţine nimic. Fachirul se afla în transă. Seria de fotografii a fost făcută din diferite unghiuri în timpul celor patru minute cât a durat levitaţia, iar apoi cortul a fost repus în jurul fachirului. În mod evident coborârea era mascată de pereţii cortului, dar Plunkett a reuşit să privească prin pereţii subţiri ai acestuia. „După un minut, el părea că se clatină, iar apoi a început să coboare încet, în poziţie orizontală. I-au trebuit aproape cinci minute să se mişte din vârful băţului până deasupra pământului, pe o distanţă de aproximativ un metru.”
Louis Jacolliot, un judecător din secolul al XIX-lea, în urma călătoriilor sale în Orient, a scris o carte despre experienţele oculte la care a participat acolo: „Ştiinţele oculte din India” (1884). Aici el descrie o demonstraţie de levitaţie a unui fachir pe nume Covindasamy: „A luat un baston solid pe care îl adusesem din Ceylon, s-a sprijinit cu toată greutatea pe el, cu mâna dreaptă pe mânerul bastonului şi cu ochii aţintiţi în pământ. A început să şoptească «incantaţiile» specifice şi să se ridice gradat la o distanţă de aproximativ 60 cm. Picioarele sale erau încrucişate sub el şi nu şi-au schimbat deloc poziţia, semănând astfel cu una din statuile lui Buddha. Timp de 20 de minute am încercat să îmi dau seama cum putea zbura, neţinând cont de nicio lege cunoscută şi nici de gravitaţie. Bastonul acela nu îi oferea niciun ajutor; aparent nu era niciun contact între corpul său şi băţ, cu excepţia mâinii cu care se sprijinea de marginea acestuia”. Demonstraţiile de levitaţie ale lui Covindasamy au fost studiate cu atenţie. Unul dintre experimente s-a petrecut pe terasa casei scriitorului Jacolliot şi a durat aproximativ zece minute.
Mediumii deţin uneori puterea de a levita
Dintre mediumii care au manifestat această putere paranormală, cel mai faimos este Daniel Douglas Home, care a afirmat că în decursul a 40 de ani a putut levita de foarte multe ori. În anul 1868, în seara zilei de 13 decembrie a fost văzut ieşind în levitaţie prin fereastra unei clădiri de la etajul trei, apoi intrând în aceeaşi clădire pe altă fereastră.
Acest fenomen extraordinar a fost atestat de trei persoane, care nu erau nici naive, nici ignorante: lordul Lonsay, lordul Adare şi căpitanul Wynne. Dintre aceşti trei martori oculari, unul era ministru, iar altul astronom. În timpul acestor manifestări neobişnuite, Home nu era tot timpul în stare de transă, ci avea şi perioade de conştienţă, datorită cărora mai târziu a putut povesti ceea ce se întâmpla cu el şi cum se simţea în timpul levitaţiei. Astfel, o dată a afirmat că simţea un fel de încărcătură electrică în picioare, braţele îi erau rigide şi îi erau ridicate deasupra capului. El putea produce starea de levitaţie şi unor obiecte.
Mediumul italian Eusepio Paladino avea de asemenea capacitatea de a levita, pe care o manifesta ocazional. El avea şi alte talente paranormale, de exemplu putea să mărească ori să scadă greutatea obiectelor aflate în faţa lui. Puterile lui paranormale au fost verificate în urma investigaţiilor realizate de oameni de ştiinţă europeni, în secolul XX.
În urma cercetării numeroaselor cazuri de levitaţie, apare evident faptul că acest fenomen este posibil. Dar este la fel de clar că nu este vorba doar despre un fenomen ciudat. Levitaţia, ca şi alte puteri paranormale, apare numai în urma unei practici spirituale îndelungate şi demonstrează în mod concret transformarea spirituală care a apărut în urma acelei practici. Esenţial este ca levitaţia, puterile paranormale în general, să nu devină niciodată un scop în sine pentru practicantul spiritual. Veritabilul adept spiritual ştie că puterile paranormale apar firesc şi sunt doar accesorii în practica sa, iar dacă sunt folosite în scopuri egoiste, îi stopează evoluţia şi îi împiedică accesul la cunoaşterea ultimă.
Citiţi şi:
Magia covoarelor zburătoare
Dispariţii stranii
yogaesoteric
13 noiembrie 2009