Tipologiile liderului armonios (1): conducătorul sclipitor

de Ana-Maria Dorde

„Leadership-ul” (ştiinţa conducerii) este un subiect la modă. Dar, ca multe subiecte în vogă, este tratat într-un mod extrem de materialist şi superficial în societatea contemporană. Acest articol face parte dintr-o serie de articole care se referă la tipologiile de conducători moderni. Fiecare articol, pe lângă prezentarea tipologiei, descrie expresia generală, particularităţile fizice şi psihice, precum şi posibilele capcane sau teste ale tipului respectiv de conducător. Având în vedere interesul acordat la ora actuală acestui subiect, intenţionăm să vă oferim astfel nişte repere esenţiale care vă vor ajuta pe toţi aceia care doriţi să vă dezvoltaţi calităţile de lider, să vă cunoaşteţi mai bine, să îi cunoaşteţi şi să îi înţelegeţi pe oamenii cu care interacţionaţi în cadrul diferitelor activităţi.

CONDUCĂTORUL SCLIPITOR

Nicio cută pe frunte. Cât de senin trebuie să fie acest suflet!

Când întâlneşti o persoană care aparţine tipologiei conducătorului sclipitor, îţi spui: „iată un om adevărat!”. O asemenea persoană dă dovadă de un magnetism deosebit. Fără să-ţi dai seama de ce, îţi doreşti să o cunoşti mai bine şi să te afli în preajma ei, pentru că intuieşti că ea ţi-ar putea acorda o protecţie subtilă misterioasă.

Chiar şi fiziologia conducătorului sclipitor are ceva aparte: în figura sa totul este simetric şi regulat, nicio trăsătură a feţei sale nu atrage atenţia prea mult. Tocmai aceasta este ceea ce ne atrage; regăsim în această armonie de forme şi proporţii echilibrul emoţional şi o minte superioară.

Un spirit raţional, mental, dar nu neapărat întotdeauna practic. Este înzestrat cu intuiţie şi imaginaţie creatoare. Pasiunea şi măreţia sufletească transpar din privirea limpede, arzătoare, adesea fixă. Ochii inspiraţi par să vadă departe, dincolo de realitatea aparentă. Preocuparea lui este să se apropie cât mai mult de un anumit ideal. Dar greşim dacă credem că o asemenea persoană trăieşte cu capul în nori. Privirea-i mereu orientată în sus construieşte planuri şi proiecte, tinde să răstoarne prejudecăţile vechi. Idealul are o influenţă prea mare asupra acestei inteligenţe pentru ca ea să accepte ideile pe care le acceptă mulţimea. Spiritul acesta cere conducerea pentru că simte că are dreptul să o exercite.

Cu un individualism feroce, respinge toate constrângerile. Are o voinţă mereu trează şi o încredere pe care nimic n-o învinge. Astfel de fiinţe pot exista doar într-un mediu care le asigură liberatea, iar când este vorba să reziste asupririi, sunt în stare să mobilizeze forţe uriaşe împotriva tiranilor.

Astfel de conducători sclipitori sau charismatici găsim în toate păturile sociale; îi recunoaştem nu numai după armonia trăsăturilor, ci şi după ţinuta gravă, după gesturile lor măsurate şi după felul, totdeauna demn, de a vorbi. Ceva în ei te face să-i respecţi. O persoană cu calităţile conducătorului sclipitor niciodată nu va face parte din grupări de oameni obişnuiţi. Nu sunt conducătorii care fac concesii, care aranjează lucrurile ca să iasă bine, care măgulesc ambiţiile celor mai mici. Demnitatea lor naturală refuză orice compromis.

Este o persoană cu principii morale valoroase. Ei condamnă linguşirea şi bârfa pentru că îl coboară şi pe acel care linguşeşte şi/sau bârfeşte, precum şi pe acela care acceptă să fie linguşit. Logica lor neînduplecată nu admite ca inferiorii să aibă o atitudine absurdă sau neloială.

Superioritatea acestui tip de lider nu-l face simpatic pentru majoritatea mediocră, pentru că autoritatea acestui conducător sclipitor poate fi suportată cu un gen de gelozie interioară. Acest conducător nobil reuşeşte destul de greu, în general, în societatea noastră, dacă nu este înzestrat cu o voinţă flexibilă, care să-l mobilizeze să dobândească calităţile celorlalte tipuri de conducători şi în special pe acelea care îl caracterizează pe conducătorul îndemânatic.

Acesta este tipul de conducător pe care sufletele nobile trebuie să-l aleagă ca model, căci el este adevăratul creator, care lucrează la chemarea sufletului, sub propriul său imbold lăuntric. De fapt, majoritatea oamenilor nu se hotărăsc să acţioneze decât din dorinţa de a se lua după alţii, de a imita, sau din invidie, din gelozie, din spirit de contradicţie; cauze exterioare personalităţii lor le hotărăsc impulsurile. În realitate sunt nişte automate.

Persoanele aparţinând acestei tipologii se pot manifesta cu succes în orice domeniu de activitate. Conducătorul sclipitor este dotat cu aptitudinea de a crea, el nu are nevoie de stimuli externi, nici măcar indirect, pentru a-şi imagina sau forma un ideal – el îl scoate dinlăuntrul său şi dispreţuieşte idealurile gata făcute. În el există, aşadar, o forţă ascensională care-l atrage către o conştiinţă înaltă, către o originalitate proprie.

Pe de altă parte, conducătorul sclipitor crede în el însuşi şi aceasta este o calitate foarte rară. Oamenii obişnuiţi se dispreţuiesc în secret. Foarte des, ei renunţă la părerile proprii, îşi trădează adevărata personalitate. Cu toate măştile născocite, unele fiinţe se înşeală, apoi simt un gen de remuşcare tăcută, un sentiment de vină, de aceea îşi ascund chiar şi lor înşişi esenţa sufletului. Conducătorul sclipitor n-are astfel de renegări, el se acceptă aşa cum este, nu alege scopul activităţii sale ca să umilească sau să elimine un rival, sau la sugestie, ci pentru că un scop îi este impus de un avânt adânc al sufletului său. Ştie şi simte că are dreptate şi că misiunea sa nu este de a se coborî la nivelul gloatei, ci de a o ridica pe ea la înălţimea lui.

Preţul acestor calităţi frumoase este izolarea morală care poate uneori vicia judecata conducătorului, mai ales dacă a ajuns să aibă o autoritate mare. În acest caz este posibil ca el să fie mult prea autoritar, ca om. Conducătorul nu mai suportă nicio contrazicere şi vrea să-şi impună voinţa în toate domeniile, uneori nesocotind chiar şi aspectele de ordin spiritual şi voinţa divină. Această deformare a conducătorului sclipitor poate genera un dictator absolut, care se numeşte „caesarism”, şi această tendinţă n-o întâlnim doar la şefii de state, ci în toate treptele sociale. Vedem mulţi lideri care, prin pasiunea lor de a conduce, ajung să omită legile divine, îşi imaginează  că totul se supune voinţei lor chiar şi legile naturii, ori nu este aşa. Orbirea aceasta este începutul căderii lor.

Expresia generală: magnetism, charismă, suflet trezit, moralitate elevată, seninătate, armonie, intelect strălucit, echilibru, eleganţă, demnitate, măreţie a sufletului, pasionalitate, bun strateg, idealist, spirit de luptător, individualism, voinţă trează, nobleţe, intuitiv, creator şi deschizător de drumuri.

Particularităţi fizice: frunte mare, largă şi înaltă cu convexitate în vârf. Ochi mari, strălucitori, frumoşi, puţin adânciţi în orbite, gene mari, privire fascinantă, adesea îndreptată spre cer. Nasul de proporţii armonioase. Gura mai mult mică, buze fine, bine închise. Bărbie ovală puţin ieşită în afară. Figură ovală, armonioasă. Talie mijlocie, mişcări măsurate, mers simplu.

Particularităţi  psihologice: săpânire de sine, sentimente nobile, are pasiunea jocului divin, plăcere de a conduce, dorinţa de a proteja, idealist, aptitudini de iniţiativă şi îndrăzneţ, spirit creator, generos, loial, credincios, în faţa obstacolelor se manifestă cu detaşare. Are capacitatea de a-şi crea un ideal personal. Îşi construieşte propriile repere de viaţă. Judecată sigură. Raţionalizează însă mai bine în abstract decât în concret. Altruist. Semeţ, discret, politicos. Independent.

Posibile capcane: uneori himeric, foarte mental. Uneori de dragul „jocului” se lasă înşelat. Mândria şi aroganţa. Expansivitate exagerată. Uneori jucător. Uneori tiran. Născoceşte propriile convenţii. Sensibilitate mare şi mai ales un fel de mândrie aristrocratică (evită dispreţuitor să fie la fel cu mulţimea). Un astfel de conducător face adeseori, într-un acces de furie, cu plăcere, reproşuri umilitoare la adresa subordonaţilor. Supărarea lor izbucneşte şi loveşte ca trăsnetul.

Exemple: Ludovic XIV sau Napoleon.

Citiţi aici continuarea articolului

Citiţi şi:
Aforisme şi cugetări despre viaţă (1)
Forţa benefică nesfârşită a AMABILITĂŢII (I)

yogaesoteric
25 noiembrie 2009