Aforisme despre geniu şi genialitate (I)

 
de profesor yoga Gregorian Bivolaru
 

Acela care începe operele geniale este un geniu, dar cu toate acestea numai o activitate atentă şi perseverentă va face cu putinţă ca acele opere să fie duse la bun sfârşit. Viaţa tuturor geniilor evidenţiază cu prisosinţă aceasta.

Geniile cu adevărat mari nu dispreţuiesc niciodată geniile mici.

Poţi recunoaşte fiinţele umane în care s-a trezit starea de geniu prin faptul că fac repede şi cu mare uşurinţă ceea ce oamenii obişnuiţi fac încetişor şi uneori cu multe erori.

Geniul ar putea fi definit ca o facultate de a percepe într-o manieră nouă, uimitoare, şi cu totul neobişnuită realitatea.

Atunci când în universul lăuntric al fiinţei umane se trezeşte din plin starea de geniu, ea poate să realizeze cu o uşurinţă surprinzătoare ceea ce trebuie. Atunci când o fiinţă umană este înzestrată doar cu talent, ea poate să facă ceea ce vrea, aşa cum fac toate celelalte fiinţe umane care sunt înzestrate cu talent.

Regulile inteligente şi pline de bun-simţ pot fi utile fiinţelor umane talentate, dar în anumite situaţii se dovedesc a fi restrictive şi înăbuşitoare pentru marile genii.

Numai oamenii în care s-a trezit din plin starea de geniu ştiu deja că această stare îmbată adeseori natura lăuntrică aşa cum îi îmbată pe cei mai mulţi oameni puterea absolută.

Grandoarea unui geniu se compune din două elemente de bază care sunt totodată o parte importantă a esenţei lui: a intui într-un mod extraordinar de profund şi a îndrăzni.

Un om de geniu se nelinişteşte prea puţin de criticile năroade şi violente, de mustrările plictisitoare şi de ţipetele isterice ale duşmanilor săi îndârjiţi. El reacţionează aşa, deoarece în secret ştie că până la urmă va avea ultimul cuvânt, iar asta face să apară în fiinţa sa o stare de detaşare olimpiană.

Din nefericire, viaţa unui geniu depinde adeseori, în chip ruşinos, de vorbele şi insinuările oamenilor răi şi fără minte.

Geniul este precum un fulger imens, ceva uluitor care străluceşte şi atunci când suntem în stare să-l receptăm, ne apare brusc în toată splendoarea sa, ca o manifestare mirifică şi supraomenească.

Două acţiuni adecvate şi distincte fac să apară până la urmă floarea: sămânţa ei, semănată la momentul potrivit într-un sol fertil ce primeşte ploaia şi razele soarelui. Două aspecte distincte fac să apară fiinţa umană măreaţă: geniul înflorit şi ocazia binefăcătoare adecvată ce este fructificată pe deplin.

În anumite femei înzestrate nativ cu o intuiţie net superioară se poate spune că este trezit geniul specific care le permite să-l înţeleagă pe bărbatul iubit mai bine decât se înţelege şi se intuieşte el însuşi.

Când studiem cu multă atenţie viaţa geniilor descoperim că unele genii mari au avut limite, iar astfel ne putem convinge o dată în plus că numai stupiditatea este fără limite.

Înainte de a deveni un geniu este de zeci de ori mai bine să faci eforturi adecvate pentru a deveni cât mai clar lăuntric, cât mai profund şi cât mai inteligibil.

Dincolo de aparenţe, există în universul lăuntric al fiecărei fiinţe umane o aleasă sensibilitate superioară în stare latentă, o extraordinară imaginaţie creatoare şi chiar sămânţa mirifică a stării de geniu care, toate, în strânsă legătură cu circumstanţele existente şi cu eforturile adecvate ce se fac, pot să se trezească, să se dezvolte sau să rămână latente până la o nouă reîncarnare, ascunse în spatele unei măşti de stupiditate.

Tot geniul pe care o fiinţă umană îl manifestă este pur şi simplu fructul sublim al inspiraţiilor divine, al intuiţiilor profunde şi pătrunzătoare, al reflexiei mature adânci şi al unei activităţi atente, perseverente.

Este binecunoscut că oamenii care nu cred deloc în geniul lor nu-l vor putea trezi niciodată.

Atunci când aspiri cu multă putere să realizezi ceva măreţ şi nou, urmăreşte să începi fără întârziere. Vei descoperi în felul acesta că îndrăzneala creatoare ce se combină în mod fericit cu o intuiţie genială face să se trezească geniul şi atrage ca prin farmec o astfel de putere magică.

Luaţi aminte că întotdeauna, fără nicio excepţie, atât geniile mari, cât şi virtuţile legendare nu apar la întâmplare, căci toate acestea evidenţiază o tainică necesitate.

Un geniu mare trebuie să aibă şi talentul necesar pentru a-şi face admirabile şi atractive ideile noi şi geniale. Fără asta, revelaţiile, în fond uluitoare, ale unui mare geniu riscă să treacă mult timp neobservate.

Câteva dintre înzestrările pe care le observăm cu uşurinţă la geniile mari sunt abundenţa ideilor noi, creatoare, uluitoare ce se manifestă adeseori la unison cu fecunditatea şi un entuziasm riguros, uimitor.

Atunci când studiem cu suficientă atenţie viaţa geniilor, descoperim că, într-o anumită măsură, geniul este necesitatea metodei geniale şi metoda necesităţii uimitoare.

Oricât ar fi de extraordinare, revelaţiile unui geniu rămân deocamdată vane şi trec neobservate pentru fiinţele umane din a căror viaţă lipsesc ţelul şi mijloacele de transpunere creatoare în practică.

Un alt semn sigur după care putem recunoaşte un geniu autentic este acesta: în timp ce bătrâneţea fiinţelor umane obişnuite este, cel mai adesea, decrepitudine şi slăbire, în cazul unui geniu fecund bătrâneţea nu există, ba chiar mai mult decât atât, se transformă în apoteoză pe măsură ce trece timpul.

În cazul geniilor mari, puterea de a acţiona într-un mod cu totul nou şi eficient este uimitoare. Toate geniile mari sunt în întregime focalizate asupra momentului pe care îl trăiesc, iar asta le permite să manifeste cu mare uşurinţă o atenţie stăruitoare care se transformă în răbdare legendară.

Fiecare geniu este întocmai unui diamant care a fost şlefuit cu migală şi are multe faţete. Un geniu reuşeşte să strălucească într-o mulţime de focuri mirifice mai ales atunci când se află în semi-obscuritate, iar razele soarelui divin se focalizează asupra lui.

Fiecare geniu ne permite să descoperim că genialitatea se trezeşte înainte de toate printr-o îndelungată exercitare a răbdării, când atenţia stăruitoare a geniului se focalizează asupra unei idei noi şi geniale care a înmugurit în fiinţa sa.

Un mare geniu este întocmai ca elefantul matur şi puternic care trage după sine fie întreaga umanitate, fie mase imense de fiinţe umane pe căile cele noi şi uimitoare, fie ale unei idei geniale, fie ale unei revelaţii dumnezeieşti ce este cu totul inedită pentru această planetă.

Una dintre caracteristicile evidente ale unui geniu mare este înainte de toate forţa lăuntrică uluitoare, constantă, intensă şi cel mai adesea copleşitoare.

În cazul în care aspirăm să o trezim în fiinţa noastră, este important să ne dăm seama că deşi genialitatea provine întotdeauna de la Dumnezeu, talentul de a o utiliza cât mai bine cu putinţă ne priveşte întotdeauna, fără excepţie.

Un geniu mare este în mod considerabil diferit de oamenii obişnuiţi. Dar este totodată necesar să ne dăm seama că toţi oamenii au în germene sau, altfel spus, ca potenţial în universul lor lăuntric tot ceea ce le este necesar pentru a deveni şi ei nişte genii.

Există multe fiinţe umane în jurul nostru care atunci când sunt întrebate ce gândesc despre revelaţiile geniale ale sistemului milenar TANTRA YOGA sau despre dezvăluirile absolut geniale şi pline de înţelepciune pe care SHIVA i le-a oferit iubitei sale, PARVATI (revelaţii consemnate în anumite tratate tantrice, dintre care unele sunt păstrate secrete chiar şi în ziua de azi), se mulţumesc să spună că toate acestea sunt ingenioase şi interesante.
Un astfel de răspuns le evidenţiază implicit inerţia, naivitatea, ignoranţa şi larvaritatea în care (deocamdată) se complac.

Cu toate că în anumite condiţii privilegiate unele fiinţe umane au intuiţii geniale, starea lor existenţială rămâne nemodificată, tocmai datorită faptului că după aceea nu le pun în practică. În schimb, fiinţele umane pregătite şi pline de aspiraţie declanşează apoi transformări uimitoare ce sunt profunde, constante şi exemplare.

Când unii bărbaţi lunecă sub papucul insidios al unei femei manipulatoare în care s-a trezit un sui generis geniu feminin nefast, influenţa acaparatoare devine în existenţa lor un obstacol serios care îi face să devieze către stagnare şi nefericire.

Atunci când prin jocul tainic al necesităţii, cele mai geniale idei, cele mai extraordinare revelaţii spirituale, cele mai ingenioase modalităţi secrete ale sistemului milenar TANTRA YOGA sunt oferite fie celor proşti, fie celor idioţi, fie celor sceptici, fie celor roşi de îndoieli demoniace, astfel de sărmane fiinţe umane le privesc cu o atitudine tâmpă şi nu numai că nu le pun niciodată în aplicare spre a se convinge în felul acesta de valoarea lor extraordinară, ci le consideră ceva inutil, absurd, ciudat şi lipsit de sens.
Reacţionând aşa, asemenea oameni ratează o importantă şansă pe care fiinţele umane pregătite o explorează cu nesaţ şi o fructifică. Din nefericire, cei orbi spiritual nu observă niciodată această diferenţă esenţială.

Acum ştim cu toţii, a existat cândva un copil care la vârsta de 12 ani a reuşit să creeze şi să recreeze matematicile superioare cu ajutorul unei banale numărători. Acest geniu admirabil se numea Blaise Pascal.

În cazul fiecărui geniu mare prezenţa tainică, discretă şi influenţa lui Dumnezeu sunt în mod evident prezente, chiar şi atunci când geniul respectiv nu şi-a dat seama de asta.

Un geniu mare este, analogic vorbind, acel „ceva” ce ne ajută nu numai să vedem, ci să şi simţim influenţa tainică a anumitor stele în plină zi.

Folosind cu o mare ingeniozitate şi integrând o tainică alchimie superioară, numai de el cunoscută, un geniu mare reuşeşte să transforme cu uşurinţă viciile naturii în elemente puternice ale unui destin de excepţie ce ne apar ulterior drept uimitoare şi admirabile. Astfel de realizări cu totul extraordinare, ce sunt cu uşurinţă posibile în cazul geniilor, ne ajută să înţelegem că ceea ce le este în mod evident permis geniilor, nu le este permis oamenilor obişnuiţi. Astfel de performanţe ce sunt uneori cu totul extraordinare, ne ajută să descoperim că avem în faţa noastră o fiinţă umană genială.

Chiar şi cele mai uluitoare idei geniale (care îi impactează cu putere şi îi impresionează într-un mod profund pe oamenii capabili să le primească şi să le pună în practică) sau acele inedite revelaţii divine, ce sunt oferite fiinţelor umane, dar care nu sunt apoi însoţite de un efort minim pentru a fi puse în aplicare, se dovedesc inutile în cazul celor pasivi. În cazul celor care însă sunt pregătiţi să o primească aşa cum se cuvine, o asemenea idee genială concretizată ne ajută prin intermediul gramului de practică să descoperim valoarea imensă a acelei revelaţii geniale.

Doar cei care s-au transformat spiritual sunt capabili să observe că, deşi rămâne deseori străin talentului, caracterul însufleţeşte totdeauna, într-un mod secret, un mare geniu.

În viaţa unui popor apar perioade penibile de inerţie şi tăcere care pot fi asemănate cu perioadele de eclipsă ce caracterizează unele genii mari.

Fiecare geniu mare este şi rămâne – pentru cei capabili să-i recreeze aşa cum se cuvine operele şi activitatea – nu numai un mister, ci şi o constantă provocare creatoare.

Nici grupurile spirituale mari şi autentice, nici şcolile spirituale tradiţionale nu pot să înmugurească, să înflorească, să se dezvolte şi nu reuşesc să supravieţuiască în absenţa unor genii care să le ghideze în permanenţă şi să le inspire.

Atunci când un geniu se confesează cu candoare unui prost şi îi spune că intenţionează să scrie, prostul îl întreabă cu naivitate: „Cui vrei să-i scrii?”.

Fanatismul se naşte şi apoi se dezvoltă destul de repede în situaţiile în care un geniu este înconjurat de o mulţime de idioţi.
 
Citiți a doua parte a acestui articol
 

Articol preluat din Revista YOGA – Starea de geniu poate fi trezită prin practica yoga?

Citiți și:

Geniul tău benefic te va conduce prin viață cu pași de uriaș. Trezește-l!(I)

Geniile citesc gândurile lui Dumnezeu

 

yogaesoteric
29 octombrie 2015

 

Also available in: Français