Nanoparticulele introduse prin inginerie genică în alimentele modificate genetic determină cancer?

În agricultura modernă nu este posibil să șpreiezi doar buruienile, fără să atingi cultura de soia sau porumb. Glifosatul a fost modificat genetic pentru a ucide doar buruienile şi, în acelaşi timp, pentru a îmbunătăţi creşterea culturilor. Însă glifosatul nu poate penetra frunzele buruienilor şi ale culturilor, de aceea este amestecat cu adjuvanţi care facilitează penetrarea frunzelor. De decenii, nanoparticulele, şi în special nanotuburile de carbon care pot penetra uşor frunzele, au fost utilizate ca adjuvanţi care permit glifosatului să ajungă la rădăcina plantelor, pentru o absorbţie mai eficientă.

După consumarea de către fiinţa umană a alimentelor modificate genetic, majoritatea glifosatului şi a nanoparticulelor sunt rapid excretate, dar mai rămân anumite reziduuri în intestinul uman. Într-adevăr, întrebarea cea mai importantă referitoare la nanoparticule şi organisme modificate genetic este aceeaşi ca cea despre nanotehnologie în general: contribuie nanoparticulele în vreun fel la gama largă de probleme de sănătate care există în prezent?

Donald Huber, critic de frunte al alimentelor modificate genetic, afirma că această tratare a culturilor determină producere de patogeni ai plantelor care sunt transmişi prin sol şi afectează într-adevăr sănătatea omului. De exemplu, cei care locuiesc în apropierea câmpurilor de soia modificată genetic din Argentina, care au fost tratate cu astfel de chimicale periculoase, au dezvoltat cancere sau au prezentat defecte la naştere.

Cei care susţin alimentele modificate genetic afirmă că ştiinţa încă mai caută, dar că nu a găsit deocamdată patogenul lui Huber pentru a stabili legătura cauzală între glifosat şi problemele de sănătate la om. Dar întrebarea rămâne: există o legătură cauzală între nanoparticulele din alimentele modificate genetic şi sănătatea umană?

Ce se cunoaște deja în această direcție

În 2013, Waking Times a publicat un articol referitor la modul în care industria alimentară îşi otrăveşte propriii consumatori, care le finanțează întreprinderile lor multimiliardare, cheltuind chiar milioane împotriva dreptului consumatorului la consimţământul informat, care ar fi etichetarea corectă prin care să se indice existenţa organismelor modificate genetic în alimente. Deşi nu s-a realizat deocamdată o legătură cauzală între alimentele modificate genetic şi cancer, este invocat adesea faptul că obişnuitul dioxid de titan din nanoparticule, care este în alimentele modificate genetic, determină proliferarea celulelor epiteliale intestinale şi induce modificări intracelulare care se întâlnesc în cancer.

Problema

Problema în ziua de azi este că efectul alimentelor modificate genetic asupra sănătăţii umane este în principal centrat asupra argumentelor de tipul „dacă patogenul lui Huber există”, în loc să fie centrat pe identificarea mecanismului prin care reziduurile nanoparticulelor de glifosat determină cancer prin afectarea ADN-ului uman. Doar atunci o legătură cauzală între alimentele modificate genetic şi sănătatea omului va fi plauzibilă din punct de vedere biologic.

Propunere

Se sugerează că legătura cauzală între alimentele modificate genetic ingerate şi sănătatea umană este afectarea ADN-ului prin iradiere UV, de la nanoparticulele din reziduurile de glifosat ajunse în intestin. Totuși, în prezent se ştie că numai radiaţia UV de la soare asupra pielii umane expuse determină cancer, iar intestinul este protejat de lumina soarelui. Cum se poate atunci ca nanoparticulele din alimentele modificate genetic să producă radiaţii UV?

Până acum, afectarea ADN-ului uman prin radiaţii UV de la nanoparticule nu a fost recunoscută deoarece fizica clasică susține că întotdeauna atomii din nanoparticule au capacitatea calorică de a conserva căldura faţă de intestin printr-o uşoară creştere a temperaturii, fapt care nu afectează ADN-ul.

Totuşi, se ştie că ADN-ul este afectat după contactul direct cu materialul ce conţine nanoparticule, dar acest aspect poate să nu fie luat în considerare deoarece se cunoaşte şi faptul că nanoparticulele chiar inerte din punct de vedere chimic, afectează ADN-ul.

Mecanica cuantică diferă de fizica clasică prin faptul că permite radiaţiilor electromagnetice să fie create în nanoparticule. La polul opus faţă de fizica clasică, mecanica cuantică cere atomilor din nanoparticule să scape de capacitatea de încălzire şi astfel temperaturile nanoparticulelor nu mai pot depăși valorile căldurii absorbite în intestin. În schimb, nanoparticulele conservă căldura prin emiterea de radiaţii electromagnetice care determină afectarea ADN-ului iar dacă nu este reparat, aceasta poate conduce la cancer. Acelaşi aspect s-a observat în cazul cancerului ovarian şi a nanoparticulelor din produsele cu pudră de talc utilizate pentru curăţarea zonei genitale.

Concluzie

Patogenul lui Huber care ar lega alimentele modificate genetic de sănătatea umană este improbabil să existe, deoarece problemele de sănătate (cancer, autism, defecte la naştere, Parkinson etc.) determinate de alimentele modificate genetic sunt foarte diverse şi nu pot fi corelate cu un singur patogen. Într-adevăr, diversitatea problemelor de sănătate sugerează prezenţa mai multor agenţi patogeni diferiţi, iar mecanismul pentru crearea lor este modificarea genelor din ADN-ul afectat.

Legătura cauzală între nanoparticulele din alimentele modificate genetic şi problemele de sănătate este radiaţia UV emisă de nanoparticule. Iar pentru protejarea consumatorilor, testele pentru evaluarea gradului de modificare a ADN-ului, teste gen comet, ar trebui realizate asupra alimentelor modificate genetic, iar concentraţiile sigure de nanoparticule să fie etichetate corespunzător pe alimente.

Citiţi şi:

Microparticule invizibile din alimente pot elibera în organism vaccinuri şi medicamente

Organismele modificate genetic sunt de 125 de ori mai periculoase decât se ştia

Erbicidul de la Monsanto care conţine glifosat este corelat cu cazuri de cancer cerebral la copii

yogaesoteric
4 octombrie 2016