Națiunea de export Germania este înlocuibilă

Europa, cândva un gigant comercial strălucitor, se clatină sub greutatea propriilor decizii greșite. Politica de autosabotaj a UE a făcut ca poziția sa economică și geopolitică să se înrăutățească – un monument de miopie într-o lume care se reorganizează rapid. Energia ieftină a fost fundamentul dominației industriale, dar într-un act de ascetism autoimpus, Europa a alungat resursele rusești și a căzut în ghearele unor alternative costisitoare. Între timp, Trump și Putin țes o rețea de alianțe pragmatice care realiniază axele de putere ale lumii – cu Europa în rol de spectator.

Fantomele NordStream și dezastrul energetic al Europei

Un zvon își face loc în culisele puterii: NordStream ar putea fi resuscitat într-o zi ca un proiect comun ruso-american. Fosta conductă, care a fost avariată în circumstanțe misterioase în 2022 – o acțiune adesea pusă pe seama SUA – ar putea deveni simbolul unei noi ordini geopolitice. Washingtonul și Moscova, titani ai resurselor și ai reglementărilor, ar ține astfel în mâini oracolul prețurilor din Europa. UE, pe de altă parte, geme din cauza costurilor energetice pe care ea însăși le-a ridicat la cote astronomice: 50 USD pe MMBtu era o realitate de coșmar în 2023 –în comparație cu 2-3 USD în anii anteriori.

În loc să deschidă noi căi prin diplomație sau să-și revitalizeze propria putere nucleară, Europa a creat un impas din care nu există o ieșire elegantă. Între timp, SUA și Rusia își securizează sferele energetice, iar UE plătește prețul rigidității morale prin marginalizare industrială.

Trump, Putin și jocul de șah diplomatic

La Washington și Moscova, realpolitik-ul se joacă cu precizia unui maestru de șah. Trump, luptătorul politic de stradă, face aluzie la încheierea războiului din Ucraina printr-o lovitură de stat – poate prin mutarea frontierelor pentru a pecetlui cursul istoriei. Putin, strategul de la Kremlin, caută noi piețe: India cumpără 1,5 milioane de barili de petrol rusesc în fiecare zi, China își asigură 38 de miliarde de metri cubi de gaz pe an prin intermediul Power of Siberia. În timp ce Eurasia se stabilizează, UE este împinsă și mai mult pe margine.

Un proiect comun NordStream ar putea finaliza acest curs: Rusia ca gigant al materiilor prime, SUA ca motor tehnologic – iar Europa ca plătitor suplimentar. Un echilibru perfid care preschimbă o UE slabă într-o zonă economică ușor de manevrat.

Capcana NATO: miliarde pentru o securitate incertă

Trump cere ca NATO să cheltuiască 5% din PIB-ul său pentru apărare – un salt masiv față de procentul de 2% care era considerat anterior punctul de referință. SUA cheltuiesc doar 3,4%, dar Europa va sângera până la moarte. Fără puterea protectoare obișnuită a SUA, UE este forțată să își crească dramatic cheltuielile pentru apărare: Institutul Bruegel calculează că vor fi necesare 262 de miliarde de dolari americani și 300.000 de soldați suplimentari pentru a contracara vidul rezultat.

Polonia se grăbește să cumpere arme americane, Lituania plănuiește deja să cheltuiască 5% din PIB-ul său pentru armament, însă continentul în ansamblu rămâne dezorientat. În timp ce Rusia își finanțează armata cu veniturile asiatice din energie, Europa este nevoită să retragă fonduri dintr-o economie deja slăbită. Germania, o națiune exportatoare care a prosperat odată pe baza inovației, este târâtă în vârtejul stagnării economice.

Piețe pierdute, influență în scădere

Harta economică se redesenează, iar UE își pierde poziția dominantă de odinioară. Fluxul comercial către Rusia a scăzut de la 26 de miliarde de euro (2021) la mai puțin de 10 miliarde (2024), fiind înlocuit de exporturile chineze. China folosește petrolul și gazul rusesc ieftin pentru puterea sa de producție, în timp ce Europa suferă din cauza costurilor energetice zdrobitoare.

Trump amenință, de asemenea, să impună tarife de 25% pentru bunurile UE – o declarație de război împotriva exporturilor europene care va lovi Germania foarte dur. UE, care a acționat cândva ca o punte de legătură între Est și Vest, a ajuns pe terenul nimănui: prinsă în sancțiuni, fără aliați în Eurasia și tolerată doar cu reticență în SUA.

Elitele UE: un teatru al neputinței

În timp ce lumea se regrupează, conducerea UE se agață de dogme învechite. Deschideri diplomatice către Rusia? Inimaginabile. O extindere îndrăzneață a energiei nucleare? Inacceptabilă din punct de vedere politic. În schimb, Green Deal, confruntarea și un fel de simț moral al misiunii care nu duce nicăieri în termeni de realpolitik.

Macron are fantezii cu privire la arsenalul nuclear al Franței ca pârghie pentru independența europeană, dar Europa nu este un actor militar, ci o zonă economică învechită cu o putere inovatoare în scădere. Nimeni nu intenționează să invadeze UE – de ce ar face-o? Nu există nici resurse naturale relevante din punct de vedere strategic, nici o bază tehnologică indispensabilă care ar face ca un atac să merite.

În timp ce Ursula von der Leyen cere miliarde pentru armament, UE este împotmolită în discordii interne. Ungaria și Slovacia sunt în impas, Germania se confruntă cu o criză a coaliției în 2024, iar Franța este în paralizie politică. În această situație mixtă, Europa nu mai are o voce – este condusă, nu modelată.

SUA se reorganizează, iar Europa pierde și mai mult teren

SUA se realiniază sub conducerea lui Trump, ceea ce pune Europa sub o presiune suplimentară. BlackRock negociază achiziționarea de porturi pe Canalul Panama – o lovitură geopolitică care asigură accesul Americii la fluxurile comerciale globale. În același timp, Trump se folosește de tarifele ridicate pentru a atrage înapoi capacitățile de producție: Tesla, GM, Ford – pentru ca acestea să producă în țara lor de origine și nu în Europa.

În timp ce China se concentrează asupra Eurasiei iar Rusia își consolidează piețele asiatice, pentru Europa nu rămâne decât statutul de observator extern. Nici prieten, nici dușman, ci o zonă economică în scădere, cu o importanță geopolitică din ce în ce mai redusă.

Concluzia: de la putere la marginalizare

Europa plătește prețul pentru îngustimea ideologică. Costurile ridicate ale energiei sufocă industria, piețele în scădere îi răpesc oportunitățile de export, cheltuielile masive pentru apărare sugrumă economia. În timp ce Rusia cooperează cu Asia, SUA își reorganizează brutal politica industrială și China își extinde imperiile comerciale, UE rămâne prinsă într-o rețea de insignifianță.

Lumea multipolară a început – dar Europa nu are loc în ea. În locul reorientării pragmatice, prevalează rigiditatea politică. Macron visează la arme nucleare, Germania este blocată într-o coaliție incapabilă să acționeze, iar Bruxelles-ul se agață de utopii. Cu toate acestea, realitatea este nemiloasă: fără o transformare în politica energetică, diplomație și economie, UE nu va rămâne decât un observator în noua ordine mondială.

Citiți și:
Europa, irelevantă pe scena globală
Europarlamentarul Gheorghe Piperea avertizează că UE va continua pe „drumul închis” al recesiunii economice, din cauza cursei pentru înarmare

 

yogaesoteric
20 martie 2025