Ne întoarcem la dictatură pe nesimţite – Preşedintele UNBR Traian Briciu, bilanţ amar de Ziua Constituţiei

„Când justiţia devine ținta presiunilor sau a discreditării, declinul a început deja……. Dacă regulile încetează să fie obligatorii, iar controlul constituţional devine facultativ, puterea se concentrează inevitabil în mâinile celor care o exercită fără contrabalansare. Acolo unde Constituţia încetează să fie respectată, autoritarismul este singura finalitate”

Avocatul Traian Briciu (foto) – preşedintele Uniunii Naţionale a Barourilor din România – a făcut la data de 8 decembrie 2025, de Ziua Constituţiei, un bilanţ amar al statului de drept din România.

Pornind de la atacurile puterii politice la adresa justiţiei (dublate de campania de ură întreţinută de aceiaşi politicieni în rândurile opiniei publice împotriva judecătorilor şi procurorilor), şeful UNBR a avertizat că există riscul foarte serios ca ţara noastră să se întoarcă pe nesimţite la dictatură.

De aceea, respectarea Constituţiei este „singura bariera care împiedică România să alunece într-un model de guvernare autoritar, în care arbitrarul înlocuieşte libertatea”, a conchis Briciu.

Menţionăm că data de 8 decembrie 2025 a marcat 34 de ani de când legea fundamentală a fost votată prin referendum şi promulgată, ea fiind în vigoare şi astăzi, cu modificările din 2003.

Redăm întregul mesaj al preşedintelui UNBR Traian Briciu:

„Cine suntem ca stat se vede în felul în care respectăm Constituţia.

În 2025, Ziua Constituţiei ne găseşte într-un moment în care tensiunile din justiţie nu mai pot fi privite ca simple derapaje ale funcţionării democratice, ci ca expresia unui dezechilibru constituţional tot mai vizibil. Starea justiţiei arată fidel dacă o societate îşi respectă Constituţia. Independenţa instanţelor, stabilitatea normativă, respectarea deciziilor Curţii Constituţionale, finanţarea apărării – toate aceste aspecte reprezintă indicatori ai sănătăţii constituţionale. Când aceste repere sunt încălcate sau puse în discuţie, mecanismele de control reciproc dintre puteri încetează să mai funcţioneze, iar statul nu mai are gardienii interni necesari pentru a preveni excesele. Iar când justiţia devine ținta presiunilor sau a discreditării, declinul a început deja.

În ultimii ani, justiţia română a resimţit din plin efectele contestării publice a ordinii constituţionale: intervenţii intempestive asupra legilor justiţiei, subfinanțarea apărării, polarizarea discursului public şi slăbirea reperelor constituţionale. Fiecare dintre aceste fenomene creează un efect de domino: dacă legea devine instabilă, justiţia devine impredictibilă; dacă apărarea şi instanţele sunt subfinanțate, accesul la justiţie devine iluzoriu; dacă discursul public erodează credibilitatea instituţiilor, normele îşi pierd autoritatea şi încrederea publică în justiţie riscă să se fragilizeze în mod grav.

În acelaşi timp, observăm că ceea ce se petrece astăzi în România nu este izolat de marile teme ale timpului nostru referitoare la conflictele identitare. Acestea se reflectă şi în drept: disputele care par tehnice – despre prioritatea dreptului european, despre controlul constituţional, despre rolul instanţelor, despre raportul dintre puteri – sunt, în fond, disputele despre identitatea constituţională a statului. Într-o eră marcată de crize ale identităţii colective, statele reacţionează redefinindu-şi limitele şi mecanismele de protecţie, iar orice modificare legislativă devine, implicit, o afirmaţie despre cine suntem şi ce tolerăm ca societate.

Însă eroziunile recente nu au apărut brusc, ci ca rezultat al unor acumulări constând în contestarea repetată a deciziilor Curţii Constituţionale, apelul frecvent la referendumuri, tensiuni între instituţii care ar fi necesar să coopereze loial. Aceste abateri nu doar slăbesc regula de drept, ci transmit societăţii ideea că normele pot fi negociate, că obligaţiile constituţionale pot fi amânate şi că puterea poate decide după criterii de oportunitate, nu de legalitate. Fiecare astfel de abatere sapă treptat la fundaţia statului de drept şi lasă justiţia expusă, vulnerabilă, instabilă.

Astfel se modifică şi natura puterii, prin ajustări aparent minore care transformă treptat arhitectura democratică. Autoritarismul «modern» nu se instalează prin gesturi bruşte, ci prin acumularea unor mici derogări care devin, în timp, regulă. Dacă regulile încetează să fie obligatorii, iar controlul constituţional devine facultativ, puterea se concentrează inevitabil în mâinile celor care o exercită fără contrabalansare. Cu alte cuvinte, acolo unde Constituţia încetează să fie respectată, autoritarismul este singura finalitate.

De aceea, o societate care îşi respectă Constituţia îşi păstrează pluralismul, echilibrul şi protecţiile fundamentale; o societate care o relativizează deschide poarta dominaţiei prin forţă, nu prin drept. Respectarea Constituţiei este singura soluţie a prezentului şi singura barieră care împiedică România să alunece într-un model de guvernare autoritar, în care arbitrarul înlocuieşte libertatea.”

Citiți și:
Lucian Sârbu: „Asistăm la cel mai mare atac împotriva independenței Justiției din ultimii 25 de ani”
Nicușor instigator – Judecătorul CSM Claudiu Drăgușin devoalează ce se ascunde în spatele îndemnului preşedintelui Nicușor Dan ca magistraţii să se răscoale contra sistemului judiciar din care fac parte

yogaesoteric
7 ianuarie 2026