„Nicolae Ionescu”, nume de cod pentru Iohannis? A fost sau nu a fost omul Securității?

Cu mai bine de cinci ani în urmă, am publicat în Cotidianul un articol întitulat „A fost sau nu a fost omul Securității?” (pe care-l reproducem mai jos), în care am prezentat mai multe acuzații și suspiciuni privind o posibilă colaborare a președintelui Klaus Iohannis cu Securitatea comunistă. Am învederat atunci că, deși nu apăruse încă nicio dovadă certă privind colaborarea șefului statului român cu omnipotenta și sinistra instituție, existau câteva aspecte factuale care făceau să planeze o astfel de suspiciune mai mult decât rezonabilă.

Racolare plauzibilă în 1984

În ultimele luni au apărut în massmedia noi acuzații privind racolarea lui Klaus Iohannis de către Securitatea ceaușistă. Șirul acuzațiilor a fost deschis de cunoscutul jurnalist de investigatii Cornel Ivanciuc, care are bănuiala că Iohannis ar fi fost racolat de Securitate în 1986, când a primit o bursă în Republica Federală Germania. Într-un articol publicat pe 14 februarie a.c. în Independent New Agency din Ungaria, jurnalistul Milan Kenderessy afirmă că președintele României, Klaus Iohannis, a fost ofițer al Securității pe vremea lui Ceaușescu.

Cu două săptămâni în urmă, jurnalistul Robert Turcescu a prezentat o scrisoare-document primită în perioada campaniei electorale prezidențiale din 2014 (perioadă în care lucra la postul de televiziune B1TV) din partea unuia dintre liderii revoluționarilor timișoreni, Pompiliu Alămorean, primul primar postdecembrist al Timișoarei. În această scrisoare este consemnat că Iohannis a fost racolat de Securitate în data de 2 octombrie 1984, prin căpitanul Buia Marcel din Securitatea Județeană Sibiu, și a primit numele conspirativ ,,Nicolae Ionescu”. Am auzit de acest ofițer de Securitate în 1990, când am activat, în calitate de procuror, în Comisia guvernamentală de anchetă a evenimentelor din decembrie 1989 de la Sibiu.

Prețul posibil al racolării

Potrivit CV-ului său, Klaus Iohannis a urmat cursurile Facultății de Fizică din cadrul Universității Babeș Bolyai din Cluj Napoca în perioada 1979-1989, iar după absolvire a fost repartizat profesor de fizică la o școală generală din Agnita, județul Sibiu. După stagiatura de doi ani, a reușit să se transfere la o școală generală din Sibiu, orașul său natal, iar în 1989 a devenit profesor la prestigiosul liceu de limba germană Samuel Brukenthal din urbea de pe Cibin. Rezultă că, cel mai probabil, Iohannis a fost racolat de Securitate în perioada în care a activat ca profesor la Agnita. Foarte probabil că a fost ajutat să ajungă la școala recte la liceul din Sibiu drept recompensă după ce a semnat pactul cu Satana.

Am reușit să identific un ofițer de Securitate care a avut responsabilități de serviciu pe Universitatea Babeș Bolyai în perioada studiilor superioare ale lui Iohannis și am avut câteva discuții cu acesta, dar nici el, nici alți foști colegi nu-și amintesc de o eventuală racolare a acestuia de către Securitatea internă în timpul studenției. Este posibil însă, având în vedere conexiunile sale de rudenie sau de prietenie în Republica Federală Germania, să fi fost recrutat de un compartiment special din cadrul Direcției de Informaţii Externe (DIE). Nu este exclus ca, prin prisma conexiunilor sale în Republica Federală Germania, care era stat membru al NATO, să fi fost racolat de serviciul secret al Armatei în timpul stagiului militar (cum a fost recrutat actualul premier ungar Viktor Orban de Securitatea comunistă maghiară în 1981, sub pseudonimul ,,Gyore”). Iar serviciul secret al Armatei (DGIA) nu a predat CNSAS dosarele colaboratorilor săi, cum a fost obligată Securitatea.

Recursul la sfoară

După ce a fost admis la facultate în 1978, Klaus Iohannis a făcut un stagiu militar cu termen redus (9 luni) la o unitate militară din oraşul Lipova, judeţul Arad. Conform unor surse, în cursul acestui stagiu a fost protagonistul unui eveniment tragic-comic raportat la care putea fi şantajat pentru o eventuală racolare. Cică într-o zi de duminică, a venit în vizită la poarta unităţii iubita sa de atunci, cu un pachet voluminos cu alimente. Un gradat mai hâtru de la poartă a mers să-l anunţe în dormitor, spunându-i că la poartă se afla iubita sa, care a venit cu un pachet, cu părinţii şi cu logodnicul şi doreşte să-i ceară iertare pentru că s-a îndrăgostit şi s-a logodit cu un alt bărbat, cu care a stabilit deja data nunţii. Iohannis a rămas blocat total, iar la scurt timp după plecarea gradatului de la poartă, a fost găsit agăţat într-o toaletă cu o sfoară în jurul gâtului. A fost salvat in extremis şi astfel, putem spune, i-a fost hărăzit ţării noastre să-i fie conducător vreme de mai bine de 10 ani pe muchie.

Episodul de la Lipova releva o labilitate extremă a preopinentului şi, mai mult ca sigur, a contribuit la agravarea stării de autism de care este suspectat. Referitor la titlul-întrebare al articolului precedent, înclin să cred tot mai mult ca Herr Iohannis a fost omul Securităţii. Numai aşa îmi explic faptul că, de-a lungul ultimelor patru decenii, nu a avut nicio tentaţie şi nicio tentativă de a pleca definitiv în ţara mamă Germania, unde s-au stabilit restul familiei şi majoritatea prietenilor săi. Probabil că a aflat că vechiul acord încheiat între România şi Germania referitor la plecarea şi stabilirea definitivă a etnicilor germani conţine o clauză adiacentă care obliga Securitatea şi serviciile succesoare să avertizeze serviciul similar german (BND) în cazul în care vreun emigrant a avut statut de colaborator al Securităţii, printr-un semn distinctiv pe dosarul de emigrare. Probabil că vom avea răspunsul definitiv curând, precum în cazul preşedintelui anterior Traian Băsescu.

În această campanie electorală, în care președintele Klaus Iohannis a etalat o atitudine tot mai anticomunistă, s-au întețit acuzațiile sau suspiciunile privind o posibilă colaborare a acestuia cu Securitatea comunistă. Jurnalistul Radu Moraru, directorul postului de televiziune Nașul TV, l-a acuzat, în direct și la oră de vârf, că ar fi fost colaborator al Securității și că ar fi fost implicat în operațiunea de vânzare a sașilor din România comunistă către Republica Federală a Germaniei, în urma unui acord încheiat în acest sens cu guvernul de la Bonn în anii ’70.

Jurnalistul de investigații Alexandru Cautis a lansat pe Facebook aceeași acuzație gravă, punând întrebarea: „Klaus Iohannis este cumva fost turnător la DIE?”. Amiralul în rezervă Marian Ioan, fost locţiitor al şefului Direcţiei Informaţii Militare, lăsa să se înţeleagă dintr-o postare de pe blogul său că Iohannis ar fi fost un „colaborator destoinic” al serviciilor secrete: „Are guvernul lui, are armata lui, celelalte structuri erau ale lui, că şi el fusese colaborator destoinic al lor, încă dinainte de…….”.

Nu a apărut încă nicio dovadă certă privind colaborarea lui Klaus Iohannis cu Securitatea. Există însă câteva aspecte factuale care fac să planeze o astfel de suspiciune. Unul este faptul că Iohannis nu a emigrat în Republica Federală a Germaniei nici înainte de Revoluţia din decembrie 1989, nici după răsturnarea regimului comunist, cum au făcut majoritatea colegilor săi de generaţie de etnie germană. Părinţii săi şi ceilalţi membri ai familiei sale au emigrat în Germania după 1989, dar Iohannis nu i-a urmat. Se simţea oare cu vreo muscă pe căciulă?

Altul este faptul că, după ce a devenit preşedinte al României, a avut o atitudine deosebit de culantă faţă de generalul Silviu Predoiu, fost şef operativ al SIE, care a moştenit arhiva DIE (Direcţia de Informaţii Externe a Securităţii). Preşedintele Iohannis l-a mazilit la începutul anului 2017 pe contestatul general Florian Coldea, cunoscutul şef operativ al SRI moştenit de la predecesorul său Traian Băsescu, cu toate că acesta l-a ajutat substanţial să devină preşedinte în 2014. În schimb, pe la fel de contestatul general Silviu Predoiu, pe care l-a numit prim-adjunct al directorului SIE tot Traian Băsescu, în 2005, l-a menţinut în funcţie până la pensionarea sa pentru limita de vârstă în vara anului 2018. Ba mai mult, în ultimii doi ani de activitate l-a împuternicit director interimar al SIE, încălcând legea organică şi cutumele democrate care impun numirea unui director civil în fruntea unui astfel de serviciu.

Conform unor foşti ofiţeri de Securitate care au răspuns de Universitatea Babeş din Cluj-Napoca în anii ’80, când Klaus Iohannis a urmat Facultatea de Fizică din cadrul acestei instituţii de învăţământ superior, studenţii din rândul minorităţilor naţionale, germană şi maghiară îndeosebi, au constituit ţinte predilecte în vederea racolării ca informatori. Racolarea se făcea de regulă în perioada satisfacerii stagiului militar cu termen redus înainte de începerea facultăţii. Racolarea era efectuată de ofiţerii din Direcţia de Contrainformaţii Militare a Securităţii, cunoscuţii CI-iști, din unităţile în care viitorii studenţi îşi satisfăceau stagiul militar cu termen redus. Norma de racolare era de 1-2 studenţi în fiecare promoţie a unei facultăţi. După satisfacerea stagiului militar, studenţii care au semnat pactul cu diavolul erau preluaţi de alte direcţii ale Securităţii, cu atribuţii pe plan intern sau pe plan extern.

Astfel s-a încercat racolarea lui Laszlo Tokes, în perioada în care-şi satisfăcea stagiul militar cu termen redus la Braşov, după ce a fost admis la Institutul de Teologie Reformată din Cluj-Napoca. Tokes a scris o declaraţie de colaborare cu Securitatea, la dictarea ofiţerului CI al unităţii militare în care a fost încorporat, dar a refuzat să o semneze, motivând că a fost nevoit să scrie pentru a executa ordinul superiorului, dar nu poate fi obligat să semneze. Pentru motivul că declaraţia sa olografă de colaborare cu Securitatea nu a fost semnată, Tokes a câştigat procesele de daune morale intentate ziarului Adevărul şi Associated Press, care au publicat această declaraţie în anii ’90.

Probabil că vom afla adevărul despre relaţia lui Klaus Iohannis cu Securitatea acum că acesta a plecat definitiv de la Palatul Cotroceni, ca şi în cazul lui Traian Băsescu, care a fost deconspirat drept colaborator de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii de-abia în 2019, după aproape 5 ani de la expirarea celui de-al doilea mandat prezidenţial. Poate că şi Iohannis se va apăra, ca şi predecesorul său, că nu a ştiut că, de fapt, Contrainformaţiile Militare aparţineau Securităţii. Este debusolant şi sugestiv în acelaşi timp că niciunul dintre jurnaliştii şi analiştii invitaţi la recenta şi inedita sa dezbatere cu sine însuşi nu a avut curajul să-i pună vreo întrebare referitoare la relaţia sa cu Securitatea sau măcar unde şi-a satisfăcut stagiul militar.

Autor: Valer Marian

Citiți și:
Klaus Iohannis – Marioneta fantomelor fără cap
Preşedintele Klaus Iohannis ‒ Trădător de țară

yogaesoteric
18 februarie 2025