Nicușor (i)legitimul: cum ne situăm de fapt?

Nicușor a refuzat să facem parte din Consiliul Păcii lui Trump dar a mers pe 19 februarie la reuniunea acestuia de la Washington? Vă întrebați cum e posibil așa ceva? Uite așa!

Cred că nimeni nu este cazul să se grăbească să conchidă că drumul lui Nicușor la Washington pentru prima reuniune a Consiliului pentru Pace are semnificația unei recunoașteri a lui ca președinte legitim de către Administrația Trump.

Nu, lui Nicușor nu-i este recunoscut un asemenea statut peste Ocean, și nici nu-i va fi recunoscut vreodată.

Iar el știe bine aceasta, și, dacă mă întrebați, nici nu l-a ignorat, pentru că el însuși crede că este un președinte ilegitim, o prezență interimară la Cotroceni. El s-a luat în serios ca președinte doar în jocul cu cei de la Bruxelles care ni l-au impus (deloc exclus ca și finala cu Simion să fi fost măsluită de agenții Bruxellesului). În rest, risc să afirm aici, fără să pot să prezint probele necesare, că în relația cu Washingtonul a fost chiar corect, în multiple sensuri care acum ar putea să ne scape.

Toată conduita lui caricaturală peste tot pe unde a fost prin Europa și acasă a fost una mai mult jucată, căutând parcă o ieșire dintr-un rol care i-a fost dictat de Bruxelles, și care posibil că la început i-a surâs. Rememorați prestațiile lui de bufon autentic și veți vedea că s-ar putea să am dreptate.

Cu excepția implicării în învestirea Guvernului Bolojan, el nu a luat absolut nicio decizie care să fi rămas în memoria celor interesați de atribuțiile președintelui. De nouă luni, de la învestire, el a amânat numirea șefilor serviciilor de informații într-o manieră care exact asta a vrut să spună: nu am legitimitate s-o fac; pentru că presa (dar și el însuși) a ajuns la exasperare pe subiect, a anunțat că numirea „se suspendă” sine die. Asta va urma și cu șerifii principalelor parchete – pe candidați i-a numit „propuneri interesante”.

A amânat apoi raportul privind anularea alegerilor de aproape zece ori. La fel și desecretizarea, promisă și ea, a ședinței CSAT care a condus la anularea alegerilor din 6 decembrie 2024.

Amânarea unui răspuns la invitația lui Trump ca România să facă parte din Consiliul pentru Pace mi se pare și ea una trădând conștiința ilegitimității, mai ales în ideea că e posibil ca procedurile de aderare la Consiliu să implice la un moment dat atribuțiile constituționale prezidențiale în materie de politică externă. În plus, președintele e cu atribuțiile iar Bolojan cu banii – și dogmaticul amploiat e fidel globalismului UE până în pânzele albe. Să reținem aici, în premieră, o critică a unui consilier prezidențial la adresa lui Bolojan pe tema ideii de a reține medicii în țară.

Decizia de a merge pe 19 februarie la Washington ne apare „interesantă” (ca să-l citez). S-a emancipat cumva Nicușor de sub dictatul Bruxellesului globalist? Și va face el ce era și este necesar să fie făcut ca să se pună capăt consecințelor devastatoare ale anulării alegerilor iar relația cu SUA (marea putere aflată azi la un apogeu al restaurării) să fie restabilită?

P.S. La prestația de până acum a lui Nicușor a avut o contribuție evidentă și echipa sa de la Cotroceni – iar dacă serviciile au dat și ele o mână de ajutor nu putem decât să salutăm.

Autor: Valerian Stan

Citiți și:
Nicușor Dan, gafă după gafă, ca Nea Nicu înainte de Revoluție. Congresul SUA spune că SRI a mințit, SRI recidivează printr-un răspuns contra legislativului Statelor Unite ale Americii. Raportul SUA: România ‒ acțiuni profund antidemocratice
Consiliul păcii. Sfârșitul hegemonismului. Ecouri ale discursului președintelui Donald Trump la Davos. România și Ucraina, AUR și MAE

yogaesoteric
1 martie 2026