Nivelul prenatal al psihicului

Când procesul de auto-explorare depăşeşte nivelul amintirilor copilăriei şi ajunge la naştere, emoţiile trăite şi senzaţiile fizice sunt de o extremă intensitate, deseori întrecând tot ceea ce am experimentat până în acel moment. În acest punct, experienţele devin un amestec între temele vieţii şi morţii. Ele trezesc un sentiment al ameninţării vieţii şi determină o luptă de a ne elibera şi a de supravieţui.

Spectrul experienţial al domeniului prenatal al subconştientului nu se limitează doar la emoţii sau senzaţii fizice. El implică şi o bogată simbolistică ce ţine de nivelul transpersonal. Domeniul prenatal este o interfaţă importanţă între nivelele biografic şi transpersonal ale psihicului. El reprezintă o poartă de intrare către aspectele mitice şi arhetipale ale subconştientului colectiv.

Identificarea cu un bebeluş care trebuie să treacă prin pasajul naşterii pentru a ajunge într-o altă lume, identificarea cu experienţa fetusului de a se lupta pentru a se naşte, conduce la o conexiune intimă, aproape mistică a tuturor fiinţelor care au trecut prin această situaţie. Experienţa confruntării cu naşterea şi moartea conduce la o mult mai mare deschidere spirituală şi la descoperirea unor dimensiuni mistice ale psihicului şi ale existenţei.

Naşterea biologică are trei etape distincte. În prima, fetusul este în mod periodic presat de contracţiile uterine fără a avea nici o şansă să scape de această situaţie, pentru că cervixul este închis. Contracţiile continue împing cervixul deasupra capului fetusului până când cervixul se dilată suficient de mult pentru a crea pasajul de trecere. Dilatarea completă a cervixului şi coborârea capului în pelvic marchează tranziţia de la prima la cea de-a doua etapă a travaliului care este caracterizată de a propuslie gradată şi dificilă prin pasajul de trecere. În final, noul-născut reuşeşte să iasă la lumină şi, după ce cordonul ombilical a fost tăiat, devine un organism independent.

În fiecare dintre aceste stadii, fetusul experimentează emoţii şi senzaţii fizice intense. Aceste experienţe rămân în subconştient şi mai apoi joacă un rol important în viaţa individului. Amintirile naşterii pot da formă percepţiei lumii, pot influenţa comportamentul zilnic şi pot contribui la apariţia unor probleme emoţionale sau psihosomatice.

În stările holotropice, această informaţie subconştientă poate fi experimentată. Retrăirea fiecărei etape a naşterii este asociată cu un model experimental diferit, caracterizat de o combinaţie specifică de emoţii, senzaţii fizice şi imagini simbolice. Aceste modele sunt numite matrice perinatale fundamentale. Prima matrice prenatală se referă la experienţa intrauterină ce precede naşterea, iar următoarele trei la stadiile clinice ale travaliului, descrise anterior.
Pe lângă elementele legate de etapa în sine a naşterii, matricile prenatale fundamentale conţin, de asemenea, şi scene naturale, istorice şi mitologice diverse, însoţite de calităţi experienţiale din domeniul transpersonal.