Noi dovezi de infanticid în crearea liniei de celule fetale folosite pentru testarea vaccinului anticovid

Citind cele ce urmează m-am îngrozit dar mi-am pus și întrebarea: cine stabilește că sănătatea mea sau a lumii e mai importantă decât viața unui copil? Cine ne dă dreptul nouă, celor care ne-am născut și trăim, să vrem să trăim și mai mult, în detrimentul altora? Cum pot să cred eu că așa-zișii oameni de știință îmi vor binele când ei nu au nicio problemă în a curma viețile unor fetuși și nu oricum, ci în cele mai groaznice chinuri?! Cine le dă lor dreptul ca în numele „științei” să comită aceste orori?

În numele aceleiași științe și al aceluiași bine general, ne cer să ne vaccinăm noi și copiii noștri acum. Să zicem că înainte n-ați știut ce făceau dar acum când veți ști, mai puteți să-i credeți că ne vor binele? Eu sigur nu.

„Calea corectă constă în recurgerea la operația de cezariană sau la extirparea uterului. Numai în acest mod se poate garanta sterilitatea bacteriologică.”

„În ambele cazuri, deci, pentru a obține celule embrionare pentru cultură, este nevoie de un avort programat, alegând vârsta embrionului și disecându-l cât este încă viu, pentru a preleva țesuturile care vor fi plasate în mediile de cultură.”

Având în vedere aceste premise, ne confruntăm cu dilema dacă distrugerea sistematică și deliberată a unei creaturi umane pentru a obține material celular poate fi justificată, atunci când se recunoaște că aceasta prezintă un mare interes pentru cercetarea fundamentală și pentru diagnosticarea unor boli umane. Sunt cercetarea și diagnosticarea de o valoare atât de mare încât să justifice uciderea unor ființe umane?

Declarația de la Geneva afirmă că „medicul are datoria de a depune cea mai mare grijă pentru a proteja viața unei ființe umane încă de la concepție și nu va folosi, chiar și sub amenințare, cunoștințele sale pentru a încălca legile umanitare.”

Ce s-a petrecut mai exact în 1972 sau 1973, în Olanda, unde o fetiță a fost avortată, iar rinichii ei au fost folosiți pentru a crea o linie celulară care urma să fie folosită, mai departe, în testarea vaccinurilor? Această linie celulară se numește HEK 293 (HEK înseamnă rinichi embrionar uman) și a fost folosită pentru a testa vaccinurile covid.

Am prezentat deja dovezi pentru a concluziona că avortul a implicat scoaterea copilului viu din pântecele mamei sale și prelevarea rinichilor, ceea ce, desigur, a ucis-o.

Aceste dovezi se bazează pe faptul că, pentru a extrage țesut renal viabil și util, copilul era necesar să aibă o rezervă de sânge funcțională, ceea ce însemna că era în viață. Dar dovada vine și din cunoașterea faptului că multe alte avorturi au fost efectuate pentru a recolta țesut pentru cercetare medicală, prin uciderea unor copii vii.

Am găsit un articol foarte informativ (2/9/2021) la Centre for Bio-Ethical Reform UK, scris de Christian Hacking, intitulat What the HEK?! Citez din articol:

„HEK 293 este o linie celulară umană creată folosind un rinichi de la un copil nenăscut disecat în Olanda între 1972 și 1973. Este a doua cea mai răspândită linie celulară și este utilizată pe scară largă în «cercetarea farmaceutică și biomedicală». Este, de asemenea, utilizată în crearea de vaccinuri și în cercetarea cancerului.”

„A fost folosită, împreună cu alte linii celulare umane, pentru a dezvolta o proteină spike modificată genetic (pentru codificarea ARNm a vaccinului) în etapa inițială de dezvoltare a vaccinului. Vaccinul Pfizer de «nouă tehnologie» și vaccinul Moderna au fost testate pe HEK 293 înainte de a începe testele pe oameni. Aceste teste sunt în curs de desfășurare pentru toate loturile noi. În cele din urmă, vaccinul Oxford AstraZeneca de «tehnologie veche» a crescut o tulpină virală slăbită în cultura de celule HEK 293…”

„Rinichiul în cauză a fost disecat de la o fetiță olandeză sănătoasă, de origine necunoscută, de către echipa de la Universitatea Leiden din Olanda, în 1972. În ciuda includerii termenului «embrionar» în titlu, bebelușul în cauză avea probabil 12-13 săptămâni când a fost ucis pentru a se asigura celule renale funcționale. Cel care s-a ocupat de cercetare se numea Alex Jan Van der Eb; acesta este încă în viață și se află încă în Olanda.”

Când a fost interogat pe această temă de către FDA în 2001, dr. Van der Eb a confirmat că a fost vorba de un avort intenționat al unui „făt”, dar fără a da detalii clare cu privire la experimentele exacte.

„Așadar, materialul renal fetal a fost următorul: rinichiul fătului cu un istoric familial necunoscut, obținut probabil în 1972. Data exactă nu se mai cunoaște. Fătul, din câte îmi amintesc, era complet normal. Nu era nimic în neregulă. Motivele avortului mi-au fost necunoscute. Probabil că le știam la acea vreme, dar s-au pierdut toate aceste informații.”

Autorul Hacking continuă: „…extragerea și creșterea celulelor vii este extrem de dificilă. Pentru a avea cele mai mari șanse de reușită, este necesar să te asiguri că acesta este sănătos, proaspăt, intact și steril”. După cum confirmă un embriolog și profesor emerit de anatomie:

„Pentru a susține 95% din celule, e necesar ca țesutul viu să fie conservat în termen de 5 minute de la avort. Într-o oră, celulele ar continua să se deterioreze, ceea ce ar face ca specimenele să devină inutile” – dr. Ward Kischer, embriolog și profesor emerit de anatomie; specialist în embriologie umană, Colegiul de Medicină al Universității din Arizona.

Aceasta sugerează că avortul, în Olanda, în 1972, a fost planificat, iar tehnicienii erau pregătiți. Eu aș spune că, pentru a asigura viabilitatea țesutului, copilul avea o rezervă de sânge funcțională și era în viață atunci când i-au fost îndepărtați rinichii, ucigându-l.

Hacking: „Pentru ca organele să fie la «viabilitate optimă», copilul urmează să fie disecat și organele extrase în termen de 5 minute de la naștere. De asemenea, nu poate fi folosit anestezicul pentru a nu modifica activitatea celulară a organelor pe care cercetătorul dorește să le obțină.”

Doctorul aclamat Ian Donald, pionierul ecografului, susține, de asemenea, că a asistat la disecțiile WI-38 (o altă linie celulară din 1962), efectuate la Institutul Karolinska. El le-a descris astfel:

„Se efectuau experimente pe copii avortați aproape de termen, care nici măcar nu aveau parte de anestezic, în timp ce se zbăteau și plângeau în agonie, iar când utilitatea lor era expirată, erau executați și aruncați la gunoi.”

În cartea sa The Foetus As Transplant Donor – the Scientific, Social, and Ethical Perspective (Fătul ca donator pentru transplanturi – perspectivele științifice, sociale și etice), imunologul dr. Peter McCullagh relatează descrieri detaliate ale metodelor folosite pe zeci de donatori de țesut fetal începând cu anii 1970, inclusiv moartea bebelușilor între 7 și 26 de săptămâni de gestație prin decapitare, expunere, disecție și testare cu medicamente. Ginecologul și fostul avorționist dr. Bernard Nathanson, relatând propria sa înțelegere a avortului și citând cartea lui McCullagh, susține că experimentele suedeze s-au desfășurat astfel:

„… în Suedia au făcut o puncție în sacul amniotic al unei femei însărcinate la, să zicem, 14-16 săptămâni, apoi au pus o pensă pe capul copilului, au tras capul în jos în gâtul uterului, au făcut o gaură în capul copilului, apoi au introdus un aparat de aspirație în creier și au aspirat celulele cerebrale.

Au fost folosiți fetuși umani sănătoși de la 7 la 21 de săptămâni, proveniți din avorturi legale. Aceste experimente se petreceau în Suedia. Vârsta de concepție a fost estimată după lungimea coapsei și așa mai departe. Ficatul și rinichii fetali au fost rapid îndepărtați și cântăriți. Acum, la 21 de săptămâni, ceea ce se făcea, sau la 18 săptămâni, sau la 16 săptămâni, era ceea ce se numește avorturi cu prostaglandină. Injectau o substanță în uter. Femeia intra apoi în mini-travaliu și dădea naștere acestui copil. În 50% din cazuri, copilul se năștea viu, dar asta nu i-a oprit. Pur și simplu deschideau abdomenul bebelușului, fără anestezie, și îi scoteau ficatul și rinichii etc.”

O lucrare de cercetare de la Universitatea din Toronto din iunie 1952, în care se comentează metoda experimentelor lor, sugerează că aceste tehnici au fost universale, cercetătorii lucrând în imediata apropiere a avorturilor.

Nu au fost folosite specimene macerate [înmuiate după moarte], iar la mulți dintre embrioni inima încă bătea în momentul primirii în laboratorul de virusuri.

Potrivit lui Gonzalo Herranz, fostul șef al Comitetului de Etică Medicală al medicilor spanioli, cea mai bună modalitate de a preveni „contaminarea cu microorganisme” este nașterea copilului prin cezariană sau prin îndepărtarea uterului.

O revizuire din 1982 a unui istoric al donării de țesuturi afirmă aceasta, precum și multe dintre dovezile de mai sus:

„Țesutul fetal pentru transplant este necesar să fie recoltat în câteva minute de la naștere. În mod ideal, aceasta se face prin histerectomie, cu fătul livrat în uter. Este necesar să fie evitate medicamentele care reduc activitatea fetală fiziologică. Prin urmare, fătul se află într-o stare cât mai vie și mai conștientă posibil atunci când este deschis.”

Din articolul lui Hacking reiese destul de clar cum se desfășoară procedura standard de ucidere a copiilor.

Este absolut rezonabil să presupunem că linia de celule fetale HEK 293 – utilizată pentru testarea vaccinului covid – a fost produsă inițial, în 1972, prin uciderea unui copil. Refuzul de a lua un vaccin covid pe motive de conștiință și de religie este mai mult decât justificat.

Având în vedere greutatea cazului circumstanțial, aș spune că, pentru toți oamenii credincioși, refuzul este esențial.

Criminalii nebuni din domeniul medical și aliații lor vor spune orice pentru a evita vina și aplicarea adevăratei justiții asupra lor. Ei vor invoca „știința” cu prima ocazie și o vor prezenta în termeni umanitari. Ei vor pretinde că scopul justifică mijloacele. Vor comite falsuri grosolane pentru a pretinde că acele scopuri sunt vitale.

Dar nu este cazul să rămânem deoparte și să îi credem pasiv.

Miliarde de oameni credincioși li se pot opune.

Autor: Jon Rappoport

Citiți și:
Sadism medical: Țesut de la fetuşi avortaţi este utilizat în mod obișnuit în vaccinurile împotriva coronavirusului pentru a „codifica” proteinele spike
12 ipoteze greșite cu privire la vaccinurile care utilizează țesut fetal, demontate de LifeSiteNews
Etica cercetării pe celule embrionare umane

 

yogaesoteric
28 martie 2022