Noi nu suntem conservatori

Să fim clari, pentru a nu exista confuzii și pentru a nu lăsa loc de interpretări eronate: nu suntem conservatori.

Acest cuvânt a devenit un semn al capitulării, un sinonim pentru declinul controlat al unei națiuni pe care refuzăm să o abandonăm. Loialitatea noastră nu este față de un set de principii liberale în declin, față de o democrație șovăitoare care servește intereselor globale, față de „scăderea impozitelor” sau față de o „ordine internațională bazată pe reguli” care ne-a secătuit poporul. Nu vom conserva instituțiile golite de conținut ale unui imperiu pe moarte.

Loialitatea noastră este jurată față de ceva real, ceva etern: față de Dumnezeul nostru, poporul nostru și patria noastră. Este pământul de sub picioarele noastre, sângele din venele noastre și spiritul care ne cheamă la măreție.

Nu avem niciun interes în a conserva un sistem politic împotmolit în decăderea bipartizană, în care două capete ale aceluiași monstru promit transformarea și aduc doar ruina. Nu vom perpetua un ciclu de războaie străine și ajutor nesfârșit pentru națiuni îndepărtate, în timp ce propriile noastre comunități se prăbușesc în praf și disperare. Refuzăm să susținem o ordine economică care îi lasă pe propriii noștri cetățeni să se zbată, legați de o piață globală care disprețuiește tradițiile, credința și însăși existența noastră.

Misiunea noastră este să construim ceva nou. Nu o imitație fragilă a trecutului, ci o ordine a forței, clarității și scopului, dedicată în primul rând, în ultimul rând și întotdeauna interesului național. Nu vrem să dăm timpul înapoi. Vrem să forjăm un viitor demn de moștenirea națiunii noastre.

De peste un secol, establishmentul liberal și conservator a condus această navă. Au moștenit o navă de o putere și un prestigiu de neegalat și, cu un amestec toxic de incompetență, aroganță și răutate, au condus-o direct către un iceberg al globalizării, către declin demografic și eroziune culturală. Oțelul navei scârțâie, gheața se freacă de carenă, iar ei încă sărbătoresc succesul în salonul căpitanului, orbi la apa înghețată care le ajunge până la glezne.

Am terminat cu cerșitul unui loc la masa lor.

Acum, știu ce vor spune în continuare gardienii „dreptului acceptabil”. Cu toții am văzut argumentele lor, reciclate cu o certitudine nervoasă. Să-l luăm, de exemplu, pe Seth Dillon, care a încercat recent să țină o prelegere mișcării cu acest avertisment:

„«Fără dușmani la dreapta» nu este o strategie pentru a învinge stânga; este o strategie pentru a permite actorilor răi, cu idei proaste, să preia controlul mișcării fără opoziție. Stânga este în retragere în acest moment tocmai pentru că a cedat frâiele radicalilor. Ar fi nevoie să fii nebun să îi imiți. Nu «câștigi» refuzând tratamentul când ai cancer. Acesta se răspândește – adesea foarte repede – și apoi mori.”

Are dreptate într-o privință. Nu ignori cancerul. Îl identifici și îl extirpi, fără milă și complet, înainte să ucidă gazda.

Diagnosticul său, însă, este o eroare catastrofală de viziune, o orbire voită care a definit opoziția controlată timp de decenii. El arată cu degetul spre oamenii cu foc în suflet – cei care spun adevăruri incomode și refuză să se supună consensului muribund – și îi numește pe ei boala.

Și aici se prăbușește complet viziunea asupra lumii a oamenilor ca Seth Dillon. Ei ne numesc „radicali” și se poziționează ca fiind centrul-dreapta sensibil, adevărații conservatori. Realitatea? Ei nu sunt la dreapta noastră. Pe singurul spectru politic care contează acum, ei sunt mult, mult la stânga noastră.

Ei sunt „aripa dreaptă” a mașinii globaliste. Funcția lor nu este să câștige, ci să eșueze cu grație, să ofere iluzia opoziției, asigurându-se în același timp că nimic fundamental nu se modifică vreodată. Ei sunt învinșii desemnați și sunt plătiți generos pentru a face jocul să pară real.

Deci nu, domnule Dillon, nu ne îngrijorează „actorii răi” din dreapta noastră. Pentru că oamenii pe care îi numiți actori răi sunt pur și simplu cei care v-au identificat corect pe dumneavoastră ca fiind inamicul. Dumneavoastră sunteți opoziția controlată. Dumneavoastră sunteți cancerul. Iar noi suntem leacul.

Cancerul nu este tipul care este prea nervos sau prea furios pentru galele lor prietenoase cu donatorii.

Cancerul din dreapta este tribul străin care a preluat frâiele partidului în beneficiul exclusiv al poporului și națiunii lor, în detrimentul poporului și națiunii noastre. Este clasa politică loială unei țări străine, care se învelește în steagul nostru doar pentru a ne vinde suveranitatea bucată cu bucată. Ei ne trimit fiii să moară în deșerturi pentru a proteja granițele străine, în timp ce ale noastre se destramă. Ei ne golesc trezoreria pentru a finanța o mașinărie militară străină, în timp ce propria noastră infrastructură se prăbușește în rugină. Ei strigă „izolaționiști!” și „antisemiți!” la oricine sugerează că poate, doar poate, sângele și comoara Americii ar fi necesar să fie cheltuite mai întâi pentru interesele americane.

Aceasta este tumora. Este o creștere parazitară care s-a infiltrat în inima mișcării noastre, redirecționându-i sângele vital pentru a servi un corp străin, în timp ce gazda se îmbolnăvește.

Așadar, când spunem „nu avem dușmani la dreapta”, nu invităm pe toată lumea la masă. Facem o declarație despre cine sunt oamenii noștri. Definim cine aparține cu adevărat de partea noastră, a liniei pe care am trasat-o. „Dreapta” noastră este de fapt aripa dreaptă – naționaliștii, patrioții, constructorii. Cancerul pe care îl extirpăm este establishmentul globalist, sionist, neoconservator pe care Dillon și cei de teapa lui sunt plătiți să-l protejeze. Ei nu sunt la dreapta noastră. Nici măcar nu sunt pe harta noastră.

A ne compara cu stânga este o misiune prostească. Stânga se prăbușește pentru că radicalismul ei este concluzia logică și sinucigașă a ideologiei sale. „Radicalismul” nostru este răspunsul imunitar simplu și sănătos al unei națiuni care a decis că vrea să trăiască. Nu le copiem strategia; noi efectuăm operația pe care ei au fost prea lași (iar conservatorii prea politicoși) să o facă de generații întregi.

Operația este în curs de desfășurare. Cancerul este expus. Și îl vom extirpa.

Istoria nu-și amintește de cei confortabili, de cei precauți sau de cei compromiși. Nu ridică monumente comitetelor care au gestionat declinul. Își amintește de pionieri, de războinici, de vizionari. Își amintește de bărbații și femeile care, atunci când lumea lor era pe cale să ardă, au avut îndrăzneala să construiască o arcă.

Deci nu, nu suntem conservatori. Acest cuvânt nu mai descrie o convingere politică; descrie o funcție. Este titlul postului pentru învinsul desemnat, paznicul unei ordini pe moarte, gardianul unei închisori naționale. Ei sunt plătiți pentru a încetini decăderea, pentru a face sfârșitul mai acceptabil, dar niciodată, niciodată pentru a-l inversa. Nu suntem aici pentru a negocia termenii capitulării noastre. Suntem aici pentru a o anula. Așadar, lăsați-i să-și conserve instituțiile putrezite.

Noi vom reconstrui o națiune.

Autor: Andrew Torba

Andrew Torba este antreprenor și autor creștin din Pennsylvania, care nu se teme să spună adevărul și să lupte cu curaj pentru ceea ce crede. El este fondatorul și directorul general al Gab.com, rețeaua de comunicare virtuală dedicată libertății de exprimare.

Citiți și:
Stânga și globaliștii s-au contopit într-o entitate îngrozitoare
Paul Dragoș Aligică: Ura a fost instituționalizată

 

yogaesoteric
27 octombrie 2025