Noua axă Washington-Moscova și perspectivele Europei

Rusofobia ca politică de coeziune a globaliștilor din Europa amenințați de tăvălugul rusesc ar putea deveni, în curând, istorie. Ce ați zice dacă în următorii ani am vedea concretizându-se un parteneriat strategic SUA-Rusia, după modelul celui semnat de Palatul Cotroceni cu Casa Albă?

Fără Rusia ca amenințare, narativul progresist al UE (unitate împotriva autoritarismului) s-ar prăbuși spectaculos, lăsând loc naționalismului conservator să umple vidul ideologic.

Un parteneriat strategic SUA-Rusia ar fi un scenariu geopolitic surprinzător, dat fiind istoricul de rivalitate dintre cele două mari puteri, dar nu imposibil în contextul realinierii globale sub administrația Trump. O astfel de alianță ar avea implicații majore pentru Europa, accelerând potențial o tranziție de la progresism la conservatorism, prin modificarea dinamicii economice, militare și politice a continentului.

Virtualul parteneriat SUA-Rusia s-ar naște ca urmare a unor interese comune, cum ar fi contracararea ascensiunii Chinei, stabilizarea piețelor energetice globale sau gestionarea conflictelor regionale (Ucraina, Orientul Mijlociu). Administrația Trump încearcă să promoveze deja o Europă conservatoare, însă rămâne de văzut dacă blocul comunitar va fi astfel aliniat ambelor puteri – atât Statelor Unite, cât și Rusiei. Scenariul ar modifica radical peisajul strategic.

Un parteneriat SUA-Rusia ar duce la o coordonare a exporturilor energetice (gaz rusesc prin NordStream, petrol și GNL american pe mare) și ar reduce presiunea asupra Europei de a-și diversifica sursele. Statele est-europene conservatoare (vezi Polonia, Ungaria), deja reticente la tranziția verde progresistă, ar beneficia de acces ieftin la energie fosilă, slăbind agenda ecologistă a UE. SUA și Rusia, ca bloc economic, ar putea impune Europei acorduri bilaterale favorabile lor, diminuând influența pieței unice. Statele conduse de suveraniști ar accepta mai ușor dependența, văzând-o ca pe o alternativă la reglementările stricte ale Bruxelles-ului.

Progresismul european (Green Deal, taxe pe carbon) ar pierde sprijin, fiind perceput ca inutil într-un context în care marile puteri conservatoare prioritizează pragmatismul economic. Adică profitul cu orice preț.

Din punct de vedere militar, o alianță SUA-Rusia ar diminua percepția Rusiei ca inamic direct al Europei de Est, slăbind solidaritatea NATO bazată pe progresism și anti-autoritarism. Statele conservatoare ar putea considera această de-rusofobie ca o oportunitate de a-și afirma suveranitatea, reducând dependența de structurile federale ale UE.

Vedem că administrația Trump a condiționat deja sprijinul militar în cadrul NATO de un minim de cheltuieli bugetare destinate înarmării. În plus, Casa Albă ar putea adăuga, mai puțin transparent, alte clauze. Cum ar fi adoptarea unei agende conservatoare, care ar forța statele europene să abandoneze progresismul pentru a menține securitatea transatlantică. Rusia ar susține indirect presiunea, promovând guverne naționaliste prietenoase (cum ar cabinetul lui Orban sau viitorul guvern al României, sub un președinte suveranist).

Fără o amenințare rusească iminentă (fluturată ostentativ de globalistul Macron, însă practic inexistentă) Europa federală ar avea mai puține motive să dezvolte o apărare comună, favorizând armatele naționale – un punct forte al conservatorismului.

Un parteneriat SUA-Rusia ar valida discursul conservator (anti-globalizare, pro-suveranitate), oferind un model alternativ la progresismul UE. Partidele de dreapta (AfD, AUR) ar câștiga sprijin, prezentând alianța ca o „nouă ordine mondială” care susține valorile tradiționale. Progresismul federal al UE ar fi subminat de lipsa unui adversar comun (Rusia) și de presiunea SUA de a renunța la integrarea supranațională. Statele ar gravita către politici naționale, conservatoare, aliniate noii axe Washington-Moscova.

Țările vestice progresiste, precum Franța, Germania sau Spania, ar rezista inițial, dar presiunea economică și militară ar putea forța o schimbare treptată, mai ales dacă lideri conservatori preiau puterea.

Așadar, SUA și Rusia, ca puteri conservatoare, ar condiționa sprijinul economic și militar de alinierea la valorile lor, slăbind guvernele progresiste. De exemplu, Trump și Vance ar negocia direct cu lideri conservatori europeni, ocolind Bruxelles-ul. Ceea ce se și petrece. Accesul la energie ieftină și securitate garantată de SUA-Rusia ar convinge populațiile europene să susțină lideri conservatori care promit stabilitate, nu idealism progresist. Succesul conservatorilor în state-cheie ca Polonia sau Italia ar inspira alte țări să urmeze același model, amplificat de propaganda SUA-Rusia care promovează suveranitatea națională.

O Europă conservatoare alimentată de SUA-Rusia ar avea perspectiva de a rămâne influentă, dar dependentă de cele două puteri. Ar pierde autonomia strategică a modelului federal, devenind un actor secundar într-o lume dominată de Washington, Moscova și Beijing. Scenariul parteneriatului strâns SUA-Rusia cu participarea statelor UE ar izola China, forțând-o să caute aliați alternativi în Africa și Asia de Sud-Est, dar ar putea genera și un răspuns agresiv din partea Beijingului, complicând poziția Europei. Tranziția rapidă ar accentua ruptura dintre statele conservatoare din Est și cele progresiste din Vest, riscând o fragmentare permanentă a continentului.

În concluzie, un parteneriat strategic SUA-Rusia ar influența Europa prin reducerea amenințărilor externe, reorientarea economică și legitimarea suveranismului, accelerând o trecere rapidă de la progresism la o Europă a națiunilor conservatoare. Mecanismele ar include presiunea externă, slăbirea solidarității UE și atractivitatea pragmatică a noii ordini.

Totuși, succesul depinde de stabilitatea alianței SUA-Rusia, de liderii conservatori europeni și de capacitatea continentului de a accepta această realiniere. Pe termen lung, Europa ar putea deveni un pion în jocul celor două mari puteri, sacrificând autonomia pentru stabilitate – un preț pe care progresismul federal l-ar respinge, dar pe care conservatorismul naționalist l-ar putea îmbrățișa.

Citiți și:
De ce ar putea Rusia să își repare legăturile cu Occidentul
Putin, în fața liderilor FSB: SUA și Rusia vor lucra pentru rezolvarea problemelor mondiale

yogaesoteric
20 martie 2025