Noua cenzură plătită de stat – Franța controlează opinia sub umbrela combaterii urii

Pe 9 iulie 2025, Aurore Bergé, ministră delegată pentru Egalitate și lupta contra discriminării, a anunțat lansarea unei coaliții de asociații finanțate de stat pentru a identifica și semnala „conținuturile de ură” online către ARCOM (autoritatea de reglementare a comunicării digitale) pentru eliminarea lor rapidă.

Inițiativa, prezentată drept o luptă morală împotriva antisemitismului, rasismului, homofobiei și misoginismului, trimite un semnal periculos: discursul atent critic sau disident poate și va fi deci interpretat ca „discurs de ură”.

Asociații cu agendă ideologică devin arbitri ai opiniei

Lista organizațiilor implicate include: SOS Racisme, SOS Homophobie, Le Planning familial și Respect Zone – toate criticate pentru viziuni puternic ideologizate și lipsă de transparență. Se ridică întrebarea: guvernul le delegă puterea de a decide ce e „discurs de ură”? Și dacă da, ce mecanisme democratice permit controlul și contestația?

Finanțare publică = dependentă de semnalări

Aceste organizații primesc ulterior fonduri crescute pentru a „recruta echipe de monitorizare a internetului” – o structură care creează un stimulent pervers: cu cât semnalează mai mult, cu atât justifică mai bine bugetul primit. Acest mecanism vulnerabilizează independența lor și cultivă autocenzura în rândul cetățenilor.

Un precedent periculos: control ideologic în numele statului

Acest model amintește de „Fonds Marianne”, lansat în 2021 de fostul guvern. Un fond destinat combaterii discursului separatist, acuzat politic și judiciar că a decernat subvenții discreționare unor asociații favorite politice, în timp ce altele, precum SOS Racisme, au fost excluse din rațiuni personale ministeriale (https://fr.wikipedia.org/wiki/Fonds_Marianne).

De data aceasta însă nu este vorba despre furnizarea de conținut „bun”, ci despre finanțarea directă a unui tip de vigilență digitală politică – sistem de control amenințător pentru libertatea democratică.

Constituție vs. „lupta civilă împotriva urii”

Constituția franceză și Declarația drepturilor omului și cetățeanului garantează „libera comunicare a gândurilor și a opiniilor” (art. 11 din 1789) – drept supus doar limitelor legale necesare, adaptate și proporționale. (A se vedea Conseil Constitutionnel). Atribuirea rolului de cenzor plătit cu bani unor ONG‑uri militante încălcă acest principiu, dacă nu este calibrat cu rigurozitate legală și protecție procedurală.

Context internațional și efecte perverse

Similar unei legi germane NetzDG, criticată pentru suprimarea sau limitarea excesivă a expresiei satirice, a opoziției și jurnalismului critic, inițiativele de acest tip riscă să inducă autocenzură și să saboteze pluralismul ideilor. Altfel spus, sub masca protecției publice și a moralizării, se construiește o cenzură ideologică controlată de asociații finanțate de stat.

O opțiune democratică reală: educație critică, nu vigilența partinică, ca pe vremea kominternismului și comunismului.

În loc să subvenționeze corpuri de delatori digitali, statul ar fi mai bine să:

1. Definească clar, în legislație, ce constituie infracțiune (defăimare, incitare la violență etc.), nu interpretări mobile;
2. Promoveze educația media și digitală în școli, pentru a forma cetățeni capabili să interogheze și să confrunte informația;
3. Asigure dreptul de apel și recurs independent pentru orice conținut eliminat — securizarea procesului, nu eliminarea arbitrară.

Concluzie

Proiectul Aurore Bergé nu este decât aparent o campanie de securizare civilă împotriva urii online. Este o intervenție politică care face ca asociații ideologizate să devină organe guvernamentale de poliție a opiniei, plătite din bani publici. Într-o democrație modernă, echilibrul între protecția împotriva urii, care este un sentiment și nu o acțiune penalizabilă, și libertatea de expresie garantată constituțional e necesar să fie invariabil păstrat. În lipsa unui cadru legal strict, transparent și democratic, inițiativa riscă să devină o cenzură nouă, mascată și finanțată de stat.

Libertatea de opinie nu poate fi delegată – cu bani publici – unor instituții nelegate de responsabilitate civică independentă.

Citiți și:
Franța a trecut la aplicarea cenzurii draconice prevăzută de DSA
Comisia Europeană cheltuie din banii noștri 649 de milioane de euro pentru „a combate discursul instigator la ură și dezinformarea”, adică pentru a cenzura mai bine

yogaesoteric
27 iulie 2025