Noua ‘normalitate’

În ultima vreme, o grămadă de papagali agățați pe crăcile diferitelor televiziuni de scandal și expuși în vitrinele unor emisiuni căutate și căsnite, se lasă ușor pe spate, își dau ochii peste cap și pronunță plini de importanță sintagma la modă, „noua normalitate”.

Moderatorii exultă, dau din cap aprobator și îi zgândăre cu bucurie: Cum ați zis? Cum ați zis? Noua normalitate? Da, desigur, noua „normalitate”, pe care în mod normal se cade să o urmăm foarte normal și noi spre binele nostru și, normal, al celor din jur, repetă papagalii încântați de întrebarea care li s-a pus și pentru care aveau răspunsul gata pregătit, memorat din discursul altor zburătoare.

Ce o fi, de fapt, „normalitate”? În DEx, articolul „normalitate” este menționat ca substantiv care definește „starea firească a lucrurilor”. Deci, „starea firească” a ceva. Să vedem, atunci, ce înseamnă „firesc”. Și din același Dicționar Explicativ al Limbii Române, aflăm că „firesc” înseamnă ceea ce „este conform legilor naturii”. Atunci, dacă „normalitate” însemnă „ceea ce este conform legilor naturii”, „noua normalitate” ce mai însemnă? Ce reprezintă ea? Ceva care este conform cu ce? Cu legile naturii nu poate fi conformă pentru că legile naturii nu se schimbă de la un an la altul și am văzut că ele, legile naturii, sunt conforme cu „normalitatea” simplă, așa cum o cunoaște omenirea din vechime, de la începuturile ei, până în ziua de azi.

Deci, normalitatea nu poate fi de mai multe feluri, nici nouă, nici veche, ea este una și aceeași precum și legile naturii, care legi nici ele nu pot fi mai noi sau mai vechi. Și atunci? Atunci, iarăși vedem cum unii se aruncă cu capul înainte, fără prea multă gândire, și prind din zbor cu entuziasm o noțiune pe care nu o înțeleg foarte bine, dar pe care și-o lipesc pe frigiderul creierului ca pe un magnet cumpărat din stațiunea pe care au vizitat-o în ultimul concediu: „noua normalitate”.

Să vedem totuși, cam ce pretind ei că ar fi această „nouă normalitate”. Este acea „normalitate” impusă brutal de autorități care presupune: interzicerea demonstrațiilor, adunărilor, reuniunilor, în general a contactelor umane din societate, închiderea muzeelor, bisericilor, sălilor de concerte, teatrelor, cinematografelor, stadioanelor și sălilor de sport, bibliotecilor, școlilor, unităților de producție, restaurantelor, barurilor și cafenelelor, deplasarea oamenilor pe stradă în afara unor orare bine stabilite și strict vegheate de forțele de ordine publică, restricționarea turismului, a exprimării unor opinii contrare celor promovate de autorități, impunerea vaccinării populației cu seruri insuficient de bine testate și explicate pentru care nimeni nu oferă nicio garanție, purtarea obligatorie a unor măști care să acopere gura și nasul.

Păi, asta e normalitate? Noua normalitate? Asta este starea firească a omului și a societății omenești? Să fie izolat, alienat, închis în casă într-un arest la domiciliu mascat, hăituit de poliție să nu iasă pe stradă când nu vrea guvernul, controlat și cenzurat în exprimarea opiniilor și credințelor sale? Văduvit de sărbători, de petreceri, de bucuriile sociale, artistice și sportive ale vieții? De viața sa spirituală? Vi se pare că este vreo concordanță între această „normalitate” și legile naturii în care a apărut și s-a dezvoltat omul ca ființă socială? E normal ca puradeii să nu aibă voie să se hârjonească, să alerge, să se joace împreună, îndrăgostiții să nu se poată săruta pe băncile de sub teii aleilor din parcuri? E normal ca nouă să ne fie insuflată frica animalică de boli pe care nu le știm, dar care ar putea să apară, să ne fie frică unul de altul și să ne ferim de vecini, de trecători, de prieteni și chiar de membrii de familie? E normal ca ospiciul și pușcăria generalizate să facă parte din această „normalitate”? E normal ca pușcăria să nu mai sperie pe nimeni mai mult decât spitalul și fiecare dintre noi să fie propriul său prizonier?

Și totul pentru ce? Pentru niște rezultate care nu se văd deloc, pentru o finalitate care se îndepărtează tot mai mult? Ba până la primăvară, cel mult până la vară, când o să fie cald, ba până la toamnă, ba până la iarnă, ba până la anul, ba până peste cinci ani că treaba e mai groasă decât s-a crezut. Și totul în numele cui? În numele nostru? Nume pe care am început să îl încurcăm nemaiștiind bine ce suntem, bărbat sau femeie, pentru că totul devine chestie de opțiune, de moment și dispoziție. Azi poți fi bărbat, mâine femeie. Nici cartea de identitate sau certificatul de naștere n-or să te mai ajute să afli, n-or să mai vrea să-ți spună când, în momentele de îndoială și apăsat de greutatea alegerii, vei dori să știi cu certitudine ce ești, ce porți sau nu între picioare. Copiii au început deja să încurce Albă ca Zăpada cu Făt Frumos, iar unii se laudă că părinții lor sunt două mame sau doi tați.

E nevoie să recunoaștem că situația e nouă, înfricoșător de nouă, dar normală? Aceasta este „noua normalitate”? Dacă apare mâine o și mai nouă normalitate care ne obligă să ne tragem masca și peste ochi și peste urechi și peste cap și să nu mai ieșim deloc din casă? Aprovizionarea să se facă numai cu strictul necesar de către niște firme specializate în servicii „door to door”? Dar dacă o altă normalitate și mai nouă zice că fiecare dintre noi poate ucide două persoane, oricare, la alegere, fără să fie pedepsit și în felul acesta să supraviețuiască cei mai puternici și să se mai și reducă populația Terrei suprapopulate? Sau dacă altă nouă normalitate ne impune să luăm zilnic anumite medicamente și să facem anumite vaccinuri, care să fie trecute în Cartea de Identitate fără de care aceasta ar fi nulă, iar persoanele cu Cartea de Identitate nulă ar fi declarate inexistente și oricine ar putea să le elimine fizic și să le ia avutul? Dacă noua normalitate ne-ar cere să ne dăm în cap unul altuia, să ne dăm foc și să ne aruncăm pe geam de la etaj, ar fi firesc? Ar fi conform cu legile naturii?

Cred că DEx-ul ar fi nevoie să fie modificat. În definiția normalității să fie introduse elemente noi. Să se scrie negru pe alb că în firescul normalității intră impostura, plastografia, minciuna, ipocrizia, demența, nebunia, cretinitatea, hoția, ticăloșia, crima, lăsând deschisă lista și pentru alte descoperiri ulterioare ale lumii moderne, democratice și progresiste.

Ce, nu vă place noul, democrația și progresul? Sunteți cumva nostalgici și ancorați în vechile concepții?

Citiţi şi:
Progresiștii și «noua normalitate»
Noua dogmă – Pandemia eternă. Noii eretici – Nealiniații

yogaesoteric
26 februarie 2021