Noua Ordine Mondială: Agenda întunecată satanică, insidioasă din spatele globalismului și a ideologiei graniţelor deschise

Atunci când oamenii nefamiliarizaţi cu mişcarea libertăţii se lovesc de „conspiraţia” incontestabilă a globalismului, aceştia caută răspunsuri facile pentru a-i înţelege motivul şi existenţa. Majoritatea au fost condiţionaţi să perceapă evenimentele prin lentila distorsionată a „Briciului lui Occam” – ei cred că cea mai simplă explicaţie este cea corectă.

De fapt, Briciul lui Occam afirmă altceva, şi anume aceea că cea mai simplă explicaţie din punctul de vedere al dovezilor de care dispunem este probabil cea corectă.

Este bine cunoscut şi documentat de decenii faptul că globalismul reprezintă un efort premeditat şi concentrat din partea unei „elite” selecte: capitalişti internaţionali, bancheri centrali, lideri politici şi numeroşi membri ai unor think-tank-uri exclusive. Aceştia îşi recunosc adesea în public scopul în publicaţiile lor – acela al globalizării totale, crezând poate că cetăţeanul obişnuit nu le va citi niciodată.

Caroll Quigley, mentor pentru Bill Clinton şi membru al Consiliului pentru Relaţii Externe (Council of Foreign Relations), este adesea citat cu mărturisiri directe:
„Puterile capitalismului financiar aveau un scop pe termen lung, şi anume acela de a crea un sistem global de control financiar în mâini private, capabil de a domina sistemul politic al fiecărei ţări şi economia lumii pe de-a-ntregul. Acest sistem trebuia controlat într-un mod feudalist de către băncile centrale ale lumii lucrând la unison, prin înţelegeri secrete stabilite în cadrul unor întâlniri şi conferinţe frecvente. Apogeul sistemelor trebuia să fie Banca Reglementelor Internaţionale din Basel, Elveţia; o bancă privată deţinută şi controlată de către băncile centrale ale lumii care şi ele reprezintă în sine corporaţii private.
Fiecare bancă centrală… caută să-şi domine guvernul prin abilitatea de a controla creditele trezoriere, de a manipula valutele, de a influenţa nivelul activităţii economice a ţării şi de a influenţa politicienii cooperanţi prin recompense economice în lumea afacerilor.” – Caroll Quigley, Tragedie şi Speranţă

Oamenii din spatele efortului de a forţa impunerea globalismului asupra lumii sunt legaţi de o ideologie comună, poate chiar o religie de tip cult, în care îşi imaginează o ordine mondială precum cea descrisă de Republica lui Platon. Ei cred că sunt „aleşi” de soartă, destin sau de genetică pentru a ne conduce pe noi ca regi filosofi. Ei cred că sunt cei mai înţelepţi şi capabili membri ai omenirii şi că, prin mijloace evolutive, pot crea haos sau ordine din senin şi pot modela societatea după bunul plac.

Această mentalitate este evidentă în sistemele pe care le construiesc şi exploatează. De exemplu, băncile centrale nu reprezintă în general altceva decât un mecanism de a îndatora naţiunile, de a devaliza valutele, şi, în final, de a înrobi cetăţenii prin extorcare la scară largă. Pare că scopul final al băncilor centrale este acela de a declanşa o criză financiară istorică, care să fie folosită de către elite ca pârghie pentru promovarea centralizării globale complete ca unică soluţie viabilă.

Acest proces de destabilizare a economiilor şi societăţilor nu este condus de către şefii diverselor bănci centrale. Acesta este condus mai degrabă de instituţii globale şi mai centralizate precum Fondul Monetar Internaţional şi Banca Reglementelor Internaţionale, cum ne dezvăluie articolele din presa mainstream precum „Conducând lumea banilor”, din revista Harper’s Magazine.
Ni se mai spune totodată prin gurile globaliştilor că adoptarea „noii ordini mondiale” nu este voluntară.

„… Atunci când lupta pare să alunece definitiv înspre democraţia socială globală, s-ar putea să mai existe încă întârzieri şi dezamăgiri semnificative înainte de a deveni un sistem global eficient şi benefic. Oameni nenumăraţi… vor urî noua ordine mondială… şi vor muri protestând împotriva ei. Când încercăm să-i evaluăm promisiunile, trebuie să ţinem cont de suferinţa unei generaţii de răzvrătiţi, mulţi dintre ei foarte galanţi şi graţioşi.” – HG Wells, socialist fabianist şi autor al cărţii Noua Ordine Mondială.

„Pe scurt, «casa noii ordini mondiale» va trebui construită de jos în sus şi nu invers. Va arăta ca o «confuzie asurzitoare», dacă e să folosim celebra descriere a realităţii a lui William James, însă o dezmembrare a suveranităţii naţionale prin erodarea ei pas cu pas va realiza mult mai multe decât un atac frontal de modă veche.” – Richard Gardner, membru al Comisiei Trilaterale, aprilie 1974, revista Foreign Affairs

„Noua Ordine Mondială nu poate fi săvârşită fără implicarea Statelor Unite, deoarece noi reprezentăm componenta esenţială. Da, va fi o Nouă Ordine Mondială, şi va forţa SUA să-şi schimbe percepţiile.” – Henry Kissinger, World Action Council, 19 aprilie 1994

I-am putea cita pe globalişti întreaga zi, însă aţi prins deja ideea. Deşi unii oameni văd în globalism un „vlăstar natural” al pieţelor libere sau un rezultat inevitabil al progresului economic, realitatea este că cea mai simplă explicaţie (ţinând cont de dovezi) este aceea că el reprezintă un război în toată regula împotriva idealului popoarelor şi naţiunilor suverane. Este un război de gherilă, sau război de generaţia a patra, purtat de un grup restrâns de elite împotriva noastră, a tuturor.

Un element important al acestui război îl reprezintă natura graniţelor. Graniţele naţiunilor, statelor sau chiar a oraşelor şi satelor, nu sunt doar linii pe o hartă sau bariere invizibile în ţărână. Aceasta este ceea ce le-ar plăcea elitelor să credem. Graniţele, aplicate corect, reprezintă mai degrabă principii; sau, cel puţin, aceasta ar trebui să fie funcţia lor.

Oamenii sunt constructori naturali de comunităţi; căutăm constant persoane care ne împărtăşesc ideile şi scopurile deoarece înţelegem în mod subconştient că grupurile de indivizi care conlucrează pot (deseori, dar nu întotdeauna) realiza mai multe.
Oamenii au şi tendinţa naturală de a pune preţ pe libertatea individuală şi dreptul la asociere voluntară. Nu ne place să fim forţaţi a ne asocia cu persoane sau grupuri care nu ne împărtăşesc valorile.

Culturile ridică graniţe deoarece, sincer, oamenii au dreptul de a-i refuza pe cei care vor să li se alăture şi să ia parte în activităţile lor. Ei au, de asemenea, dreptul să discrimineze pe oricine nu le împărtăşeşte valorile fundamentale; sau, cu alte cuvinte, avem dreptul de a refuza asocierea cu grupurile sau ideologiile dăunătoare nouă.

În mod interesant, globaliştii şi portavocile lor vor argumenta că prin refuzul de asociere cu cei care ne-ar putea submina valorile, noi le violăm lor drepturile.

Vedeţi cum funcţionează?
Globaliştii exploatează cuvântul „izolaţionism” pentru a-i ruşina pe campionii suveranităţii în ochii publicului, însă nu este nicio ruşine în izolare atunci când principii precum libertatea de exprimare şi dreptul la auto-apărare sunt ameninţate.

Nu este nimic greşit în a izola un model economic prosper de cele nereuşite. Forţarea unei economii de piaţă descentralizate pentru adoptarea unei administraţii feudale cu ajutorul băncilor centrale şi al guvernelor va distruge în cele din urmă acel model. Forţarea unei pieţe libere într-o inderdependență fiscală cu economiile socialiste este de asemenea o idee rea. La fel cum importarea a milioane de oameni cu valori diferite pentru a hrăni o naţiune abia ieşită din socialism reprezintă o reţetă pentru colaps.

Ideea este că unele valori şi structuri sociale se exclud reciproc; nu contează cât de mult încerci, anumite culturi nu pot fi omogenizate cu alte culturi. Poţi doar elimina una dintre ele pentru a face loc celeilalte într-o lume fără graniţe.

Aceasta urmăresc globaliştii. Acesta este scopul măreţ din spatele politicilor graniţelor deschise şi globalizării – de a anihila competiţia ideologică astfel încât lumea să creadă că nu are altă opţiune în afara religiei elitiste. Scopul final al globaliştilor nu este acela de a controla guvernele (acestea nu reprezintă decât un instrument). Scopul lor este mai degrabă de a obţine influența psihologică totală şi în final consimţământul maselor.

Pentru ca ordinea globalistă să funcţioneze, diversitatea şi alegerea trebuie eliminate din mediul nostru; cu alte cuvinte, mulţi oameni vor trebui să moară şi multe principii vor trebui şterse din conştiinţa publică.

Elitele pretind că ideea lor de cultură umană universală reprezintă apogeul principiilor umane, nemaifiind nevoie de graniţe, din moment ce niciun alt principiu nu îi este superior. Atât timp cât graniţele vor continua să existe conceptual, există întotdeauna şansa ca idealuri diferite să ia naştere în competiţie directă cu filozofia globalistă. Iar această posibilitate este inacceptabilă pentru elite.

Aceasta a condus la propaganda, nu prea subtilă, care descrie culturile ce preţuiesc suveranitatea în defavoarea globalismului drept cazane clocotind cu răutate.

Astăzi, cu valul crescând de mişcări anti-globaliste, argumentul mainstream este acela că „populiştii” (conservatorii) fac parte dintr-o clasă inferioară şi needucată ce reprezintă un element periculos hotărât să răstoarne „pacea şi prosperitatea” dăruite de mâinile globaliste.

Cu alte cuvinte, suntem trataţi precum copiii ce mâzgălesc cu degetul o Mona Lisa lucrată fin. Încă o dată, Caroll Quigley promovează (sau prezice) această propagandă cu câteva decenii în avans, atunci când discuta nevoia de a „lucra din interiorul sistemului” pentru a-l schimba, în loc de a lupta împotriva lui:

„De exemplu, am vorbit despre clasa de mijloc inferioară ca stâlp al fascismului în viitor. Cred că se poate întâmpla. Membrii de partid ai Partidului Nazist din Germania erau majoritar din clasa de mijloc inferioară. Cred că mişcările de dreapta din această ţară fac parte în general din acest grup.” – Caroll Quigley, Dizidența: Avem nevoie de ea?

Problema este că aceşti oameni refuză să ia act de roadele globalizării observate până acum. Globaliştii au avut mână liberă asupra majorităţii guvernelor lumii de cel puţin un secol, dacă nu chiar mai mult. Ca o consecinţă a influenţei lor, am avut Războaiele Mondiale, Marea Recesiune încă în desfăşurare, nenumărate conflicte regionale şi genocide, oprimarea sistematică a antreprenorilor liberi, a inventatorilor şi a ideilor până în punctul în care suferim la momentul actual de stagnare socială şi financiară.

Globaliştii sunt de mult timp la putere, însă existenţa graniţelor este învinovăţită de furtuna de crize pe care le-am îndurat în ultima sută de ani? Campionii libertăţii sunt numiţi populişti „deplorabili” şi fascişti în timp ce globaliştii scapă basma curată?

Aceasta este cea mai bună carte din mâneca globaliştilor, iar planul lor este de a lăsa mişcările conservatoare să capete o oarecare putere politică anul viitor, doar pentru a opri sprijinul fiscal internaţional şi a da vina pe noi pentru tragedia rezultată.

Nu există nici cea mai mică dovadă care să sprijine noţiunea că globalizarea, interdependența şi centralizarea funcţionează. Este suficient să privim la coşmarul economic şi al imigraţiei din Uniunea Europeană pentru a înţelege.

Deci, globaliştii vor susţine acum că omenirea nu este suficient de centralizată. Vor spune că nu avem suficientă globalizare pentru a rezolva bolile omenirii.

Între timp, principii precum suveranitatea vor fi demonizate istoric – conceptul de culturi separate construite pe credinţe diferite trebuie să fie echivalat ideologic de către generaţiile viitoare cu răul întruchipat. Altfel, globaliştii nu vor putea niciodată impune cu succes un sistem global, fără graniţe.

Imaginaţi-vă, pentru un moment, o eră nu prea îndepărtată în care principiul suveranităţii este considerat atât de respingător, atât de rasist, atât de violent şi otrăvitor încât orice individ ar fi ruşinat sau chiar pedepsit de către colectiv pentru asocierea cu el. Imaginaţi-vă o lume în care suveranitatea şi conservatorismul sunt văzute de următoarea generaţie drept „păcate originare”, idei periculoase ce aproape au adus sfârşitul omenirii.

Această închisoare mentală este locul în care vor să ne aducă globaliştii. Ne putem elibera, însă ar fi necesară o inversare completă a modului în care participăm în societate. Adică avem nevoie de o rebeliune a asocierilor voluntare. Un efort pentru descentralizare în defavoarea globalizării. Mii şi mii de grupări voluntare care să se concentreze pe localizare, autonomie şi producţie proprie.

Trebuie să acţionăm în vederea construirii unui sistem bazat pe redundanţă în defavoarea interdependentei fragile. Trebuie să revenim la o eră a graniţelor numeroase, până când fiecare individ va deveni liber să participe în orice grup social sau activitate pe care o consideră potrivită pentru el, liber să se apere împotriva acelora care îl sabotează; o societate voluntar tribală, eliberată de asocieri forţate.

Bineînţeles, acest efort ar necesita sacrificii inimaginabile şi o luptă care ar dura probabil o generaţie. A sugera altfel înseamnă a minţi. Nu poți convinge pe nimeni că un viitor potenţial bazat pe un model ipotetic merită sacrificiul. Nimeni nu știe dacă merită sau nu. Poți doar să arăți că lumea dominată de globalişti în care trăim astăzi este destinată pieirii. Putem discuta despre viitor atunci când ne vom fi scos capul de sub ghilotină.

Citiţi şi:

Un capitalism deranjat de frontierele naţionale amalgamează popoarele, şterge identităţile colective organice şi le promovează pe cele artificiale

Noua Ordine Mondială – Lumea încotro?
Feudalism…Capitalism… Noua Ordine Mondială! 
 

 

yogaesoteric
14 decembrie 2016