Noua Religie Mondială (II): Mișcarea New Age ‒ Conspirația Vărsătorului ‒ Rețeaua rețelelor
„În acest moment, Ierarhia încearcă să își canalizeze forțele de reconstrucție în Adunarea Națiunilor Unite……. Maestrul Tibetan a spus că salvarea lumii zace în mâinile maselor de oameni care gândesc corect, din toate țările, și ei vor pregăti venirea lui Hristos. Maestrul Tibetan a spus că El va veni când omenirea este pregătită. Nu e nerezonabil să presupunem că Hristos se va întoarce pe pământ prin «casa» națiunilor. Dacă El vrea să ajungă la toate națiunile pământului, ce loc mai bun există pentru asta decât punctul focal al națiunilor, punctul de tensiune al națiunilor ‒ ONU?” – Alice Bailey, The Reappearance of Christ (Reapariția lui Hristos)
Așa cum anunțam în Partea I, proiectul-pilot al schimbării conștiinței umane care este Changing Images of Man – Schimbarea imaginii omului (1974) a apărut pe fondul mișcării New Age, aflată atunci în plină desfășurare.
Deși, potrivit unor specialiști în domeniul istoriei religiilor, mișcarea New Age s-ar fi încheiat la începutul secolului XXI, influența acesteia asupra agendei globaliste este încă prezentă, pentru că multe dintre liniile directoare ale acestei agende s-au formulat undeva între 1970 și 2002.
Prin urmare, deși nu se poate spune că Noua Religie Mondială (acea „convertire” la Agenda 2030 despre care vorbește World Economic Forum în raportul său, Faith in Action) ar fi chiar religia New Age, parte din doctrinele și ideile acesteia se regăsesc, într-o formă sau alta, în compozitul Noii Religii Mondiale, pentru simplul motiv că ele se armonizează cu Țelurile de Dezvoltare Sustenabilă, la a căror formulare au și contribuit, într-o mare măsură.
Agenda „schimbării climatice”, de pildă, a debutat chiar în anii șaptezeci, în plin avânt New Age, și a fost formulată și reprezentată la cel mai înalt nivel de adepți ai acestei mișcări, aspect la care vom reveni în Partea a III-a.
O a doua precizare: nu se poate spune că „liderii globali” ai zilelor noastre sunt ei înșiși adepți ai „religiei New Age” ‒ deși nu este exclus ca unii să fie, într-o măsură mai mică sau mai mare. Ceea ce este important este că ei intenționează să dea o legitimitate „spirituală” agendei de preschimbare a lumii și de control total asupra populației folosindu-se de aceste doctrine, care, așa cum sugerează raportul Faith in Action, ar urma să fie inserate în corpul dogmatic al marilor religii printr-un efort interpretativ „neo-teologic” (eco-teologia fiind la mare modă).
Conceptele New Age se regăsesc din plin în proiectul de „alfabetizare transformativă” produs de Clubul de la Roma în 2022, despre care vom vorbi în Partea a IV-a.
În fine, speranța liderilor globaliști este că racolarea religiilor în scopurile Agendei 2030 va genera o efervescență spirituală majoră în sânul populației, un fel de nouă „renaștere ocultă”, care ‒ așa cum sperau și autorii studiului Changing Images of Man apropo de mișcarea New Age ‒ ar putea duce la o „schimbare a conștiinței umane” (shift of consciousness) în favoarea unei Noi Ordini Mondiale.
„Epoca Vărsătorului” și suprema utopie
Făcând aici o sinteză a sintezelor, mișcarea New Age avea în centrul său ideea că omenirea se află în pragul unei noi epoci, superioare spiritual tuturor celor anterioare: „Epoca Vărsătorului”.
Ideea este derivată din teologia călugărului catolic Gioacchino da Fiore (1135-1202), care susținea că Dumnezeu se relevă omenirii didactic, în etape: o Eră a Tatălui (care corespunde Vechiului Testament și este caracterizată prin obediența omenirii față de Legile lui Dumnezeu), o Eră a Fiului (era Bisericii, care, după da Fiore, începuse odată cu nașterea lui Iisus și urma să se încheie în 1260; această eră corespunde Noului Testament și este era în care omul a devenit fiul Domnului) și Era Sfântului Duh (care urmează și în care Biserica și ale ei ierarhii nu vor mai fi necesare, întrucât omul va trăi în pace și armonie și va înțelege cu adevărat Cuvântul Domnului).
Deși Biserica Catolică nu l-a condamnat niciodată formal pe da Fiore ca eretic, ideile lui au fost respinse de Toma d’Aquino și condamnate, în parte, la al patrulea conciliu de la Lateran (1215).
Teologia lui da Fiore a revenit în atenția publicului larg în secolul al XIX-lea (în timpul unei alte „renașteri oculte” occidentale, cunoscută ca fiind de siècle), dar unii autori consideră că gândirea lui a fost cea mai influentă ideologie din Occident până la apariția marxismului.
Facem o paranteză pentru a spune că președintele american Barak Obama s-a declarat mare admirator al lui Gioacchino da Fiore, menționându-i de câteva ori numele în discursurile sale publice. Sau, cel puțin, așa a crezut toată lumea, inclusiv presa și Vaticanul, până când niște fact checkers au spus că nu e adevărat.
În orice caz, când încă se mai credea că Obama este fanul lui da Fiore, un reprezentant al Vaticanului informa lumea că vederile acestui călugăr sunt „false și eretice”. Închidem paranteza.
Revenind: mișcarea New Age a preluat aceste trei etape propuse de da Fiore și le-a dat o traducere astrologică. Astfel, Era Tatălui a devenit Era Berbecului; Era Fiului a devenit Era Peștilor; iar Era Sfântului Duh, în care urmează să intrăm, a devenit Era Vărsătorului.
Acest pronunțat caracter milenarist al mișcării New Age se observă și în documentele globalismului; Agenda 2030 este radiografia unei utopii milenariste.
Accente teosofice
Avem, așadar, în centrul mișcării New Age, ceea ce este considerat drept o erezie creștină, dezbrăcată, însă, de limbajul creștin prin influența teosofiei, și aceasta pătrunsă de un spirit „dispensaționalist”, dar unul profund marcat de gândirea orientală (sau, cel puțin, de ceea ce au înțeles Madame Blavatsky et co. din învățăturile orientale) ‒ e.g., se preia din hinduism conceptul de „yuga” ‒ vârstă, etapă în progresul ciclic al omenirii, în care omenirea se degradează, treptat, spiritual, pentru a cunoaște, apoi, o perioadă de reînnoire. Potrivit scrierilor teosofice, omenirea traversează acum cea de-a patra etapă și ultima din ciclu, Kali Yuga, care va fi urmată de renaștere (Satya sau Krita Yuga).
Influența imensă a teosofiei asupra gândirii New Age duce, pe lângă sincretismul accentuat, la o altă trăsătură fundamentală a mișcării: comunicarea cu entități incorporale (channeling) și explorarea prin metode oculte a proprietăților fizice ascunse ale naturii și omului, pe care adepții le numesc „potențial uman”.
Am făcut această foarte sumară prezentare pentru a introduce următoarea lucrare importantă în ce privește „transformarea conștiinței umane”, respectiv The Aquarian Conspiracy (Conspirația Vărsătorului), carte publicată în 1980 și devenită rapid un imens bestseller.
Conspirația Vărsătorului ‒ Rețeaua rețelelor
Spre deosebire de studiul Changing Images of Man, Conspirația Vărsătorului este nu atât un program-pilot de transformare, cât o descriere a stadiului de transformare a conștiinței umane la care, pe aceleași linii directoare cu cele notate în studiu, se ajunsese în epocă, grație mișcării New Age.
The Aquarian Conspiracy a fost calificată drept un adevărat manual al mișcării New Age și cartea de căpătâi a unei filosofii care, în anii șaptezeci-optzeci, își făcea tot mai mult loc în viața culturală, religioasă, socială, economică și politică a SUA. Autoarea cărții, Marilyn Ferguson, era protejata lui Willis Harman (coordonatorul studiului Changing Images of Man).
Dacă trimiterea la o conspirație încă din titlu vă atrage atenția, autoarea ne explică (oferim un citat mai lung): era vorba despre „O rețea extrem de puternică și care, deși nu are lideri, lucrează pentru a genera o schimbare radicală în Statele Unite. Membrii ei au abandonat anumite elemente cheie ale gândirii occidentale [creștinismul] și e posibil chiar să fi rupt continuitatea istorică. Această rețea este Conspirația Vărsătorului. Este o conspirație fără doctrină politică……. Mai vastă decât o reformă, mai profundă decât o revoluție, această conspirație benignă pentru o nouă agendă umană a declanșat cea mai rapidă realiniere culturală din istorie……. Complotiștii Erei Vărsătorului se găsesc la toate nivelele de venit și educație……. Există legiuni de astfel de complotiști..….. în corporații, în universități, în spitale, în facultăți, în școli publice, în fabrici și în cabinetele medicale, în agențiile de stat și federale, în consiliile municipale și printre funcționarii Casei Albe, în aparatul legislativ al statelor, în organizații de voluntari ‒ practic, în toate arenele politice ale țării.”
Descrierea evocă acea „conspirație la vedere” (Open Conspiracy) despre care vorbea H.G. Wells, unul dintre fondatorii intelectuali ai Ligii Națiunilor și Organizației Națiunilor Unite ‒ o rețea informală, neinstituționalizată, care este nu doar unealta de instaurare a „Noii Ordini Mondiale” (The New World Order fiind titlul unei alte cărți a lui Wells), ci și modelul organizațional al elitei globaliste. Rețele peste rețele intersectate cu alte rețele, unele private, altele publice, aproape imposibil de distins unele de altele, de tras la răspundere ‒ o pânză de păianjen care înconjoară, tot mai strâns, tot mai sufocant, omenirea.
Ca să o citez chiar pe Ferguson:
„Așa cum o birocrație este mai puțin decât suma părților sale componente, o rețea este de multe ori mai puternică decât suma membrilor ei……. Nu poți distruge o rețea distrugând un singur lider ori vreun organ vital. Centrul ‒ inima ‒ rețelei este peste tot”.
Iar mișcarea New Age era „rețeaua rețelelor”: „o rețea formată din multe alte rețele care au ca scop transformarea socială”.
Afirmațiile lui Ferguson nu sunt deloc exagerate; așa cum se va vedea în Partea a III-a, mișcarea New Age a avut adepți în rândurile celor mai înalți funcționari ONU.
Președintele „Imperiului filosofic” New Age
Mai aproape de cele sugerate de Ferguson, însă, este necesar să îl menționăm pe chiar președintele SUA Ronald Reagan (1981-1989), care ne dă o imagine despre atmosfera „spirituală” a vremurilor. Reagan era un mare admirator al autorului ocultist Manly P. Hall, extrem de prizat în epocă și nu numai, și, în particular, al lucrării acestuia The Secret Destiny of America – Destinul secret al Americii (1944), în care Hall spune că SUA (urmașă a Atlantidei și a Noii Atlantide a lui Francis Bacon) este produsul „Marelui Plan” milenar al societăților secrete de a instaura „Imperiul filosofic” planetar, în care toți oamenii vor trăi în pace frățească, atingând perfecțiunea.
Acest Mare Plan, spune Hall în aceeași lucrare, ar fi fost împiedicat în trecut de creștinism, dar, după terminarea celui de-al Doilea Război Mondial, aflându-se în poziția de a prelua hățurile omenirii, SUA își putea, în sfârșit, îndeplini „destinul secret”, care este reprezentat de simbolurile Marelui Sigiliu, prezente pe bancnota de 1 dolar (teorie susținută și de Willis Harman în Changing Images of Man, după cum am văzut în Partea I).
Reagan a făcut de multe ori trimiteri la acest „plan divin” relevat de Manly P. Hall. Într-o cuvântare ținută la a sa alma mater, Eureka College, de pildă, el spunea:
„Acesta este un tărâm al destinului……. și părinții noștri fondatori și-au croit drum aici printr-un fel de sistem divin de selecție a celor mai buni slujitori, care s-au adunat aici ca să îndeplinească misiunea de a ajuta omul să mai avanseze un pas în drumul lui ascendent din mocirlă”.
Un autor comenta:
„Reiterând această temă a destinului Americii……. Reagan a modelat maniera în care americanii voiau să se vadă pe ei înșiși, ca un popor excepțional, care posedă spiritul indestructibil necesar să poată escalada orice înălțime….… Imaginea aceasta de sine pe care le-a dat-o Reagan americanilor ‒ ca popor menit să deschidă porțile unei noi ere ‒ a dat tiparul politic la care toți președinții americani care i-au urmat s-au văzut siliți să adere”.
Ar mai fi de spus că aceste idei oculte veneau la Reagan și pe un fond de opțiune politică; imediat după război, el se alăturase mișcării de federalizare mondială, United World Federalists, cunoscută azi sub denumirea de Citizens for Global Solutions.
În aceeași ordine de idei New Age, soții Reagan consultau constant astrologi ‒ mai exact, pe o anume Joan Quigley.
Un înalt funcționar al Casei Albe, Donald Regan, scria, în memoriile lui:
„Practic fiecare mutare sau decizie majoră luată de cuplul Reagan în perioada în care am lucrat eu la Casa Albă ca Șef al Staff-ului, a fost mai întâi aprobată de o femeie din San Francisco [Quigley], care calcula horoscopul ca să se asigure că planetele se aliniau în favoarea respectivei decizii”.
În fine, tot Reagan a introdus subiectul OZN ‒ altă preocupare New Age ‒ pe agenda oficială a ONU.
În cuvântarea lui din 1987 în fața celei dea 42-a Adunări Generale a ONU, Reagan spunea:
„În obsesia noastră pentru antagonismele momentului, uităm adesea cât de multe sunt aspectele care unesc membrii umanității. Poate că avem nevoie de o amenințare universală din exterior care să ne oblige să recunoaștem această legătură comună. Uneori, mă gândesc cât de rapid s-ar topi toate neînțelegerile noastre la nivel mondial dacă am fi sub o amenințare extraterestră, din afara planetei noastre. Dar nu cumva această forță extraterestră e deja printre noi?”.
Să menționăm că președintele Reagan a fost cel care a lansat programul militar Strategic Defensive Initiative, supranumit „Războiul Stelelor”.
Omul ‒ una cu Pământul
Cât privește doctrinele îmbrățișate de această vastă „conspirație a Vărsătorului”, avem de-a face cu un amestec eclectic, sincretic, extrem de variat, din care fac parte, în mare, doctrine gnostice, teosofice și neo-păgâne, bine asezonate cu diverse practici oculte.
Indiferent de coloratura lor, însă, aceste credințe au, toate, capacitatea de a sprijini „schimbarea conștiinței umane” în direcțiile descrise de studiul Changing Images of Man ‒ deci, în termenii analizei noastre, în susținerea globalismului și instaurării Noii Ordini Mondiale.
În ciuda imensei varietăți, putem, totuși, spune că una dintre credințele fundamentale ale mișcării este credința în evoluție, cu precădere evoluția în sensul propovăduit de iezuitul Teilhard de Chardin în teoria lui privind „noosfera”, despre care am vorbit în Partea I.
Într-o variațiune pe aceeași temă, Alice Bailey, matroana mișcării New Age, la care vom reveni mai jos, credea că oamenii sunt ca niște celule în corpul Pământului, iar potențialul evolutiv al umanității afectează „Logosul planetar” și pe cel „solar”, care facilitează evoluția umană prin stimulare energetică; oamenii sunt entități senzoriale prin intermediul cărora „Logosul” poate simți și experimenta, pe măsură ce evoluează și își dezvoltă intuiția; astfel că, printr-un comportament greșit, umanitatea poate împiedica procesul evoluției.
În această paradigmă, planeta are, firește, o importanță supremă, fiind parte esențială din acest proces evolutiv comun cu al omului, în care planeta și umanitatea se contopesc într-o nouă ființă metafizică.
Planeta este percepută, de regulă, ca ființă vie, dotată cu conștiință proprie, sau ca zeitate. De unde și obsesia pentru conservarea mediului, care capătă accente neo-păgâne în unele doctrine adoptate de mișcarea New Age, cum ar fi „ipoteza Gaia” și altele.
De altfel, mișcarea New Age s-a împletit de la bun început cu activismul de mediu, iar, potrivit prolificului cercetător David Livingstone, rețeaua menționată de Ferguson ar fi fost condusă de Clubul de la Roma, cu scopul de a răspândi ideile New Age, în special venerarea Mamei Naturi.
Summit-ul de la Rio din 1992, a doua mare conferință de mediu organizată de ONU, după cea de la Stockholm, din 1972, a fost poreclit de presă „Conferința Mamei Naturi”.
Președintele Summit-ului, după cum se va vedea în Partea a III-a, a fost unul dintre fondatorii Clubului de la Roma și World Economic Forum.
Conceptele de „Gaia” și „Mama Natură” apar și în planurile curente de transformare a omenirii, publicate de Clubul de la Roma în 2022, pe care le vom analiza în Partea a IV-a.
În aceeași familie de subiecte, Ferguson a avut o influență uriașă asupra lui Al Gore, „țarul schimbării climatice”, care a făcut parte din rețea încă de pe vremea când era senator, pentru ca, apoi, când a ajuns vicepreședintele SUA, să o invite pe Ferguson la Casa Albă.
Imitarea fenomenului Helena Blavatsky
Apetitul mișcării New Age pentru hipnoză, auto-hipnoză (e.g., programarea neuro-lingvistică și forme de meditație profundă), droguri halucinogene și alte „metode de cunoaștere avansată” este foarte bine documentat.
Comunicarea cu entități nevăzute a fost de la bun început una dintre specialitățile teosofiei, cu mare influență în New Age.
Fondatoarea teosofiei, Helena P. Blavatsky, despre care se spune că avea calități certe de medium (ba chiar că ar fi fost hermafrodită), și-a început cariera pe la jumătatea secolului al XIX-lea, când America fusese cuprinsă de febra spiritualismului ‒ un curent lansat la 1848 de celebrele surori Fox și ale lor bocănituri suspecte pe sub masă.
Blavatsky însă nu a intrat în contact cu spirite ale morților, ci cu ființe pe care le-a numit Maeștrii secreți (Mahatma), pe care spunea că i-a întâlnit în Tibet ‒ o organizație secretă de mistici iluminați (numită și „Ierarhia Spirituală”), care îndrumă omenirea pe calea evoluției.
Comunicarea cu Maeștrii (în particular, cu „Morya”, cel care i-ar fi anunțat destinul ocult încă din copilărie, cu „Koot Humi”, pe care l-ar fi întâlnit în Tibet, dar și cu alții, printre care Contele de Saint Germain) a condus-o pe Blavatsky la redactarea celor două mari tomuri care constituie și azi cărțile de căpătâi ale teosofiei: Isis Unveiled – Isis dezvăluită (1877) și The Secret Doctrine – Doctrina secretă (1888).
„Învățătorul Lumii”
După moartea Helenei Blavatsky, situația s-a complicat. Moștenitorii Societății Teosofice au susținut că ei continuă acum comunicarea cu Maeștrii, dar mesajele au devenit tot mai complexe și, poate, bruiate, întrucât au deviat de la învățăturile inițiale, ceea ce a dus la schisme în sânul organizației.
Un alt motiv de schismă a fost acela că Charles Leadbeater, preot anglican înainte de a deveni lider al Societății Teosofice alături de Annie Besant (fostă socialistă de spiță fabiană, fostă sufragetă etc.), întreținea relații intime neprincipiale cu băieții pe care îi lua sub aripa lui ocrotitoare pentru a-i iniția în teosofie ‒ scandal reiterat pe tot parcursul carierei lui, din Anglia până în India și Australia (unde a atras și atenția poliției).
Unul dintre acești favoriți ai lui Leadbeater a fost o altă figură majoră în mișcarea New Age, faimosul filosof și mistic indian Jiddu Krishnamurti, pe care Leadbeater l-a „descoperit” pe o plajă din India la vârsta de 10 ani și l-a răpit, practic, împreună cu fratele lui, din sânul familiei, ceea ce a dus și la un proces cu acuzații explozive.
Fiind clarvăzător, Leadbeater a procedat la a examina toate viețile anterioare (nenumărate) ale tânărului aspirant (rebotezat Alcyone) într-o serie de articole publicate în revista The Theosophist; în multe dintre aceste vieți anterioare, se făcea că Krishnamurti era soțul/soția lui Leadbeater.
Rolul pe care Leadbeater și Besant i-l pregăteau lui Krishnamurti era acela de „Învățător al Lumii”, entitate mesianică desemnată ca „Lord Maitreya” și care, potrivit lor, s-ar fi încarnat deja de două ori în trecut, o dată ca Sri Krishna, în India, și, a doua oară, ca Iisus Hristos, în Palestina.
Leadbeater a simțit nevoia să simplifice situația, susținând că Maitreya era chiar Iisus Hristos și urma să intre în pielea lui Krishnamurti, care funcționa în acest scop ca avatar, ceea ce echivala cu A Doua Venire.
Toate astea puse cap la cap au stârnit valuri imense de consternare nu doar în sânul Societății Teosofice (Rudolf Steiner, șeful aripii germane, părăsind barca și formându-și propria organizație, Societatea Antroposofică), dar și în sânul publicului larg căruia îi mai ajungeau la urechi vești neliniștitoare despre această blasfemie ‒ ca să nu mai spunem în familia lui Krishnamurti, care nu mai înțelegea absolut nimic.
În fine, proiectul a eșuat lamentabil după ce Krishnamurti a refuzat mandatul de Învățător al Lumii și a renunțat la teosofie.
Noua Religie Mondială a lui Alice Bailey
Aripa americană a teosofiei a fost reprezentată de Alice Bailey care, ca și colegii și predecesorii ei, susținea că comunica telepatic cu Maeștrii ‒ în cazul ei, numitul „Djwhal Khul”.
Versiunea ei de teosofie a fost cea mai agreată de mișcarea New Age; de altfel, Bailey este creditată că ar fi dat chiar numele mișcării.
Împreună cu soțul ei, Alice Bailey a înființat Lucis Trust (numit inițial „Lucifer Trust”, în tradiția Helenei Blavatsky, care fondase și ea, la vremea ei, o revistă numită Lucifer) și alte câteva organizații.
Lucis Trust există și azi și oferă, pe pagina sa web, scrieri aparținând lui Alice Bailey, pe diverse subiecte oculte, printre care și „noua religie mondială”.
Lucis Trust, World Goodwill și „Marea Invocare”
Lucis Trust, ca și organizația-soră, World Goodwill ‒ care susțin că ele continuă și azi să „servească Ierarhia Spirituală” ‒ au statut consultativ pe lângă ONU.
Ambele organizații își declară susținerea pentru Națiunile Unite și programele sale (în mod expres și special pentru Țelurile de Dezvoltare Sustenabilă), oferind sprijin prin: „meditație, materiale educative și seminarii în care se subliniază importanța țelurilor și activităților ONU, care reprezintă vocea popoarelor și națiunilor lumii”.
Printre alte activități, World Goodwill organizează anual, în ziua de „lună nouă în Gemeni”, o incantație a mantra-ei „Marea Invocare”, inventată de Alice Bailey (sau de Djwhal Khul) și care vizează să grăbească venirea lui „Maitreya-Hristos”.
Bailey spunea că această „nouă Invocare, dacă se răspândește suficient, poate fi, pentru noua religie mondială, ceea ce a fost «Tatăl nostru» pentru creștinism”.
World Goodwill organizează și The New Group of World Servers, o rețea informală de persoane din toate colțurile lumii și din toate domeniile de activitate, care se identifică drept „slujitori ai lumii”, prin faptul că „au conștiința unității” și care slujesc umanitatea printr-o „concentrare de forțe spirituale, trăgând adesea inspirație în mod subconștient de la Împărăția lui Dumnezeu interioară, subiectivă, de la Ierarhia Sfinților și a Celor Măreți, recunoscuți în toate tradițiile”.
Influența lui Alice Bailey a trecut cu mult granițele propriilor organizații ‒ așa cum se va vedea și în Partea a III-a.
Una dintre cele mai mari organizații care aderă la teoriile lui Bailey este Aquarian Age Community (Comunitatea Erei Vărsătorului), și aceasta afiliată la ONU, și care se ocupă, printre altele, cu „transformarea conștiinței planetare”.
Unitate în diversitate
O doctrină centrală a teosofiei, preluată într-un mod deformat de mișcarea New Age (și, azi, de promotorii Noii Religii Mondiale), este aceea că toate lucrurile și ființele (inclusiv planeta) sunt „interconectate” și „interdependente” (Doctrina Întregului).
Toate religiile lumii au la bază un unic Adevăr (numit și „filosofia perenă” ‒ vezi Huxley în Partea I) și același Dumnezeu, însă, forțând această realitate, mișcarea propovăduiește într-un mod ciudat instaurarea unei unice religii mondiale.
Așa fiind, teosofia consideră religiile monoteiste (în special creștinismul, dominant în zonele sale țintă) un obstacol major în calea dezideratelor sale, aspect care transpare cu claritate și din planurile actuale privind Noua Religie Mondială.
Într-una dintre cărțile sale (Externalisation of The Hierarchy – Externalizarea Ierarhiei), Alice Bailey profețea că al Treilea Război Mondial se va purta pe tărâmul marilor religii și va fi dus mai ales cu „arme mintale”.
„Fanatismul inerent (prezent întotdeauna în grupurile reacționare) [cum ar fi Biserica] va lupta împotriva noii religii mondiale și a răspândirii ezoterismului……. Lupta se va extinde apoi la bărbații și femeile cu inteligență de peste tot din lume care ‒ în revoltă și protest ‒ refuză ortodoxia și teologia creștine.”
De altfel, prin caracterul ei sincretic, teosofia s-a oferit de la bun început ca unică / nouă religie mondială și a susținut întotdeauna ONU ca fiind „cel mai avansat efort către realizarea unei frății a întregii umanități”.
După cum rezultă din motto, Alice Bailey vedea foarte posibil ca A Doua Venire să aibă loc la sediul ONU.
Pericolele ascunse ale curcubeului
După cum se observă din cele de mai sus, mișcarea New Age a fost o vastă colecție de concepte și doctrine care, chiar și la o analiză sumară, pot servi drept suport așa-zis „spiritual” unora dintre Țelurile de Dezvoltare Sustenabilă.
Mai mult, grație sincretismului care le caracterizează, ele pot fi sursa acelor „reinterpretări teologice” de care ar fi nevoie pentru ca marile religii – creștinismul, în particular ‒ să devină mai permisive cu țelurile și ideile Agendei 2030.
Nu e greu de închipuit aceasta mai ales în acele jurisdicții creștine în care folíile New Age au apucat să facă ravagii în cele câteva decade în care mișcarea a fost foarte activă.
Există azi „teologi creștini” influenți care vorbesc despre „Hristos Cosmic” și „eco-teologie”.
Cu toate astea, este necesar să fie spus că The Aquarian Conspiracy nu a trecut neobservată în comunitățile creștine din America.
Bestseller-ul opus, ca să spunem așa, a fost The Hidden Dangers of the Rainbow: The New Age Movement and Our Coming Age of Barbarism (Pericolele ascunse ale curcubeului. Mișcarea New Age și iminenta venire a epocii barbare), carte apărută în 1983. Autoarea, Constance Cumbey, activistă creștină și avocat, este descrisă de Wikipedia drept „conspiraționistă” ‒ calificare care, deconcertant, lipsește în ce-o privește pe Marilyn Ferguson, autoarea unei cărți întregi despre ceva ce ea însăși numește „Conspirația Vărsătorului”.
Vrând să se convingă că întreaga „conspirație New Age” nu era vreo glumă proastă, Cumbey s-a întâlnit cu Ferguson, de la care a aflat nu doar că mișcarea era cât se poate de reală și uriașă (Cumbey vorbește de milioane de adepți și sute de organizații afiliate) și că, în bună tradiție teosofică, Ferguson primea informații prețioase de la diverse entități nevăzute („spirite ale morților” și „viziuni de lumină”), dar și că, în opinia acesteia, Biblia ar trebui interzisă, pentru că „induce oamenii în eroare”.
Principala concluzie a lui Cumbey, după ce a analizat în detaliu rețele, organizații, personaje, credințe și documente, este că mișcarea New Age pregătea venirea Antihristului.
Partea a III-a continuă cu prezentarea câtorva adepți New Age care, prin poziția lor în sânul ONU, au inserat doctrinele acestei mișcări în agenda globalistă.
Citiți și:
Curentul New Age otrăvește lent Occidentul. Aversiunea față de lumea reală și față de natura dumnezeiască a omului au pus stăpânire pe „lumea civilizată”
Noua Ordine Mondială anunță planul de a folosi inteligența artificială pentru a-i „deprograma” pe adepții așa-ziselor „teorii ale conspirației”
yogaesoteric
20 noiembrie 2024