Nuditatea, expresie artistică sau pornografie?

un articol de Dragoş Tudoran

Am observat că deseori se pune în mod greşit un semn de egalitate între nuditate şi pornografie şi ne-am întrebat de ce mintea umană asociază în mod inevitabil nuditatea cu actul sexual şi mai ales cu o conotaţie negativă?
 
Nuditatea simbolizează în primul rând abandonarea ipocriziei şi dezbrăcarea de măştile pe care eşti obligat să le porţi în societate. Nuditatea este o formă de apropiere de ceea  ce este natural şi firesc. În multe tradiţii protagoniştii dansurilor rituale religioase şi ai spectacolelor artistice erau complet goi, şi acelaşi lucru, dacă vă amintiţi, era valabil şi pentru Jocurile Olimpice.

Nuditatea este o formă de exprimare artistică pornind de la perfecţiunea trupului omenesc şi de aceea toţi marii artişti au pictat nuduri. Este bine cunoscut fotograful Spencer Tunick care utilizează trupurile umane nude în fotografiile sale. Mai nou, nuditatea este utilizată pentru proteste inedite împotriva războiului (vezi fotografia de alături, reprezentând protestul inedit al 750 de femei goale).

Recent (25 februarie 2005) ziarele româneşti anunţau turneul internaţional al unei companii de coregrafie franceze care urma să susţină la teatrul Odeon un spectacol prezentat în mod savant ca o “incursiune asupra corpului masculin, a subconştientului băieţilor, bărbaţilor, devenind o cercetare a fundamentelor care hrănesc construcţia bărbatului ca animal social”. Iar în acest spectacol 3 dintre cei 4 protagonişti sunt goi (foto). Şi toate ziarele scriu articole elogioase despre această formă de exprimare artistică. De ce? Pentru că nu e vorba de M.I.S.A. despre care „ştim cu toţii ce grozăvii face” şi mai ales pentru că spectacolul e recunoscut de asociaţiile internaţionale (masonice) de artă.

În ţările civilizate s-a lansat un nou concept la modă – wellness (o formă mai pompoasă de  a spune că te simţi bine în pielea ta). Există centre întinse pe kilometri pătraţi, cu piscine, saune, cabinete de masaj, ba chiar şi bistrouri sau magazine, unde te poţi plimba, poţi înota, face plajă, sport sau cumpărături complet dezbrăcat, lucru ce conferă un plăcut sentiment de libertate  şi nu are  nimic de-a face cu sexul. De îndată ce toţi fac acest lucru ca pe ceva firesc, obişnuit, ciudaţii sunt cei care apar acolo îmbrăcaţi. Iar odată ce perdeaua hainelor cade, dispar  prejudecăţile,  falsele valori, fricile, inhibiţiile şi oamenii se apropie mai mult de ei înşişi.

La polul opus, cineva povestea că la Vatican unul dintre pontifi a dat ordin ca toate statuile nud să fie ciuntite şi apoi acoperite în zona pe care îngustimea acestui prelat nu suporta să o vadă pentru că îi aducea prea mult aminte de propria sexualitate.

În Germania nudismul este foarte apreciat şi popularizat sub numele de „cultura corpului liber”. Şi în România mulţi oameni practică nudismul pe plajele speciale din câteva staţiuni. Totul e în regulă, atâta vreme cât ei nu sunt yoghini „de la MISA”. Pentru că atunci imediat totul se transformă într-o orgie în ochii presei.

Întrebarea rămâne, totuşi, valabilă: de ce pentru mulţi oameni nuditatea este ceva urât, ruşinos, reprobabil? Poate că din cauza propriilor complexe, inhibiţii, prejudecăţi, reflexe, condiţionări mentale, şi în ultimă instanţă a propriei pervertiri şi a unei viziuni inferioare, obscene şi vulgare, despre sexualitate.

Cheia misterului se află în propria incapacitate de a-ţi controla impulsul sexual. Căci iată cum reacţionează un jurnalist (bărbat) trimis “în misiune” pe plaja de la Costineşti unde yoghinii făceau nudism:

« Majoritatea celor de pe plajă sunt îmbrăcaţi în costumele lui Adam şi al Evei şi, fără complexe, îşi expun părţile cele mai inteligente ale corpului la soare [n.n. de remarcat că le numeşte părţile cele mai inteligente!]. „La urma urmei, nu este nimic ruşinos în corpul uman”, îmi spun în gând, iar anticii venerau frumuseţea trupului [n.n. nu vă speriaţi momentul de firesc şi de luciditate va trece repede]. Gând care se estompează în momentul în care observ câteva urmaşe ale Evei de o frumuseţe care mă obligă să simt nevoia unei băi reci» (Evenimentul zilei, 09.09.1998).

Altfel spus: nudismul e ceva „urât” şi „rău” atunci când femeile sunt prea frumoase! Nu trebuie să îl condamnăm pe bietul ziarist, incapabil să sublimeze energia sexuală resimţită în faţa unor femei vitale şi senzuale căci iată, nu este singurul care se teme de propria dorinţă de a face dragoste la vederea unei femei nude. Vom reda cu ghilimele de rigoare cuvintele unui bărbat care participa pe internet la o discuţie despre nuditate:

“Odată, mă uitam la două  tipe „bine” fără sutien care jucau volei… ce era în mintea mea, nu se poate povesti. Grrr… şi ăsta micu’ nu voia să stea jos deloc. Vrând să scap de inconvenient, am început să mă uit în altă parte, să mă gândesc la nişte faze din filme horror, apoi să mă uit la nişte babe, doar-doar o trece. Efect: zero-barat”.

Mai doriţi şi alte dovezi pentru a înţelege cum a fost posibil ca pornind de la nuditatea de pe plajă sau la câteva scene ce implicau nuditatea artistică, imaginaţia să o ia rapid razna şi ce nu s-a văzut să fie completat, ajungându-se rapid la convingerea că, acolo unde fac yoghinii plajă sau la spectacolele MISA se face sex în grup? Uneori e nevoie doar de vederea unor sâni dezgoliţi… Pentru noi cei care facem nudism sau facem parte din public sau suntem protagoniştii acestor spectacole cred că este suficient ceea ce am trăit sau am văzut cu proprii ochi, căci ştim cel mai bine că acolo nu este vorba de nici o orgie. 

12 martie 2005
yogaesoteric.net