Articol preluat de pe www.armonianaturii.ro
Citiţi aici partea a doua a acestui articol
Semnificațiile numărului șapte
După cum se știe, numărul șapte corespunde celor șapte zile ale săptămânii și celor șapte planete. De asemenea, el mai corespunde și celor șapte trepte ale desăvârșirii, celor șapte sfere sau trepte cerești, celor șapte petale ale trandafirului, celor șapte capete ale cobrei de la Angkor, celor șapte ramuri ale copacului cosmic și sacrificial al șamanismului.
Creând lumea în șase zile, DUMNEZEU se odihnește în cea de-a șaptea și o transformă în zi sfântă. Odihna din ziua a șaptea marchează un legământ între DUMNEZEU și om.
Șaptele simbolizează desăvârșirea lumii și împlinirea vremii. Potrivit sfântului Augustin, el măsoară timpul istoriei, timpul peregrinării omului pe pământ. Dacă DUMNEZEU își ia o zi de odihnă, arată sfântul Augustin, el o face deoarece vrea să se deosebească de creație, să fie independent de ea și să-i îngăduie să se odihnească întru el.
Pe de altă parte, prin numărul șapte, care indică odihna, încetarea lucrului, omul însuși este chemat să se întoarcă spre DUMNEZEU și să se odihnească întru el.
Numărul șapte apare foarte des în Biblie: candelabrul cu șapte brațe; cele șapte duhuri care se odihnesc; cele șapte ceruri unde stau cetele cerești; Solomon a zidit templul în șapte ani.
Șapte este cheia Evangheliei după Ioan: șapte săptămâni, șapte minuni, Hristos spune de șapte ori „eu sunt”. Cifra șapte revine de patruzeci de ori în „Apocalipsă”: șapte peceți, șapte trâmbițe, șapte cupe, șapte vedenii etc. Cartea este alcatuită din serii de șapte. Aceste numere mai desemnează aici și imaginea și împlinirea unui răstimp (creația în „Facerea”), a unei perioade, a unei ere, a unei faze, precum și împlinirea harurilor dăruite de Duhul Sfânt Bisericii.
Numărul șapte în tradițiile lumii
Numărul șapte apare, sub diverse forme și sensuri, în multe tradiții ale lumii.
La mayași, ziua a șaptea era sub semnul jaguarului, întruchipare a forțelor lăuntrice ale pământului. Această zi era plină de fast.
În Islam, șapte este un număr fast, un simbol al desăvârșirii: se vorbește de șapte ceruri, șapte tărâmuri, șapte diviziuni ale iadului, șapte porți.
Tătarii din Altai se mândresc cu sanctuarele lor de baștină, folosind expresia „Țara mea cu șapte porți și apele mele”.
Pentru turco-mongoli Numărul șapte este un număr sacru și cosmic, după cum arată Jean-Paul Roux.
În Maroc, femeile sterpe își înfășoară cingătoarea de spate ori în jurul trunchiului anumitor copaci, apoi o agață de una din cele șapte funii legate de aceștia.
În Siria, o fată care nu-și găsește pețitor exorcizează influențele rele care o împiedică să se mărite scăldându-se în mare și lăsând să-i treacă pe deasupra capului șapte valuri. Podoabele femeii sunt în număr de șapte.
Pentru ca unui mort să i se ierte păcatele, trebuie trase șapte linii peste mormântul lui. După înmormântare, participanții se îndepărtează șapte pași de mormânt, apoi fac șapte pași spre el. Se crede adesea că sufletul mortului rămâne în preajma mormântului vreme de șapte zile.
În India, tradiția hindusă îi atribuie soarelui șapte raze: șase corespunzând direcțiilor spațiului, iar a șaptea centrului. În YOGA se cunosc șapte centrii subtili de forță, numite CHAKRA. De asemeni, unele texte musulmane leagă cele șapte sensuri ezoterice ale Coranului de cei șapte centrii subtili ai omului.
Și în Africa, numărul șapte este un simbol al perfecțiunii și al unității. La dogoni, șaptele, sumă a numerelor patru (simbolul feminității) și trei (simbolulul bărbăției), reprezintă perfecțiunea omenească.
Numărul șapte, sumă a numerelor patru și trei, este semnul omului întreg, cuprinzând cele două principii spirituale polar opuse. Șapte este semnul lumii complete, al creației încheiate, al creșterii naturii. El este și expresia Cuvântului Desăvârșirii și deci al unității originare.
Numărul șapte, numărul omului desăvârșit, al omului pe deplin realizat, este numărul ce corespunde androginului ermetic.
Semnificațiile numărului opt
Opt este numărul echilibrului cosmic. Este numărul direcțiilor cardinale și a direcțiilor intermediare. Opt este numărul rozei vânturilor, a Turnurilor Vânturilor de la Atena. Adeseori este cifra spițelor de la roată, de la roata celtică până la Roata vieții budiste. Este numărul petalelor florii de lotus și a cărărilor Căii.
Opt este numărul trigramelor din YIJING și al stâlpilor Mingtang-ului, al îngerilor care poartă Tronul ceresc. Așa cum o indică stâlpii Mintang-ului, îngerii tronului și partea octogonală a LINGAM-ului, numărul opt, octogonul, au și o valoare de mediere între pătrat și cerc, între cer și pământ, fiind deci în relație cu lumea intermediară.
Iconografia și arhitectura hindusă acordă un loc important simbolismului octadei: brațele lui VISHNU sunt în număr de opt, corespunzând celor opt paznici ai spațiului. GRAHAS (planetele) sunt opt, fiind reprezentate în două temple din grupul de la Angkor, prin opt LINGAM-uri așezate în jurul unui LINGAM central. Într-un templu, BUDDHA este instalat în centrul unui veritabil lotus format din opt capele ca niște raze.
Opt este și numărul care se întâlnește foarte des în cele mai vechi texte sfinte șintoiste cu sensul de multiplu. A devenit astfel un număr sacru. Opt nu este însă numărul indefinit și dispersat, ci el reprezintă nenumăratul ce formează o entitate.
Și în credințele africane, opt apare ca un număr totalizator. Astfel, la dogoni, numărul cheie al creației nu este patru, ci opt, datorită calității sale de a fi dublul lui patru căci, în gândirea dogonilor, tot ce este pur, adică just, este dublu.
Există așadar opt eroi călători și opt familii umane născute din opt strămoși primordiali dintre care patru au o predominanță masculină și patru au predominanță feminină deși sunt cu toții bisexuali. Al șaptelea strămoș este stăpânul cuvântului, dar al optulea este cuvântul însuși. Verbul este deci simbolizat prin numărul opt, care mai înseamnă și apa, sperma și totalitatea forțelor care fecundează.
Omul, imagine a macrocosmosului, este dirijat de numărul opt nu numai în mecanismul generării și în structura corpului său, dar și în crearea și în rânduirea tuturor lucrurilor de care depinde existența sa. Astfel, semințele plantelor pe care acesta le cultivă – aduse pe pământ în claviculele strămoșilor – sunt în număr de opt, iar cele opt grăunțe primordiale sunt plantate în cele opt câmpuri cardinale ale satului.
Amintim aici faptul că, semnul malefic al infinitului este un opt culcat și că lama a opta a Tarotului din Marsilia reprezintă dreptatea, simbol al împlinirii totalizante și al echilibrului, ceea ce corespunde perfect cu acel opt care este patru plus patru al dogonilor.
Traditia creștină privitoare la acest număr seamăna foarte mult cu mitul dogonilor și atribuie numărului opt desăvârșirea și împlinirea.
După cum arată Sfântul Augustin, orice acțiune în această viață se raportează la Numărul patru, sau la suflet. După ziua a șaptea urmează a opta care marchează viața celor drepți și condamnarea nelegiuiților. În ceea ce privește ziua a opta care urmează celor șase zile ale creației și celei de a șaptea a Sabatului, ea este simbolul învierii, al transfigurării, al vestirii erei viitoare veșnice. Ea cuprinde nu numai învierea lui Hristos, ci și pe cea a omului.
Dacă Numărul șapte apare mai ales în Vechiul Testament, opt corespunde Noului Testament. El anunță beatitudinea secolului viitor într-o altă lume.
Semnificațiile numărului nouă
Numărul nouă reprezintă măsura gestațiilor, a căutărilor fructuoase și simbolizează încununarea eforturilor, desăvârșirea unei creații. După Dionisie Areopagitul, îngerii sunt ierarhizați în nouă coruri sau triade. Prima triadă a îngerilor este formată din Serafimi, Heruvimi și Tronuri, a doua triadă este formată din Domnii, Virtuți sau Puteri și Stăpâniri, iar ultima triadă cuprinde Întâietorii, Arhanghelii și Îngerii.
Dacă fiecare lume este reprezentată de un triunghi (cerul, pământul și infernul), nouă semnifică totalitatea celor trei lumi. Nouă este unul din numerele sferelor cerești, dar în mod simetric este și numărul cerurilor din infern. Astfel, celor nouă ceruri li se opun cele nouă izvoare, sălașul morților. În scrierile homerice, numărul nouă are o valoare rituală. Astfel, Demetra străbate lumea timp de nouă zile în căutarea fiicei Persefona. Leto suferă timp de nouă zile și de nouă nopți durerile facerii. Zeus zămișleste nouă muze în nouă nopți de dragoste.
După cum arată Huai Nanzi, cerul chinezesc are 9 câmpii și 9999 de colțuri. Cifra nouă se află la baza celor mai multe ceremonii taoiste de pe vremea dinastiei Han. Prin urmare, nouă este Numărul plenitudinii, fiind în același timp un număr YANG, solar, masculin.
Conform ezoterismului islamic a coborî nouă trepte fără a cădea înseamnă a-ți fi ținut în frâu simțurile. Totodată, nouă este Numărul care corespunde celor nouă deschideri ale omului, prin urmare simbolizează căile omului de comunicare cu lumea.
Pentru azteci, nouă este în mod specific cifra simbolică a lucrurilor terestre și nocturne. Infernul este alcătuit din nouă câmpii și panteonul aztec are nouă divinități nocturne.
În majoritatea cosmogoniilor indiene există nouă lumi subpământene. La popoarele MAYA numărul nouă este considerat ca fiind foarte important în magie și în medicină.
După René Allendy numărul nouă apare drept „numărul complet al analizei totale”. El este simbolul multiplicității ce se înapoiază la unitate și, prin urmare, al solidarității cosmice și al mântuirii. „Un număr, oricare ar fi el”, spune Avicena, „nu este altul decat nouă sau multiplul său și un prisos, deoarece semnele numerelor au numai nouă caractere și valori împreună cu zero.”
Egiptenii numeau numărul nouă Muntele Soarelui, marea eneadă fiind făcută din evoluția celor trei lumi (divină, naturală și intelectuală), a arhetipului trinitar Osiris – Isis – Horus, reprezentând Esența, Substanța și Viața. Pentru platonicienii din Alexandria, Trinitatea divină primordială era subdivizată și ea în trei, dând naștere celor nouă principii.
Pentru Dante, nouă este cifra cerului, fiind simbol al dragostei. Arhitectura creștină a căutat în mod deosebit să exprime numărul nouă. Astfel, sanctuarul de la Paray le Monial este luminat de nouă ferestre. Cele nouă muze reprezintă în științe și cu precădere în arte, totalitatea cunoștințelor umane. Pe plan liturgic, novena reprezintă deșăvârșirea, timpul complet.
De asemenea, după cele scrise în Evanghelii, Iisus, a fost răstignit la ceasul al treilea, își începe agonia la ceasul al șaselea (când s-a făcut întuneric), și trece în lumea de dincolo, în glorie, în ceasul al nouălea. Claude de Saint-Martin vedea în numărul nouă distrugerea oricărui trup și a virtuții oricărui trup.
Nouă, fiind ultimul din seria de cifre, anunță deopotrivă un sfârșit și un nou început, adică o mutare pe un alt plan. Aici se regăsește ideea de naștere nouă și de germinare, precum și cea de moarte. Prezența acestor idei a fost semnalată în mai multe culturi cu privire la valorile simbolice ale acestui număr. Fiind ultimul dintre numerele aparținând universului care s-a manifestat, nouă deschide faza transmutațiilor. El exprimă sfârșitul unui ciclu, finalul unei curse, închiderea unei verigi.
Citiţi şi:
Numărul 322 din Parlamentul României dezvăluie natura satanică a forţelor oculte care controlează politica românească
666 – Numărul Fiarei
yogaesoteric
26 octombrie 2011